Călin: Da, tu cine eşti, idiotule, să crezi că toţi trebuie să facă ce vrei tu? 

Andrei: Boule, uită-te la tine să vezi cât eşti de prost şi apoi deschide gura! 

Călin: Taci handicapatule, uiţi că la ore nu eşti în stare să legi două cuvinte? 

Andrei: Nici cu tine nu mi-e ruşine, doar ai aceleaşi note ca şi mine! 

 

Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1 000 de căţeluşi fericiţi, care dădea din coadă ca şi el. A zâmbit, şi a primit 1 000 de zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: „Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!” 

În acelaşi sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Când a văzut 1000 de câini neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat şi s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilalţi 1 000 de câini au început şi ei să mârâie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gândit: „E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată!” 

În viaţă toate chipurile sunt oglinzi. Tu ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i întâlneşti?