( Zoe Dumitrescu – Buşulenga)

  „ Al. Lăpuşneanul este considerat un tiran cu plăcerea neroniană de a construi spectacole...”.

                            ( Gabriel Dimisianu)

 

„... damnat, osîndit de providenţă să verse sînge, un monstru moral...”.

                                  ( G. Călinescu)

 

Fragment din romanul "Tatuatorul de la Auschwitz" de Heather Morris:

"Ploua de zile intregi, dar in dimineata asta soarele se straduieste sa arunce putina lumina asupra mohoratului complex Birkenau, in timp ce Lale si Pepan isi pregatesc locul de munca. Au doua mese, sticle cu cerneala, o multime de ace.
- Grabeste-te, Lale, uite-i ca vin!
Lale ridica privirea si e uluit la vederea zecilor de femei tinere care sunt conduse spre ei. Stia ca sunt fete la Auschwitz, dar nu aici, la Birkenau, in acest iad al iadurilor.
- Ceva un pic diferit in dimineata asta, Lale - au mutat niste fete de la Auschwitz aici si unora trebuie sa li se refaca numerele.
- 🤬?
- Numerele le-au fost racute cu o stampila care a fost ineficienta. Trebuie sa le facem ca lumea. N-avem timp sa le admiram, doar fa-ti treaba.
- Nu pot.
- Fa-ti treaba, Lale. Sa nu spui o vorba nici uneia dintre ele. Sa nu faci vreo prostie.
Sirul de tinere inainteaza serpuind in fata lui.
- Nu pot sa fac asta. Te rog, Pepan, nu putem sa facem asa ceva! 

- Ba poti, Lale. Trebuie. Daca n-o faci, o s-o faca altcineva, si atunci te-am salvat degeaba. Fa-ti treaba si gata!
Pepan il priveste staruitor in ochi. Spaima se instaleaza adanc in oasele lui Lale. Pepan are dreptate. Daca respecta regulile, risca moartea.
Isi incepe "treaba". Lale incearca sa nu priveasca in sus. Ia foaia de hartie care-i este intinsa. Trebuie sa transcrie cele cinci cifre pe bratul fetei care o tine in mana. Este deja un numar acolo, dar s-a cam sters. Baga acul in bratul ei stang, trasand un 3; incearca s-o faca cu blandete. Tasneste sangele. Dar acul n-a patruns destul de adanc si trebuie sa traseze cifra din nou. Ea nici nu tresare la durerea pe care Lale stie ca i-o provoaca. Au fost avertizate – sa nu spui nimic, sa nu faci nimic. El sterge sangele si freaca rana cu cerneala verde.
- Mai repede! sopteste Pepan.
Lale taraganeaza. Una e sa tatuezi brate de barbati, dar sa profanezi corpuri de fete e ingrozitor. Ridicand ochii, vede un barbat in halat alb care trece incet in revista sirul de fete. Din cand in cand se opreste sa inspecteze fata si trupul unei tinere ingrozite. In cele din urma, ajunge la Lale. In timp ce el tine mana fetei cat poate de bland, barbatul o prinde de barbie si ii intoarce brutal capul dintr-o parte intr-alta. Lale priveste in ochii inspaimantati. Buzele ei se misca, parand ca vor sa spuna ceva. Lale o strange tare de brat s-o opreasca. Ea il priveste, si el ii face semn: „Sss". Barbatul in halat alb ii da drumul si se indeparteaza."

 

 

 

 

„ Dar tu, Moţoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai vîndut şi pre mine, vei vinde şi pre Tomşa; ... te voi cruţa, căci îmi eşti trebuitor, ca să mă mai uşurezi de blăstemurile norodului. Sunt alţi trîntori, de care trebuie curăţit stupul.”

 

 

„ – Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sînge rece; să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?...  

-   Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te mai boci ca o muiere! Fii român verde. ...Că eşti un tîlhar şi un vînzător? Asta o ştie toată Moldova.”

 

 

„ Patru ani trecuseră de la scena aceasta. ... Dar pentru ca să nu uite dorul lui cel tainic de a vedea suferiri omeneşti, născoci feluri de schingiuiri.

  Scotea ochii, tăia mîini, ciuntea şi seca pe care avea prepus; însă prepusurile lui erau părelnice, căci nime  nu mai  cuteza a cîrti...”.

 

“    - Oh! vrea să-l omoare, răcni duioasa mumă, strîngînd cu furie copilul la sîn.

      - Nu-i vreme de stat în gînduri, doamnă, adăogi Spancioc.Adă-ţi aminte de doamna lui  Ştefăniţă-vodă şi alege între bărbat şi fiu.

     - Ce zici, părinte? zise sărmana femeie, înturnîndu-se cu ochi lăcrămători spre mitropolitul.

     - Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu să te povăţuiască.I ar eu mă duc să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru  domn; şi pre cel vechi, Dumnezeu să-l ierte şi să te ierte şi pre tine. Zicînd aceste,cuviosul Teofan se depărtă.

