Treaba-i simplă dacă ni se dau de la tastatură ingredientele, cantitățile și caloriile/100gr(ml) pentru fiecare.

Hai să vedem și cum ar arăta o implementare

Cum ar fi să luăm bucata respectivă de-o parte și s-o apelăm pentru fiecare prăjitură în parte?

Am extras din programul principal bucățile de citire și calcul al caloriilor, deoarece se repetă.

Acum ne bucurăm de simplitate, ordine și coerență crescută deoarece, după cum observați, funcțiile noastre sunt denumite convenabil astfel încât știm care e rolul lor.

• Un domeniu din mai multe tipuri de date - echivalentul mulțimilor de numere. În subprogramele noastre avem 6 int-uri, dar în general pot fi orice tip de date.

• Un codomeniu format dintr-un singur tip de date. Poate fi int, double, char etc sau void

• Care returnează ceva

• Care nu returnează nimic

Vom vorbi imediat despre amândouă, dar înainte de asta...

1. Înaintea mail-ului

2. Dupa main

În caz contrar, programul nu va compila, deoarece codul este prelucrat de sus în jos. Pentru el e ca și cum ar încerca să pună într-o ramă o fotografie pe care încă nu i-a adus-o fotograful.

Nevoia strictă de a folosi metoda 2 vine, de exemplu, odată cu implementarea claselor sau a subprogramelor indirect recursive. O să vedeți anii următori cu ce se mănâncă și acestea, deci până atunci puteți respira ușurați cu liberatea voastră :)

De ce ne-ar interesa așa ceva? Pentru că am vrea să rulăm bucăți de cod care ne afectează, de data asta, parametri noștri!

Până acum am lucrat doar într-o bulă în care tot ce intra în subprogram se reîntorcea intact, ca și trecut prin vis, dar în exemplul nostru rămânem cu elementele citite în vector. Uraa

• * se folosește la vectori

• & denotă că modificările variabilei de-a lungul subprogramului rămân și după apelarea acestuia