Glucocorticoizii pot fi: 

- hormoni ai corticosuprarenalei, în mod natural sau 

- analogi de sinteză cu efect antiinflamator marcat și acțiuni importante asupra metabolismului glucoproteic. 

* Catecolamina este un compus organic monoaminic, cu grupa amină legată de un catecol. Cele mai importante catecolamine sunt: dopamina, adrenalina și noradrenalina.

- Au proprietăți antialergice marcate; 

- Sunt eficace în toate tipurile de șoc circulator; 

- Influențează constantele hemogramei; 

- Scad apărarea organismului la infecții, întârziind cicatrizarea; 

- Cresc secreția gastrică de acid clorhidric (HCl); 

- Stimulează sistemul nervos central (SNC), creând o stare de bine, dar pot declanșa reacții psihotice; 

- Favorizează retenția de sare și apă; 

- Favorizează gliconeogeneza pe seama proteinelor. 

* Glicogenogeneza este procesul metabolic de biosinteză al glicogenului și se realizează prin legarea moleculelor de glucoză.

- Scleroza multiplă (boală progresivă a SNC incurabilă); 

- Stări edematoase - glomerulonefrita (inflamația glomerulilor renali) sau nefrita lupică (inflamația rinichiului cauzată de LES); 

- Boli neoplazice în stadiul terminal, pentru îmbunătățirea calității vieții și pentru profilaxia stărilor de greață și vărsături provocate de chimioterapia antineoplazică; 

- Boli alergice. 

A. CORTIZON: 

1. Dexametasonul - sol. inj., f. de 2 ml - 8 mg sau 4 mg; 

2. Hidrocortisonum; 

• Flebocortid - pulbere 100 mg + 1 f de 2 ml solvent; 

• Hidrocortizon hemissuccinat (HHC): • sol. inj. adm. strict i.v. 25 mg/5 ml – 1 f HHC a 1 ml + 1 f solvent de 4 ml; 

• sol. inj. adm. prin inj. i.v., i.m. sau perf. i.v.: 1 fl. pulbere 100 mg hidrocortizon succinat sodic + 1 f solvent de 2 ml; 

3. Methylprednisolon = Medrol = Solu-Medrol: 

- Medrol - cp de 16 mg, 32 mg, 4mg - se administrează per os sau oral; 

- Solu-Medrol pulbere sterila 40 mg sau 125mg: 1 fl. cu două compartimente;  

- Solu-Medrol pulbere sterilă 250 mg/ 500mg/ 1000mg/ 2000mg: 1 fl. + 1 fl.;  Poate fi administrat i.v și i.m. sau în perfuzie i.v.

 Fl. compartimentat: 

- Se apasă pe activatorul de plastic pentru a forța pătrunderea solventului în compartimentul inferior;

- Se agită ușor pentru obținerea sol.; 

- Se îndepărtează porțiunea de plastic care acoperă centrul dopului; 

- Se sterilizează fața superioară a dopului cu un bactericid adecvat; 

- Se pătrunde cu acul prin centrul dopului pana când vârful sau este abia vizibil. Se întoarce fl. cu gura în jos pentru a se extrage sol.; 

Fl.: în condiții aseptice, se adaugă solventul în fl. cu pulbere sterilă. Se folosește numai solvent special; 

Prepararea sol. perf.: Mai întâi se reconstituie sol. așa cum este indicat. Terapia poate fi inițiată prin adm. sol. de metilprednisolon succinat de sodiu i.v. timp de minimum 5 min. (pentru doze mai mici de 250 mg) pana la 30 de min. (pentru doze mai mari de 250 mg). Dozele ulterioare pot fi administrate similar. Daca se dorește, med. poate fi adm. în sol. diluate, prin amestecul sol. reconstituite cu dextroză 5% în apă, ser fiziologic sau dextroza 5% în sol. de NaCl 0,45% sau 0,9%. Sol. rezultate sunt stabile din punct de vedere fizic și chimic timp de 48 h. 

B. PREDNISOLON
- Decortin – 5 mg și 20 mg/cp; 

• Solu - decortin - pulbere pentru suspensie inj. 50 sau 250 mg, fl. +1 f. de 5ml solvent;

C. PREDNISON - adm. orală: 

•  N. Prednison - cp. 5 mg; 

•  Prednison - cp. 5 mg.

- Se monitorizează greutatea pacientului periodic în tratamentul de lungă durată, există risc de obezitate. 

- Apar pirozisul (senzație de arsură retrosternală) și epigastralgii (dureri în zona epigastrului), se administrează inhibitori ai secreţiei gastrice și regim alimentar de protecție.

