Mausul sau mouse,[1] este unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerului (calculatorului electronic) modern. A devenit aproape un "element" hardware standard al oricărui computer. De obicei mausul este un obiect mic echipat cu una sau mai multe taste, modelat astfel încât să poată fi apucat și mânuit ușor cu mâna. Principiul lui de funcționare se bazează pe recunoașterea de către computer a mișcării sale relativă la suprafața plană pe care este așezat și deplasat.

Mausul sau mouse,[1] este unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerului (calculatorului electronic) modern. A devenit aproape un "element" hardware standard al oricărui computer. De obicei mausul este un obiect mic echipat cu una sau mai multe taste, modelat astfel încât să poată fi apucat și mânuit ușor cu mâna. Principiul lui de funcționare se bazează pe recunoașterea de către computer a mișcării sale relativă la suprafața plană pe care este așezat și deplasat.

Mausul sau mouse,[1] este unul dintre cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerului (calculatorului electronic) modern. A devenit aproape un "element" hardware standard al oricărui computer. De obicei mausul este un obiect mic echipat cu una sau mai multe taste, modelat astfel încât să poată fi apucat și mânuit ușor cu mâna. Principiul lui de funcționare se bazează pe recunoașterea de către computer a mișcării sale relativă la suprafața plană pe care este așezat și deplasat.

          Mouse – ul a fost iniţial conceput pentru controlul poziţiei cursorului pe ecran, dar In timp a trecut din categoria perifericelor opţionale, In categoria celor obligatorii concomitent cu crearea de noi interfeţe grafice destinate utilizatorului pentru a facilita orientarea acestuia pe monitor.

Imprimantele se clasează după mai multe criterii, de exemplu în funcție de scop (imprimare/tipărire) și de rapiditate, de procedeu, de dimensiunile maxime ale hârtiei pe care se imprimă și altele.

Tipuri de imprimante[modificare | modificare sursă]

Imprimantele pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai plottere (imprimante de dimensiuni mai mari folosite în general de firme pentru scheme CAD, afișe etc) și până la plicuri, fotografii etc.

Caracteristici tehnice[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Integrarea unui întreg procesor într-un singur sau câteva circuite integrate utilizând integrarea la scară foarte mare (VLSI) a redus foarte mult costul puterii de procesare. Procesoarele de circuite integrate sunt produse în număr mare de procese de fabricație extrem de automatizate de oxid de metal-semiconductor (MOS) , rezultând un preț unitar scăzut . Procesoarele cu un singur cip cresc fiabilitatea, deoarece există mult mai puține conexiuni electrice care ar putea eșua. Pe măsură ce proiectele de microprocesoare se îmbunătățesc, costul fabricării unui cip (cu componente mai mici construite pe un cip semiconductor de aceeași dimensiune) rămâne, în general, același conform legii lui Rock .

Înainte de microprocesoare, computerele mici fuseseră construite folosind rafturi de plăci de circuite cu multe circuite integrate la scară medie și mică , de obicei de tip TTL . Microprocesoarele au combinat acest lucru într-unul sau câteva IC -uri la scară largă . Primul microprocesor a fost Intel 4004 .

Creșterile continue ale capacității microprocesorului au făcut de atunci alte forme de computere aproape complet învechite (a se vedea istoricul hardware-ului de calcul ), cu unul sau mai multe microprocesoare utilizate în orice, de la cele mai mici sisteme încorporate și dispozitive portabile la cele mai mari mainframe și supercomputere

Memoria RAM este locul de unde microprocesorul calculatorului citește și prelucrează datele. Memoria RAM este memoria internă care poate să fie accesată direct de către microprocesor. Orice program sau fișier cu care lucrăm pe calculator, prima dată este încărcat (cel puțin parțial) de pe HDD (hard disk drive ) în memoria RAM. Și documentul pe care-l citiți în momentul de față este încărcat în memoria RAM a calculatorului dumneavoastră .Întrucât toate programele și fișierele pe care vrem să le folosim prima dată trebuie să ajungă în memoria RAM a calculatorului, dimesiunea și viteza de lucru a memoriei RAM influențează în mod direct performanța calculatorului nostru.  Memoria RAM este construită din componente electronice, nu are componente în mișcare și este volatilă (pierde informațiile instantaneu la întreruperea alimentării cu tensiune). Aceste caracteristici înalță memoria RAM la cel mai înalt nivel de viteză dintre memoriile existente (mai puțin memoria cache a procesorului, care este cea mai rapidă și implicit mai scumpă)

