În 1956 statele federale ale Indiei au fost reorganizate pe baza limbilor vorbite (conform legii States Reorganisation Act);de atunci structura lor a rămas aproape neschimbată.

Statele federale și teritoriile federale se subîmpart în districte administrative, care la rândul lor se subîmpart în unități numite tehsil, taluk sau taluka, și ele la rândul lor se împart în localități.

La nivel mondial, India este un important producător de cărbuni, minereu de fier, bauxită, diamante și sare. Este în creștere producția de petrol și gaze naturale. Industria prelucrătoare plasează India printre primele unsprezece țări ale lumii ca valoare a producției. Predomină încă ramurile tradiționale: textilă (îndeosebi prelucrarea bumbacului; locul 2 pe glob) și alimentară (este cel mai mare producător mondial de zahăr și unt). S-a afirmat puternic industria constructoare de mașini, care produce o gama variată: de la tractoare, locomotive și vapoare până la sateliți artificiali, India fiind una dintre puținele țări care au dezvoltat industria cosmică. India are și o puternică industrie cinematografică. Ocupă locul 2 pe glob în domeniu, după S.U.A., orașul Mumbai fiind supranumit „Hollywood-ul Indiei”.

Agricultura este de mare randament, fiind principala ocupație a populației. La unele produse agricole ocupă poziții foarte bune, cum ar fi vorba de grâu, orez și zahăr (locul 2 la fiecare pe glob), bumbac (locul 3), minereu de fier și soia (locul 5). În privința producției de ceai, ocupă 1 loc pe glob. Are, totodată, cel mai mare efectiv de bovine.

Însă, India se confruntă în drumul spre dezvoltare economică cu o rată a sărăciei mare și cu o corupție mare.

Filmul indian este cea mai mare industrie cinematografică din lume în ceea ce privește producția de filme, cu o producție anuală de 1.986 de filme artistice începând din 2017, iar Bollywood este cel mai mare producător de filme, cu 364 filme hindi producătoare anual de la 2017. Bollywood reprezintă 43% din venitul net al box-office-ului indian, în timp ce cinematografele Tamil și Telugu reprezintă 36%, iar restul cinematografiei regionale constituie 21% din 2014. Bollywoodul este astfel unul dintre cele mai mari centre de producție de filme din lume. Potrivit anumitor știri, în ceea ce privește vânzările de bilete în 2001, cinematografia indiană a vândut aproximativ 3.6 miliarde de bilete anual pe glob, în comparație cu 2,6 miliarde de bilete vândute de la Hollywood.

Dadasaheb Phalke este considerat tatăl cinematografiei indiane, inclusiv Bollywood.

În 1983 Taj Mahal a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO și rămâne și până astăzi printre cele mai vizitate și faimoase monumente din lume.

Construit în stil indo-sarazin, Porții Indiei i s-a pus piatra de temelie la 31 martie 1911. Structura este un arc de bazalt, de 26 m înălțime. Designul final al lui George Wittet a fost aprobat în 1914 și construcția monumentului a fost finalizată în anul 1924. Poarta a fost mai târziu folosită ca intrare ceremonială simbolică în India pentru viceregi și pentru noii guvernatori ai Bombay-ului. Ea avea rolul de a permite intrarea și accesul în India.

Poarta Indiei este situată pe malul mării, în zona Apollo Bunder de la capătul lui Chatrapathi Shivaji Maharaj Marg din Mumbaiul de Sud pe malul Mării Arabiei. Monumentul a fost denumit și „Taj Mahalul din Mumbai” și este principala atracție turistică a orașului.

Pentru mulți hinduși, care reprezintă aproape 80% din populația de 1,3 miliarde din India, vaca este un animal sacru. În mitologia hindusă, animalul este descris ca însoțind mai mulți zei, cum ar fi Shiva călare pe taurul său Nandi sau Krishna, zeul păstor.

În scrierile hinduse antice, vaca apare ca „Kamdhenu” sau vaca divină, care îndeplinește toate dorințele. Coarnele sale simbolizează zeii, cele patru picioare ale sale, vechile scripturi hinduse și ugerul său, cele patru obiective ale vieții, bogăția materială, dorința, dreptatea și mântuirea.