       Ruxanda ieşi tremurîndă şi galbenă:

- Voi să daţi seama înaintea lui Dumnezeu,zise suspinînd.”

,,  Râdea; muşchii i se suceau în rîsul acesta şi ochii lui clipeau.

- Cu voia Măriii-Tale, zise Stroici, vedem că moşia noastră a să cadă de isnoavă. Cînd turcii vor pustii ţara, pe ce vei domni Măria-Ta?

-Şi cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu Măria-Ta? adăogi Spancioc.

-Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pre care-i jupuiţi voi. Destul! Întoatceţi-vă şi spuneţi celui ce v-a trimis, ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vrea să fac din ciolanele lui surle.

Boierii ieşiră mîhniţi. Moţoc rămase:

-Ce-ai rămas?

-Doamne! Doamne! zise el, căzînd în genunchi; nu ne pedepsi pre noi după fărădelegile noastre. Adă-ţi aminte că eşti pămîntean! Cruţă pre biata ţară! Vină numai cu cîţi maldoveni ai pe lîngă Măria-Ta şi noi chizeşluim că un fir de păr nu se va clăti din capul înălţimei-tale; şi de-ţi vor trebui oşti ne vom înarma noi. Încrede-te în noi!”

    - Să micşureze dăjdiile! Să nu ne mai zăpcească! Să nu ne mai jăfuiască! Am rămas săraci! N-avem bani!Ni I-au luat Moţoc pe toţi! Moţoc! El sfătuieşte pe Vodă! Să piară! Capul lui Moţoc vrem!

         Acest din urmă cuvînt găsind  un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrică. Toate gurile se făcură un glas.

-         Oh! păcătosul de mine! striga ticălosul. Maică precistă, nu mă lăsa să mă prăpădesc!.. Dar ce le-am făcut eu oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă şi mă jur să fac o biserică, să  postesc cît voi mai avea zile!.. Dar, milostive doamne, nu-I asculta pre nişte proşti…Să moară toţi! Eu sunt boier mare, ei sunt nişte proşti!”

,, ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, cuvinte memorabile, de observaţie psihologică acută, de atitudini romantice şi intuiţie realistă."  G.Călinescu

 

nemilos,voinţă de fier,inteligent,diplomat,ipocrit(făţarnic,prefăcut,mincinos)

 

Culoarea albastră reprezintă personajul feminin Ruxanda, reişind din simbolistica culorii : o fire blîndă,supusă,pură ce întruchipează idealul feminin.

 

Culoarea galbenă(culoarea trădătorilor în Evul Mediu) reprezintă cei patru boieri :Moţoc.Veveriţă, Spancioc,Stroici. 

 

Culoarea cafenie(brună)reprezintă personajul colectiv poporul.

Culoarea neagră reprezintă moartea.

Dialogul(Lăpuşneanu-Bogdan; 

Lăpuşneanu-               Moţoc,Veveriţă,Stroici,Spancioc)

 

 

 

 

Cap.II Naraţiunea(sunt prezentate acţiunile lui Lăpuşneanu cîns s-a urcat la tron)

Descriere (este descrisă ţinuta vestimentară a Ruxandei)

Dialogul (Lăpuşneanu-Ruxanda)

 

 

Cap.III

Naraţiunea(pregătirea pentru ospăţ)

Descrierea (este descrisă ţinuta vestimentară a lui Lăpuşneanu,masa de sărbătoare,ospăţul)

Monologul  adrest (cuvîntarea lui Lăpuşneanu în faţa boierilor)

Dialogul(Lăpuşneanu-boieri;Spancioc-Stroici; Lăpuşneanu-Moţoc; Armaşul-Poporu; Lăpuşneanu-Ruxanda)

 

 

Cap.IV

Naraţiunea(prezentarea situaţiei,a scurgerii a patru ani,fuga lui Stroici şi Spancioc în Polonia,boala lui Lăpuşneanu)

Monologul adresat (adresarea lui Lăpuşneanu faţă de mitropolitul Teofan ; Stroici Gîndurile sale interioareSă-ţi fie de bine ,măria-ta Monolog interior )

Dialogul(Lăpuşneanu(Paisie) –monahul-mitropolitul; Ruxanda-Spancioc; Ruxanra-Mitroplitul; Lăpuşneanu-Stroici,Spancioc.)

Conflicte secundare : Domnitor şi Moţoc;

Domnitor şi doamna Ruxanda;boieri şi popor.(conflict de ordin social)

Conflictul interior setea de răzbunare a domnitorului

Naratorul este omniscient, sobru, detaşat, predominant obiectiv, dar subiectivează uşor naraţiunea prin epitetele de caracterizare (de exemplu: „tiran", „curtezan", „mişelul boier", „deşănţată cuvântare"). Naraţiunea (la persoana a IlI-a) este cu focalizare zero, viziunea „dindărăt".

Mihai Eminescu Epigonii