Plăcile video pot fi integrate in placa de bază la PC-urile mai vechi. Acest cip grafic are de obicei o cantitate mică de memorie și preia o parte din memoria RAM a sistemului principal, reducând astfel memoria RAM totală disponibilă. Aceasta se mai numește grafică integrată care are un nivel scăzut de performanță și este nedorită de cei ce își doresc să ruleze aplicații 3D. Aproape toate plăcile de bază permit dezactivarea graficii integrate prin intemediul BIOS-ului. Pentru acest lucru este necesar ca placa de bază să fie prevăzută cu suport AGP, PCI sau PCI-Express, pentru atașarea unei plăci video. Plăcile de bază de top permit adăugarea mai multor plăci video, acestea putând fi conectate între ele prin interfața SLI pentru plăcile video produse de NVIDIA, și CrossFire pentru cele produse de ATI.
Prima placă video IBM PC, care a fost lansată cu primul IBM PC, a fost dezvoltată de IBM în 1981

Memoria internă

este zona de memorie care poate fi accesată în mod direct de către microprocesor. Orice cantitate de date înainte de a putea fi prelucrată de microprocesor trebuie să ajunga mai întâi prin memoria internă a calculatorului.

Pentru că totul trebuie să ajungă mai întâi în memoria internă dimensiunea şi viteza de lucru a memoriei RAM influenţează în mod direct performanţele unui calculator. Acesta este unul şi din motivele pentru care memoria internă este adusă de fiecare dată în discuţie atunci când trebuie evalute perfomaneţele unui calculator. Memoria internă este alcătuită aproape în totalitate  „memorie RAM”.

Mișcarea mausului este detectată de un senzor  situat în partea sa inferioară, preluată, digitalizată și apoi printr-o interfata  adecvată transmisă computerului la care e atașat. Informația de mișcare a mausului în spațiul bidimensional  este convertită tot în mișcare bidimensională (2D) a unui cursoridentificator-indicator grafic pe ecranul unui monitor. Altfel spus, mișcarea mausului provoacă o mișcare corespunzătoare a cursorului pe suprafața ecranului monitorului, atașat și el calculatorului. Datorită acestei funcțiuni utilizatorul mausului poate decide (alege) și indica pe ecranul monitorului orice poziție dorită, ceea ce de obicei este interpretat de către computer drept o introducerea de comanda, un element major al interfetei grafice cu calculatorul (Graphic User Interface, GUI). De la începutul anilor 1990 mausul împreună cu tastatura și monitorul au devenit pe plan mondial una din cele mai obișnuite interfata om masina prezentă aproape la orice computer.

Cuvântul „maus” provine de la cuvântul englez  mouse, care înseamnă soarece . Această denumire a fost aleasă deoarece dispozitivul are forma și mărimea unui șoarece, iar cablul de legătură cu calculatorul, inițial orientat în partea opusă (spre utilizator), accentua această asemănare.

Funcționarea unui maus mecanic:
1. Mișcarea mausului învârte bila.
2. Cilindrii X și Y urmăresc mișcarea bilei.
3. Discurile opace au fante prin care trece lumina.
4. LED-urile infraroșii iluminează aceste discuri.
5. Senzorii captează pulsurile de lumină pentru a le converti în deplasări pe cele două axe.

Mișcarea mausului este detectată de un senzor situat în partea sa inferioară, preluată, digitalizată și apoi printr-o interfață adecvată transmisă computerului la care e atașat. Informația de mișcare a mausului în spațiul bidimensional (2D) este convertită tot în mișcare bidimensională (2D) a unui cursor identificator-indicator grafic pe ecranul unui monitor. Altfel spus, mișcarea mausului provoacă o mișcare corespunzătoare a cursorului pe suprafața ecranului monitorului, atașat și el calculatorului. Datorită acestei funcțiuni utilizatorul mausului poate decide (alege) și indica pe ecranul monitorului orice poziție dorită, ceea ce de obicei este interpretat de către computer drept o introducere de comandă, un element major al interfeței grafice cu calculatorul (Graphic User Interface, GUI). De la începutul anilor 1990 mausul împreună cu tastatura și monitorul au devenit pe plan mondial una din cele mai obișnuite interfață om-mașină, prezentă aproape la orice computer.

Cuvântul „maus” provine de la cuvântul englez mouse, care înseamnă șoarece. Această denumire a fost aleasă deoarece dispozitivul are forma și mărimea unui șoarece, iar cablul de legătură cu calculatorul, inițial orientat în partea opusă (spre utilizator), accentua această asemănare.

Până acum s-au inventat multe tipuri de dispozitive periferice de indicat/comandat, pentru diverse domenii de aplicație, care pot avea cu totul alte forme și principii de funcționare decât mausul tradițional, ca de exemplu: trackball, touch pad, touch screen, joy stick, graphics tablet, Nintendo Wii Remote și mai recent (în toamna 2009), Apple Magic Mouse.

În ultimii ani au apărut calculatoare și alte dispozitive moderne (de ex. telefoane mobile de tip smartphone), la care funcțiile mausului (sau și ale tastelor sau tastaturii) sunt complet înlocuite prin proprietățile tactile ale ecranului (monitorului) atașat. În acest caz, în loc de a mânui mausul sau a apăsa pe taste, utilizatorul atinge ecranul cu unul sau mai multe degete, executând anumite mișcări pentru a declanșa diverse acțiuni.