Grupurile care protejează vacilor, cunoscute și sub numele de „Gau Rakshak” în hindi, susțin că vaca este ca o mamă și nu ar trebui sacrificată. De asemenea, părintele Indiei moderne, Mahatma Ghandi era şi el un mare iubitor al vacilor

Budismul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor antice budiste) „învățăturile Celui Luminat”.

Gandhi luptă pentru recunoașterea drepturilor compatrioților săi și, începând din anul 1906, lansează la nivel de masă metoda de revoltă bazată pe rezistență pașnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autoritățile britanice. Guvernul sud african admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoașterea drepturilor civile pentru imigranți și validitatea căsătoriilor religioase.

În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulțumirea populației autohtone împotriva dominației britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului țăranilor în caz de recoltă proastă sau de necultivare. Gandhi devine lider al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismulbritanic.

În 1919 declanșează prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezești și refuzul plății impozitelor. Gandhi este arestat și, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, își continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferința de la Londra (1926) asupra problemei indiene, cerând independența țării sale. În anul 1930 se inițiază o largă campanie de rezistență, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autoritățile engleze îl arestează împreună cu soția sa și cu alți 50.000 de militanți indieni. În închisoare, reacționează cu lungi greve ale foamei, care se repetă și în viitor, devenite legendare.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei. Guvernul englez reacționează cu arestarea lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție. Părăsiți India, această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947.

Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viața a peste un milion de oameni și a pus pe drumuri șase milioane de refugiați. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

Non-violența (Ahisma) Gandhi și-a explicat filozofia și modul de viață în autobiografia sa: „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali și, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.”

În aplicarea acestor principii, Gandhi nu a dat înapoi de la a le duce către cele mai logice extreme, închipuindu-și o lume în care chiar guvernul, poliția și armata erau non-violente. Totuși, Gandhi era conștient că acest nivel de non-violență - ahisma cere credință și curaj incredibile, dar a realizat că nu toată lumea le posedă. De aceea a sugerat că nu toată lumea trebuie să țină cu încăpăținare de non-violență, mai ales dacă aceasta este folosită ca scuză pentru lașitate: „Cred, scria el, că acolo unde singura alegere este între lașitate și violență, eu aș sugera violența”.

Vegetarianism În copilărie, Gandhi a experimentat mâncatul cărnii. Asta datorită curiozității sale înnăscute și, de asemenea, convingătorului său prieten Sheikh Mehtab. Ideea vegetarianismului este adânc înrădăcinată în tradițiile Hindu și Jain din India și în ținutul său natal Gujarat majoritatea hindușilor erau vegetarieni și la fel sunt toți Jains. Familia Gandhi nu făcea excepție. Înainte de a pleca pentru studii la Londra, Gandhi a promis mamei sale, Putlibai și unchiului său, Becharji Swami că se va abține de la carne, alcool și promiscuitate. S-a ținut cu tărie de promisiuni și a dobândit mai mult decât o dietă: a dobândit bazele pentru filozofiile lui de viață. Odată cu maturizarea, Gandhi a devenit un vegetarian strict. El a scris „Baza morală a vegetarianismului” și diferite articole legate de acest subiect, unele din ele fiind publicate în revista Societății Vegetariene Londoneze „Vegetarianul”. Gandhi însuși a fost inspirat de multe minți mărețe în timpul acestei perioade și s-a împrietenit cu președintele Societății Vegetariene Londoneze, Dr. Josiah Oldfield. Gandhi a petrecut mult timp susținând vegetarianismul în timpul și după șederea sa în Londra. Pentru Gandhi, o dietă vegetariană nu numai că ar satisface cerințele corpului, dar ar servi și unui scop economic deoarece carnea era și încă este mai scumpă decât cerealele, legumele și fructele. De asemenea, în acea perioadă mulți indieni aveau venituri mici, deci vegetarianismul era văzut nu doar ca un obicei spiritual, dar și ca unul practic. El se abținea de la mâncat pentru lungi perioade, folosind postul ca formă de protest politic. El refuza să mănânce până când ori moartea ori cererile sale erau atinse.

Simplitatea Gandhi credea cu convingere că o persoană implicată în serviciul societății ar trebui să ducă o viață simplă, lucru care ar putea duce, credea el, la Brahmacharya - puritatea spirituală și practică. Simplitatea lui a început prin renunțarea la modul de viață occidental pe care îl ducea în Africa de Sud. L-a numit „reducându-mă la zero”, ceea ce înseamnă renunțarea la cheltuielile inutile și adoptarea unui mod de viață simplu.

