2.      În fereastra care se deschide:

- Completați câmpul „Subiect” cu titlul eseului, urmat de numele și prenumele participantului (între paranteze);

- Încărcați imaginea în format JPG/PNG (max. 25 MB) apăsând pe pictograma „Încarcă”;

- Scrieți sau copiați, în spațiul rezervat, textul complet al eseului.

3.      Verificați corectitudinea datelor introduse (titlu, date personale, text, fotografie).

4.      Apăsați butonul „Publicare” / „Post” pentru a încărca lucrarea.

5.      Asigurați-vă că postarea apare vizibil pe Padlet. Dacă întâmpinați probleme tehnice, contactați organizatorii la adresa de email metodic@bncreanga.md.

6.      Expediați prin e-mail, la aceeași adresă metodic@bncreanga.md, titlul eseului și următoarele date personale: nume, prenume, localitatea, clasa și școala, număr de telefon și adresă de e-mail.

-          Termenul limită de încărcare a postărilor –  30 noiembrie 2025.

-          Lucrările care nu vor corespunde cerințelor expuse mai sus nu vor fi admise la concurs.

Mama recita „Luceafărul” cu emoție, iar vocea ei vibra ca și cum ar fi fost parte din poveste. Aceste momente deveneau adevărate ceremonii ale limbii române.

Însă cea mai puternică amintire a mea legată de poet s-a petrecut la vârsta de doar șase ani, când am recitat șapte strofe din „Luceafărul” la un eveniment organizat la Biblioteca Publică Orășenească „Ion Creangă” din Florești. Deși eram mic, am simțit în privirile celor din sală cum cuvintele poetului le-au atins sufletul. Participanții au fost profund emoționați, iar momentul meu a fost transmis și la postul local de radio. Despre această întâmplare a apărut și un articol în ziarul „Actualități Floreștene”, ceea ce a transformat experiența într-un motiv de bucurie și mândrie pentru întreaga familie.

Un alt eveniment memorabil a fost participarea mea la concursul raional de desene „Natura cîntată în creația lui Mihai Eminescu”, organizată de Biblioteca-filiala pentru Copii, Florești, la data de 29 ianuarie 2021. Desenul meu a fost apreciat cu o diplomă pe care o păstrez în amintirea acelui concurs, printre lucrurile dragi sufletului meu. 

Astăzi, ori de câte ori îi rostesc numele, simt că nu mă refer doar la un autor din trecut, ci la o lumină care ne însoțește pașii.

Eminescu trăiește în familia mea – în voce, în inimă, în suflet – și va continua să trăiască prin fiecare vers al său recitat cu dragoste.

Eminescu a rămas pentru noi nu doar „poetul național”, ci un membru invizibil al familiei: prezent în poveștile bunicii, în glasul mamei și în amintirea acelor evenimente unice care ne-a unit prin poezie și desen.

https://www.facebook.com/918165728253302/photos/pb.100064557707336.-2207520000/1679533418783192/?type=3&locale=ro_RO

         Lectura poemului ,,Luceafărul” de Mihai Eminescu a fost pentru mine mai mult decât o simplă experiență literară — a fost o călătorie interioară, spre descoperirea propriei sensibilități și a valorilor general-umane din familia mea.

Împreună cu mama, am reconstituit scena în care fata de împărat i se adresează Luceafărului, nu prin desen sau culoare, ci printr-o compoziție realizată din obiecte simple, aflate în casa noastră. Această activitate comună ne-a unit într-un mod neașteptat, redând sensuri noi unor valori ca: Frumosul, Dragostea și Idealul uman. Prin această experiență, am simțit că poezia eminesciană, deși scrisă cu secole în urmă, continuă să lumineze existența noastră, asemenea unei stele călăuzitoare.

         De când eram copilă, poeziile lui M. Eminescu mă inspirau. În clasele primare, desenam păsărelele din poezia ,,Somnoroase păsărele”, în gimnaziu încercam să surprind liniștea codrului în ,,Revedere”. Totul era simplu, luminos și copilăresc. Însă în liceu, când am descoperit ,,Luceafărul”, totul s-a schimbat. Poemul a deschis pentru mine un nou orizont emoțional, o înțelegere profundă a dorinței omului de a atinge idealul. Nu am simțit nevoia să schițez în creion sau să pictez în culoare imaginea Luceafărului; am simțit mai degrabă chemarea de a o reconstitui din obiecte reale, de a o face prezentă în universul meu, în camera mea, acolo unde viața de zi cu zi se întâlnește cu visul. Astfel, alături de mama, am început să refacem scena dialogului dintre fata de împărat și Luceafăr. Am găsit păpușa mea veche, care a devenit chipul fetei de împărat; un tablou abstract realizat la școala de arte, a simbolizat cosmosul; câteva lămpi de sare întregeau peisajul și un organizator în formă de castel – toate reprezentând lumea terestră. Am adăugat materialul de la portieră, câteva pietre de râu și becușoarele de la brad, care au răspândit o lumină caldă, ca simbol al legăturii dintre pământ și cer, dintre real și ideal. Mama mi-a arătat atunci niște schițe din jurnalul ei de la vârsta de 16 ani — desene inspirate tot din ,,Luceafărul”. M-a impresionat cât de asemănătoare erau gândurile noastre, deși între generațiile noastre trecuseră 32 de ani. Ea nota acolo că iubirea este ceea ce ne salvează de la singurătate, că dă sens existenței, fie pe plan terestru, fie pe plan cosmic. Eu am simțit același lucru, dar printr-o altă formă de expresie — prin colajul de obiecte care, puse împreună, au căpătat viață și sens. În acel moment, am înțeles că ,,Luceafărul” nu este doar un poem despre iubirea imposibilă dintre Hyperion și Cătălina, ci și despre legătura veșnică dintre generații, despre continuitatea idealului și despre felul în care frumosul se transmite prin gesturi simple. Acea seară petrecută cu mama a fost o lecție tăcută despre valoarile familiei. În timp ce discutam despre versurile poetului, am redescoperit în ele și povestea noastră: dorința de a visa, de a înțelege lumea dincolo de aparențe, de a transforma lucrurile mărunte în expresii ale sufletului. În felul acesta, Eminescu ne-a adus mai aproape una de cealaltă, devenind o punte între generații și o sursă de inspirație comună.

