Nicolae Dabija

Nicolae Dabija s-a născut pe 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimișlia, chiar în inima Moldovei. Marcat de geniul locului, Alexei Mateevici, reușește să continuie cântul întrerupt al scriitorului. Autor a peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii. Poet,  scriitor, istoric literar, om politic, publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1975).

Absolvent al Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1972). După absolvire e angajat redactor la redacția tineret  a Televiziunii din Chișinău. Debutează în 1965 cu un ciclu de poezii publicate în ziarul „Tinerimea Moldovei”.  Ulterior lucrează șef al secției poezie și critică la revista „Nistru” (1975-1984), redactor șef al revisetei „Orizontul” (1984-1986) și al săptămânalului „Literatura și Arta” (din 1986 până în prezent), care devine flacăra Mișcării de Renaștere a conștiinței naționale, cea mai așteptată și critică revistă în istoria acestor locuri, una din publicațiile literare cu cel mai mare tiraj din Europa, ajungând la 260000, în 1990.

Întrucât a scrie poezie înseamnă, pentru el, și a scrie istorie, se consacră întocmirii unui ciclu de manuale „Daciada” destinate elevilor, deasemenea  și  unui manual de literatură română pentru clasa a IV-a. A fost deputat  în Parlamentul Republicii Moldova (1990-2000), unde susține o activitate permanentă pentru emanciparea natională a românilor basarabeni, pentru repunerea în drepturi a limbii române, a istoriei, a identității românești. Din 1991 este președintele al Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova. Cavaler al Ordinului Republicii, cea mai înalta distincție a Republicii Moldova (1995).

„Un om care cunoaște istoria universului, istoria lumii, dar nu-și cunoaste istoria Patriei, nu cred că poate fi considerat un om cult. A cunoaște istoria înseamnă a ne cunoaste strămoșii, precursorii, a ne cunoaște pe noi  înșine. Fara limbă, istorie, fară identitate o națiune- precum un trup fară suflet- nu există, ea este moartă, chiar dacă mai respiră”. Nicolae Dabija

Dabija, Nicolae. Doruri interzise / Nicolae Dabija.- Chişinău: Litera Internațional, 2004.- 436 p.

Lucrarea dată este o culegere de versuri, fiind împânzită nu numai de poezii, dar și de o colecție de desene de-ale autorului. Fiecare poezie este ruptă din suflet, și expusă pe filele cărții pentru pătimașii de poezii.

„Poezia poetului Nicolae Dabija e o poezie care vorbește de trăiri superioare. El nu se joacă cu cuvintele, ci scrie cu sentimente că face istoria” – Rayan Lahud, rector al Colegiului Lenoir – Rhyne din Hickory, Carolina de Nord, SUA, în  „Literatura și arta”, 1 noiembrie 2001.

Dabija, Nicolae. Cerul lăuntric / Nicolae Dabija.- Chişinău: Litera, 1998.- 320 p.

Cicluri de versuri
”Este o voce, o prezență, o personalitate nu numai a literaturii basarabene, ci pentru întreaga cultură română şi în condiţii egale de difuzare şi comentare, se
poate impune şi pe plan european.”

Viorel Dinescu

Dabija, Nicolae. Reparatorul de vise / Nicolae Dabija – Chişinău: Cartier, 2016 – 256 p.

Nicolae Dabija promovează în scrierile lui esteticul, maximalismul etic şi afirmarea identităţii naţionale. Lucrarea reprezintă o antologie de versuri care cuprinde: Ochiul al treilea (1975), Apă neîncepută (1980), Zugravul anonim (1985), Aripă sub cămaşă (1989), Mierla domestic (1992), Dreptul la eroare (1993), Cerul lăuntric (1998), Doruri interzise (2003), Psalmi de dragoste (2014).

Dabija, Nicolae. Temă pentru acasă /

”Incitant și tulburător, romanul lui Nicolae Dabija vine să facă același lucru în sufletele noastre.” – Aurelian Silvestru

Subiectul cărţii abordează drama deportaților basarabeni, umiliţi în regimul comunist pentru că gândeau altfel. Reușește să transforme acest subiect damnat – într-o frumoasă poveste de dragoste. Profesorul Ulmu este arestat în timpul lecţiei de limba română, pentru că şi-a asumat vina de a arunca portretul lui I. Stalin. Imediat este ridicat de acasă şi expediat în Siberia. Una dintre liceene îl urmează, din admiraţie, din convinegeri naţionaliste, din iubire. Vor împărţi viaţa de deportaţi, și o dragoste de neuitat.

Renumit compozitor de talie internațională din Republica Moldova.

Eugen Doga s-a născut la 01 martie anul 1937 în satul Mocra, Râbniţa, RM.

Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, având o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează oficial în calitate de compozitor în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet).