- Se supraveghează scaunul, există risc de acutizare a ulcerului gastroduodenal. 

- Se monitorizează glicemia - creşte prin gluconeogeneză. Se recomandă regim hipoglucidic, se supraveghează atent pacienţii cu diabet. Există risc de diabet cortizonic. 

* Gluconeogeneza este o cale metabolică care are ca rezultat generarea de glucoză din substraturi nonglucidice.

- Pacientul poate acuza slăbiciune musculară, deoarece se pierde K în timpul tratamentului. Se recomandă dieta hiperpotasică și hiperproteică. 

- Se monitorizează comportamentul pacientului; pot aparea stări de agitaţie, insomnie, tulburări psihotice. 

- Se observă aspectul tegumentelor, pot aparea edeme.

- Să ia med. după masă sau împreună cu gustarea; 

- Să respecte orarul de adm.: 2/3 din doză la ora 8°° și 1/3 din doză la ora 16°° pt. a respecta nivelul maximal al secreţiei fiziologice a cortizonului; 

- Să nu omită nicio doză de med.; 

- Să evite situaţiile de stres accentuate și activităţile suprasolicitante; 

- Să nu modifice dozele fără acordul medicului, doza fiind strict individualizată de către medic; 

- Să-și monitorizeze semnele și simptomele care pot apărea: anorexie, greață, vărsături, slăbiciune, depresie, ameţeală, poliurie, pierdere în greutate și să anunţe medicul; 

- Să-și monitorizeze greutatea periodic în tratamentul de lungă durată, să observe modificarea feţei (față în lună plină), prezența edemelor; 

- Să-și monitorizeze TA, iar în cazul creşterii ponderale să se adreseze medicului; 

- Să consume o dietă hiposodată și hiperproteică în timpul tratamentului și să consume moderat glucide; 

- Să echilibreze efortul fizic cu repausul; 

- Să nu întrerupă tratamentul brusc sau fără acordul medicului, scăderea dozelor realizându-se treptat; 

- Se atenționează pacientul să nu ia med. fără acordul medicului.

- Doza se scade treptat conform recomandării medicale; 

- Soluția obținută prin dizolvarea liofilizatului se păstrează max. 48h. 

- DZ tip 2: 

• Atunci când nu se ating obiectivele terapeutice cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemice orale combinate cu dieta; 

• Episoade de stres metabolic acut (IM, AVC, infecții moderate sau severe); 

• Pre -, intra - și postoperator când se suspendă med. orală; 

• În cazul contraind. preparatelor orale (insuf. hepatică și renală); 

• Reacţii adverse ale unor preparate orale; 

- DZ gestațional care nu se rezolvă prin dietă; 

- Urgențe hiperglicemice (cetoacidoză, hiperglicemie osmolară); 

- analogi de insulină cu acțiune rapidă: 

• Insulina Lispro (Humalog); 

• Insulina Aspart (Fiasp. Novorapid); 

• Insulina Glulisine (Apidra). 

Analogii de insulină cu acțiune rapidă au absorbție rapidă (10-15 min.) și se adm. cu 15-20 min. preprandial, însă pot fi adm. și în timpul mesei sau postprandial. 

- insulină cu durată scurtă de acțiune (regular). Acestea se pot adm. s.c. și sunt singurele care se pot administra i.v., i.m. și utilizând pompele de insulină. 

Insulinele cu durată scurtă de acțiune intră în acțiune în 30-60 min. din momentul inj. și de aceea se adm. cu 30 min. înainte de masă. 

Tipuri de insuline cu durată scurtă de acțiune: Humulin R, Insuman Rapid. 

Insuline cu acțiune intermediară (NPH): Monotard, Insulatard, Humulin N, Insuman basal prezintă vârf de acțiune la 5-8 h și variabilitate crescută a acțiunii; 

Analogi de insuline cu acțiune lungă (insuline bazale) au durata de acțiune între 18 -24 h.  

• Insulina Glargine (Lantus, Toujeo); 

• Insulina Detemir (Levemir); 

• Insulina Abasaglar – med. biosimilar (med. de referință este insulina glargine). 

2. Amestecurile de insulină se realizează între insuline prandiale și insuline bazale. 

    Formele premixate conțin, în proporții variabile (25/75, 30/70, 50/50), insulină cu durată scurtă de acțiune și insuline NPH (Mixtard 30, Insuman Comb 25, Insuman Comb 50, Humulin M3). Există și insuline premixate cu analog rapid lispro și insulină NPH modificată în proporții 25/75 și 50/50 (Humamix 25, Humamix 50), cât și cu analogul rapid aspart și insulină NPH (Novomix 30). 

