Sentimentul religios în creaţia lui Eminescu by Lenuta Negoiasa

lenynegoiasa2015 — 2025-01-12 16:42:48 UTC

Cunoaşterea Absolutului a fost ţelul suprem al lui Eminescu.

În aspiraţia lui spre nemărginire putea fi purtat de două căi: - una a înţelepciunii tradiţionale româneşti,

-cealaltă postulată de câteva sisteme filosofice cu răsunet universal.

lenynegoiasa2015 — 2025-01-12 16:43:00 UTC

Atmosfera în care s-a format viitorul poet a fost aceea a ortodoxiei tradiţionale. Se ştie că Eminescu a primit de la părinţii săi o educaţie religioasă în timpul copilăriei, că era un cunoscător al Bibliei şi un cititor asiduu al vechilor cărţi şi manuscrise bisericeşti. Se ştie, de asemenea, că printre călugării şi călugăriţele din mănăstirile moldovene poetul avea câţiva unchi şi câteva mătuşi a căror viaţă creştină nu putea să-l lase indiferent.

lenynegoiasa2015 — 2025-01-12 17:43:42 UTC

În acest plan, extrem de preţioasă este însemnarea unui duhovnic, descoperită pe o carte de cult păstrată la Mănăstirea Neamţ: << Pe ziua de Sf. Voievozi la anul 1886 m-au chemat la Măn. Neamţu, la Bolnita, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul M. Eminescu. Şi au fost acolo şi Ion Gheorghiţa din Cracaoani, care acum este primar. Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Şi mi-a sărutat mâna şi a spus: Părinte, să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mănăstire de Maici şi să ascult în fiecare sară, ca la Agafton, cum cântă “Lumina lină.”>> Reţinem faptul neîndoielnic că poetului îi erau familiare slujbele – cel puţin vecerniile – din Agafton (mănăstire de maici, în apropiere de Botoşani) şi că sufletul său era cu precădere sensibilizat de cântarea „Lumină lină”, o sintagmă pe care a folosit-o în poezia sa, preluată din cultul liturgic şi căreia, la ora mărturisirii îi conferă caracter testamentar.

lenynegoiasa2015 — 2025-01-12 17:47:50 UTC

Eminescu a găsit în universul creştin un filon de aur pentru marea sa poezie. Sensibilitatea creştină a poetului este prezentă în cel puţin cinci dintre poeziile sale, şi anume: “Dumnezeu şi om“, “Rugăciune“, “Răsai asupra mea”, “Învierea”, “Colinde, colinde”.

Colinde, colinde

lenynegoiasa2015 — 2025-01-12 18:09:21 UTC

Tema principală a poeziei „Colinde colinde!” de Mihai Eminescu este aceea de a încuraja oamenii să creadă în bine și în frumusețea vieții chiar și în momentele dificile și întunecate. Prin utilizarea unor simboluri și metafore puternice, poezia sugerează că speranța și optimismul sunt cele mai puternice arme pe care le avem împotriva necazurilor vieții.

La steaua

lenynegoiasa2015 — 2025-01-12 18:10:00 UTC

Poezia La steaua are ca tematică sacralizarea și eternizarea sentimentului de iubire, bazându-se pe motivul stelei și pe cel al luminii.

lenynegoiasa2015 — 2025-01-13 08:31:32 UTC

Prin poezia Rugăciune, închinată Fecioarei Maria, Eminescu își identifică strigătul cu cei bântuiți de soartă care străbat valurile vieții avându-l la cârma corăbiei lor pe Hristos Mântuitorul și pe Sfânta Sa Maică: „Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te/ Înalță-ne ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie/ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire/ (...) Rugămu-ne – ndurărilor/ Luceafărului mărilor/ Ascultă-a noastre plângeri/ Regină peste îngeri/... ”.

lenynegoiasa2015 — 2025-01-13 11:51:21 UTC

Tema centrală a poeziei este Învierea, fie ea spirituală sau fizică, iar Eminescu își exprimă ideile prin intermediul simbolurilor puternice din versurile sale.

Simboluri:

- „lumina”, care reprezintă speranța și credința că există o viață mai bună după această lume.

- „focul” și „apa” sunt și ele prezente în poezia Învierea și reprezintă două elemente fundamentale ale vieții.

Eminescu folosește aceste simboluri pentru a sugera ideea că spiritul uman poate supraviețui chiar și în cele mai dificile situații și poate fi purificat prin intermediul unor experiențe transformative.