Eugen Doga a fost membrul al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din URSS şi al Uniunii Compozitorilor din Moldova, vice-preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova.Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film devenind unul dintre cei mai renumiți compozitori de cinematograf și filme TV. În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul ”Lăutarii”, iar în 1976, “Scoica de Aur”, pentru coloana sonoră a filmului ”O șatră urcă la cer” (Șatra) a regizorului Emil Loteanu.

Este fiica cântărețului Pavel Stratan. Primul ei album se intitulează „La vârsta de trei ani”. Aceasta deține 6 recorduri mondiale. A revenit pe scena muzicală românească în 2017 după câțiva ani de pauză într-o colaborare alături de fratele ei, Cezar Stratan, la melodia „MAMI”. Anul următor a lansat piesa „Te las cu inima” care se bucură de un real succes, în doar 10 zile a atins pragul de 5 milioane de vizualizări și staționează de mai multe zile pe primul loc în „cele mai ascultate piese pe YouTube”. Aceasta a cântat melodia „Ghiță” care a făcut furori pe Internet în anul 2010. În prezent, Cleopatra este căsătorită cu cântărețul Edward Sanda.

S-a născut în comuna Vadul-Raşcov, la 20 octombrie 1939, judeţul Soroca, astăzi raionul Șoldănești, în familia plugarilor Leonte şi Eudochia.S-a afirmat ca poet prin cărţile Casa părintească (1968), Melodica (1971), Patria, poetul şi balada (1981), Soarele cel Mare (1989), Imne şi blesteme (1991), Măria sa Poetul (1992), Of (1993), Văd (1998) s.a. Opera lui Dumitru Matcovschi o demonstrează plenar.

Dintre cărţile sale în proză se evidenţiază romanele Toamna porumbeilor albi (1979) şi Focul din vatră (1982). Au avut ecou în epocă dramele sale montate pe scena Teatrului Naţional “Mihai Eminescu”: Preşedintele (1975), Cântec de leagăn pentru bunici (1977), Tata (1979), Abecedarul (1984), etc.Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaţa la 17 mai 1989, fiind strivit de un autobuz. Se presupune că accidentul fusese unul organizat, avînd în vedere tumultul de evenimente de deşteptare naţională din perioada dispariţiei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi proclamării independenţei de Uniunea Sovietică. Urmează o lungă perioadă de recuperare fizică şi morală, la Chişinău, Moscova şi Bucureşti. Suportă peste douăzeci de intervenţii chirurgicale. Condiţia fizică şi vigoarea bărbătească de înainte îi este redusă de paralizie. Suferinţa nedreaptă însă i-a călit şi mai mult conştiinţa.

Dumitru Matcovschi este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept unul din marii poeţi ai Republicii Moldova.

De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica, Grîul, Axa, Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea mea, Veşnica toamnă, proză: Duda, Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul din vatră, dramaturgie, inclusiv în limbile rusă şi lituaniană, piese de teatru: Preşedintele, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieţi, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata.

În anul 2007 a obținut trofeul Festivalului-concurs „Nicolae Sulac”. În anul 2009 a lansat albumul solo cu denumirea „Mi-ai dat o fetiță Doamne”.

În anul 2011 a lansat videoclipul la piesa „Moldoveni veniți acasă”.

În prezent este solist al orchestrei de muzică populară „Frații Advahov”.

În decembrie 2020, Președintele Republicii Moldova Igor Dodon i-a conferit lui Igor Cuciuc Titlul onorific „Artist Emerit”.

Eugen Doga s-a născut la întâi martie 1937 la începutul sărbătorii Mărțișorului, în satul Mocra din raionul Rîbnița, situat pe malul stâng al Nistrului, în pitoreasca Moldovă de Nord-Est.Satul natal al lui Eugen Doga este așezat într-o vale prin care curge, aproape neștiut, un mic pârâu, iar colo, mai sus de sat, slăviţii veşnici codri cu păduri de stejar, de arțari, de frasini şi multe alte frumoase plante, care au rămas ca o amintire vibrantă și încântătoare, pentru că acestea au fost primele descoperiri a acestei lumi de către un copil pasionat şi sensibil. Și cine știe de unde izvorăște gândirea creatoare, poate odată cu acest primul contact cu natura, care necontenit se revigorează, ne surprinde şi mereu ne adună la sânul său cu tot ce este viu şi raţional.

Critic, istoric al literaturii și traducător român.

A fost redactor la revista „Secolul XX”, unde a colaborat cu diverse articole.Este autoarea unui studiu asupra creației lui Andrei Belîi, apărut în seria „Multum in Parvo”(1975).

Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). La 1 ianuarie 1957, lucrarea sa „Cântec de anul nou” a fost transmisă la postul de radio moldovenesc, fiind interpretată de o orchestră de copii condusă de Șico Aranov. Aceasta a fost prima oară când o compoziție de-a sa a fost transmisă la radio.[2]