- Fl. de 5 ml sau 10 ml ce conțin insulină în conc. de 100UI/1 ml. Din fl. insulina se adm. cu seringa; 

- Cartușe de 3 ml ce conțin insulină în concentrație de 100UI/1 ml. Insulina se adm. cu ajutorul penului sau, dacă se defectează, se poate folosi seringa; 

- Sisteme preumplute (optiset, novolet, solostar), care conțin insulină în conc. diferite 100 UI/1 ml, 200 UI/1ml, 300 UI/1 ml. în acest caz nu se poate folosi seringa pentru adm. 

Adm. insulinei se mai poate face și utilizând pompa de insulină care asigură substituția bazală de insulină (rata bazală) și substituția prandială de insulină (bolus prandial). Insulina adm. prin pompa de insulină poate fi insulină cu durată scurtă de acțiune sau analogi rapizi de insulină. 

- Fl. integru și/sau cel din care se face adm. se poate păstra sub 30°C la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea.

-  Medicul instruieşte pacientul cum să-și ajusteze dozele în funcţie de conţinutul de hidrocarbonaţi din dietă; 

- Tipul de insulină este ales în funcţie de toleranţa pacientului; 

- Adm. insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic; 

- As. med. adm. insulina cf. ind., instruiește pacientul cum să-și adm. inj. de insulină și îl asistă asigurându-se că acesta și-a însușit corect modul de adm. și de păstrare a insulinei; instruiește de asemenea pacientul pentru recunoașterea semnelor de hipoglicemie (transpirații, piele rece și umedă, palpitații, tremur, greață, neliniște, paloare, creșterea TA). 

- Seringi pentru insulină; 

- Mănuși de unică utilizare; 

- Tăviță renală. 

- Se verifică conc. insulinei ce urmează a fi adm.; 

-  Adm. insulinei se face prin inj. s.c. în mod uzual; 

-  Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au aspect limpede, clar; insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane. Prezenţa flocoanelor presupune schimbarea fl.; 

- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziţie orizontală și rulare blândă între palme de 30-40 de ori. Agitaţia în poziţie verticală produce bule și imperfecţiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează, nu se adm.; 

- Nu se amestecă insuline cu conc. diferite și nici tipuri diferite de insulină în aceeași seringă. Dacă este necesară adm. unor tipuri diferite, se folosesc seringi separate. 

- Alegerea locului de elecție este în funcţie de tipul de insulină: 

• Pt. insulinele rapide – reg. abd. - cu excepţia a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbţia e cea mai rapidă; 

• Insuline intermediare: coapsă, fesă; 

• Pt. pacienţii slabi, normoponderali, copii, inj. se face în zona deltoidiană și coapsă, într-un unghi de 45°; 

• In reg. abd. sau fesieră, inj. se face sub un unghi de 90°; 

- Exercițiul fizic creşte rata absorbţiei prin creșterea fluxului sanguin; 

- De asemenea, expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă) favorizează absorbţia mai rapidă și glucidele se adm. cu câteva min. mai devreme; 

- Expunerea la frig încetineşte absorbţia, alimentele fiind adm. mai târziu; 

- Rotaţia locului de inj. (în aceeaşi arie, ţinând seama de timpul de absorbție al insulinei) este imp. pt. prevenirea complicaţiilor (lipohipertrofia - depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia - topirea ţesutului grăsos subcutanat); 

- Dacă sângerează sau iese lichid, se aplică un tampon pentru 5-8 sec., fără să se maseze pentru a nu grăbi absorbţia insulinei; 

- Reducerea durerii este posibilă dacă: 

• Sol. se inj. la temp. camerei; 

• Aerul se elimină corect; 

• Zona se spală sau se dă cu alcool și se aşteaptă evaporarea; 

• Zona trebuie să fie relaxată; 

• Pătrunderea în piele se face rapid; 

• Nu se schimă direcţia acului; 

•  Se folosesc ace adecvate (6, 8, 12, 16 mm) în funcţie de reg. 

• Edemul insulinic - apare la pacienţii nou descoperiţi din cauza retenţiei hidrosaline la  începutul iniţierii trat. cu insulina; 

• Lipodistrofia hipertrofică - creșterea în vol. a ţesutului adipos nevascularizat, ceea ce încetineşte mult absorbţia insulinei; 

• Lipodistrofia atrofică - diminuarea ţesutului adipos s.c. la locul adm.  insulinei, mai frecventă la femeile tinere; 

• Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros; 

• Alergia generalizată - de la urticarie până la şocul anafilactic. 

Cu excepţia hipoglicemiei, pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi interpretate și evaluate de medicul specialist.