<?xml version="1.0"?>
<rss version="2.0">
   <channel>
      <title>Citate din  romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac by Nina Nenescu</title>
      <link>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg</link>
      <description>Inserați aici citatele preferate din roman.</description>
      <language>en-us</language>
      <pubDate>2021-12-01 19:19:03 UTC</pubDate>
      <lastBuildDate>2026-06-16 13:28:21 UTC</lastBuildDate>
      <webMaster>hello@padlet.com</webMaster>
      <image>
         <url>https://padlet.net/icons/png/1f33c.png</url>
      </image>
      <item>
         <title>O minciună crezută este ca un cimitir de adevăruri</title>
         <author></author>
         <link>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1923680667</link>
         <description><![CDATA[]]></description>
         <enclosure url="" />
         <pubDate>2021-12-01 19:51:01 UTC</pubDate>
         <guid>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1923680667</guid>
      </item>
      <item>
         <title>Citate alese din romanul Tatianei Țîbuleac</title>
         <author></author>
         <link>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1923706339</link>
         <description><![CDATA[<div>1. ,,Pe lângă mine, tăcuți și speriați, treceau părinții. O adunătură tristă de perle false și cravate ieftine, venită să-și colecteze copiii nereușiți, ascunși de ochii lumii."<br><br>2. ,,Continuam să trăim din resturi, ca niște oameni care nu vedeau niciun viitor.”<br><br>3. ,,Am simțit în acel moment – dureros și repede – că din cauza acestui alb nu o mai uram atât de mult. Că rochia pe care o purta în acea dimineață o salvase – la fel cum în trecut cârpele albe îi salvau de la moarte pe dezertorii norocoși. Când am ieșit din baie, ud și speriat, pierdusem războiul. Ura mea față de mama, deși nu dispăruse cu totul, se uscase și prinsese coajă – așa cum prind coajă toate rănile peste trei zile la om și doar peste o zi la câine."<br><br>4. ,,Nu mai fusesem într-o astfel de situație până atunci și se simțea între noi o oarecare jenă. Era o jenă de familie, pe care nu o poți discuta deschis așa cum faci printre străini, când nu-ți pasă. Sau poate că eram noi anormali. Poate că în familiile normale este altfel – oamenii spun tot ce au pe suflet și se ascultă tocmai pentru că le pasă."<br><br>5. ,,Pentru ce să aduci un lucru în casa ta, să-i promiţi o viaţă, o poveste, iar apoi să-l laşi neatins şi netrebuit zile, ani, decenii? Să-l muţi dintr-o cameră în alta, dintr-un gând în altul, să-l învecheşti şi să-l ieftineşti fără a te fi bucurat de el."<br><br>                                         (Moșneagu Mihai)</div>]]></description>
         <enclosure url="" />
         <pubDate>2021-12-01 20:06:10 UTC</pubDate>
         <guid>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1923706339</guid>
      </item>
      <item>
         <title></title>
         <author></author>
         <link>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1923720567</link>
         <description><![CDATA[<p><br></p><p>"Aș vrea să văd măcar un tânăr care ar fi încetat să facă lucrurile aiurea, doar pentru că așa i-a spus maică-sa."</p><p><br></p><p>„În ziua în care mama a murit ne simțeam ca doi hoți care au jefuit o bancă. Era mijlocul lui septembrie, iar ea încă trăia.”</p><p><br></p><p>"Ochii mamei erau o greșeală"</p><p><br></p><p>"A râs lung și tandru, așa cum am aflat peste ani că râd mamele la glumele prostești ale fiilor lor nemernici, dar iubiți"</p><p><br></p><p><strong>“…sã nu faci niciodata lucrurile aiurea, cu gândul că mai ai timp sa le indrepti, pentru ca nu vei avea.</strong></p><p><strong>Timpul care va veni il vei cheltui doar pentru a face si mai multe lucruri aiurea si pentru a muri si mai repede."</strong></p><p><br></p><p>""</p><p>(Beriozov Pavel)</p>]]></description>
         <enclosure url="" />
         <pubDate>2021-12-01 20:14:43 UTC</pubDate>
         <guid>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1923720567</guid>
      </item>
      <item>
         <title></title>
         <author></author>
         <link>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1924388791</link>
         <description><![CDATA[<div>"Ochii mamei plângeau înăuntru"<br>" Mama avea ochi verzi atât de frumoși, încât părea o greșeală să îi irosești pe o față dospită ca a ei"&nbsp;<br>" Acestă femeie- pe care o urâsem toată adolescența fără motiv- a făcut pentru mine în câteva săptămâni mai mult decât toți psihiatrii in restul vieții. Ea era Pentagonul care m-am readus la viață și m-am ajutat să uit tot ce trebuia de uitat"<br>"Mamă.."le-am spus încetișor, că să nu-i sperii, " ești tu, tu- submarinul cu ochi de smarald"&nbsp;<br>" Nu o mai văzusem niciodată atât de femeie"&nbsp;<br>(Bazatin Nicoleta) </div>]]></description>
         <enclosure url="" />
         <pubDate>2021-12-02 04:58:01 UTC</pubDate>
         <guid>https://padlet.com/dorel1502/wjbrhdvav9ysywhg/wish/1924388791</guid>
      </item>
   </channel>
</rss>