Gandhi petrecea câte o zi din fiecare săptămână în tăcere. El credea că abstinența de la vorbire îi aducea pacea interioară. În acele zile comunica cu ceilalți prin scris.

La întoarcerea în India din Africa de Sud, unde a practicat dreptul cu succes, a renunțat la a purta haine occidentale, pe care le asocia cu bogăția și succesul. El se îmbrăca pentru a fi acceptat de către cea mai săracă persoană din India, susținând folosirea pânzei lucrate în casă - khadi. Gandhi și adepții săi au adoptat purtarea hainelor țesute din fire toarse de mâna lor și încurajau și pe alții să facă la fel. În timp ce muncitorii indieni nu aveau un loc de muncă, ei își cumpărau deseori hainele de la fabricile deținute de englezi. În opinia lui Gandhi, dacă indienii și-ar fabrica propriile haine, ar cauza un puternic șoc economic sistemului britanic din India. Prin urmare, roata de tors a fost inclusă mai târziu pe steagul Congresului Național Indian. Ulterior, Gandhi a purtat un dhoti pentru tot restul vieții sale pentru a exprima simplitatea existenței sale.

Credința Gandhi s-a născut hindus și a practicat hinduismul toată viața sa, majoritatea principiilor sale provenind din hinduism. Ca un hindus obișnuit, el credea că toate religiile sunt egale și a respins toate eforturile de a-l converti la o altă religie. A fost un teolog avid și a citit considerabil despre toate marile religii. Gandhi credea că în centrul fiecărei religii este adevărul și dragostea (compasiunea, non-violența și Regula de Aur). De asemenea, el punea la îndoială ipocrizia, abaterile și dogma din toate religiile și era un neobosit reformator social.

Gandhi a scris câteva cărți, incluzând autobiografia sa - „Povestea experimentelor mele cu adevărul”, „Satyagraha în Africa de Sud” despre zbuciumul său de acolo, Hind Swaraj (Autoguvernarea indienilor), un pamflet politic. De asemenea, a scris pe larg despre vegetarianism, dietă și sănătate, religie, reforme sociale, etc. Gandhi scria de obicei în gujarati, deși a revizuit și traducerile cărților sale în hindusă și engleză.

Operele complete ale lui Gandhi au fost publicate de către guvernul indian sub titlul „Operele complete ale lui Mahatma Gandhi” în 1960. Scrierile cuprind aproximativ 50.000 de pagini publicate în cam 100 de volume.

În 1931, remarcabilul fizician Albert Einstein a corespondat cu Gandhi prin scrisori, și l-a numit „un model de urmat pentru generațiile care vor veni”.

La Festivalul Internațional de la Cannes din 2007, fostul vicepreședinte SUA și ecologul Al Gore a vorbit despre influența lui Gandhi asupra lui.

Revista ''Time'' l-a numit pe Gandhi „Omul Anului” în 1930. Gandhi a fost de asemenea al doilea după Albert Einstein pe lista „Personalităților Secolului” la sfârșitul lui 1999. În 1996, guvernul Indiei a introdus seria de bancnote „Mahatma Gandhi” de 5, 10, 20, 50, 100, 500 și 1000 de rupii. Astăzi, toate bancnotele în circulație din India conțin un portret al lui Mahatma Gandhi. În 1969, Marea Britanie a scos o serie de timbre comemorând centenarul Mahatma Gandhi.

Gandhi nu a primit vreodată Premiul Nobel pentru pace, deși a fost nominalizat de 5 ori între 1937 si 1948. Zeci de ani mai târziu, Comitetul Nobel și-a declarat public regretul pentru omisiune. Mahatma Gandhi a fost pe cale să primească Premiul Nobel în 1948, dar asasinarea sa a împiedicat acest lucru. Premiul nu a fost acordat în 1948, anul morții lui Gandhi, pe motivul că „nu exista un candidat potrivit în viață”, iar când Dalai Lama a primit Premiul Nobel în 1989, președintele comitetului a spus că acesta este „într-un fel un tribut memoriei lui Mahatma Gandhi”.