              Compoziția noastră inspirată de ,,Luceafărul”  a fost mai mult decât un exercițiu artistic — a fost o meditație asupra frumuseții și sensului existenței. Mama mi-a transmis prin această experiență o lecție de viață: că frumosul adevărat nu se găsește doar în operele marilor artiști, ci și în modul în care îl trăim și îl interpretăm împreună cu cei dragi. Poate că, peste mai mulți ani, voi inspira copiii mei să-l descopere pe M. Eminescu altfel — nu doar în paginile manualului, ci și în lucrurile simple din jur, care, prin iubire și imaginație, pot deveni expresii ale valorilor autentice și veșnice. Astfel, ,,Luceafărul”  continuă să lumineze, nu doar cerul poeziei românești, ci și universul intim al familiei mele.

 Am o mică bibliotecă în cameră. Câteva rafturi cu cărți din mai multe domenii. În mijloc, însă, observ o carte specială. O privesc și decid să o iau în mână, să citesc slovele de pe copertă, căci nu îmi dau seama ce carte este. Sunt intrigată. Mă uit atent: poezii de Mihai Eminescu. Aici se ascundea! O căutam de ceva timp. Atingerea mâinilor mele de acea carte mi-a trezit niște amintiri. Țin minte când am primit-o în dar, când am citit prima poezie și chiar am recitat-o la școală: Doina. Mereu începeam recitalul cu mândrie și emoții: „Oare voi reuși să o recit fără greșeli?”, mă întrebam eu la lecția de română. Secretul este că poeziile marelui geniu îmi sunt întipărite în minte. Au ceva special aceste poezii!

 Țin să împart amintirile mele și clipele frumoase petrecute alături de acest volum de opere lirice, care a avut un impact pozitiv asupra vocabularului meu și modul în care văd lumea. Poeziile lui Mihai Eminescu erau prezente la fiecare concurs de recital, fiecare oportunitate de a impresiona rudele și fiecare zi în care doream o pauză de citit.

 Consider că lectura este esențială. Lectura poeziilor eminesciene, însă, este cu totul altceva. Este o lege în viața tuturor să citim și să ne aprofundăm în operele sale. Am învățat asta odată cu citirea primelor sale opere, care m-au făcut să îmi doresc să citesc mai mult și să înțeleg mesajul poeziilor. Când am crescut, mi-am dat seama ce mesaj transmiteau aceste opere. Ne îndrumau să fim patrioți, iubitori de țară și de neam, să iubim, să descoperim și să nu ne oprim din a face asta.

 Îmi aduc aminte cu mare drag emoțiile pe care le simțeam de la primul pâna la ultimul vers rostit din operele lui Eminescu. Ce mândrie când le recitam bunicii și eram răsfățată cu cuvinte dulci, de laudă, pentru că am depus străduință să învăț o poezie atât de profundă, cu un mesaj ce te atinge. Operele geniului au mesaje ce îți aduc un val de bucurie și creeaza o mulțime de emoții plăcute. Pot spune că Eminescu mă inspiră. Mi-a plăcut ce scrie. Am dorit și eu să creez astfel de opere. Așa am început să scriu. Poeziile mele nu aveau un mesaj profund. Aveau versuri frumoase și sunau bine. După ceva timp, au început să aibă sens, să transmită emoții și să-mi aducă lauri la concursuri. M-au ajutat să-mi dezvolt vocabularul, modul de exprimare șimodul în care gândesc.

 Un lucru important în lectura operelor lui Eminescu este să împărțim sentimentele transmise și cu alții. Cartea mea a fost lecturată de familie și prieteni, care au apreciat și au valorificat cuvintele geniului. Poeziile lui Eminescu sunt o parte din viața noastră, deoarece fiecare a citit măcar câteva opere, care poate i-au ajutat să își schimbe modul de a vedea lumea și de a percepe lucrurile.

 Mihai Eminescu trăiește în fiecare vers despre patrie, dor, iubire și nemărginire. Poezia lui este o ușă spre stil, discreție și emoții, iar fiecare cuvânt al său ne amintește că frumusețea și geniul sunt eterne – ele doar așteaptă să fie descoperite de sufletele care știu să le asculte.

Primul meu contact cu Eminescu a fost în copilărie, când citeam „Somnoroase păsărele”. Versurile lui îmi aduceau liniște și îmi pictau în imaginație un cer plin de stele și păsări adormite. Atunci nu înțelegeam toate cuvintele, dar simțeam muzicalitatea limbii române, pe care Eminescu a făcut-o nemuritoare.

În biblioteca noastră avem o carte cu poeziile lui Mihai Eminescu. Coperțile ei poartă urmele timpului, semn că a fost deschisă și răsfoită de multe ori. Ori de câte ori o deschid, parcă simt legătura dintre trecut și prezent, dintre noi și marele nostru poet.

Atunci când la școală discutăm despre „Luceafărul” sau „Revedere”, simt că redescopăr o parte din identitatea noastră culturală. Eminescu reușește să ne învețe prin versuri simple, dar pline de profunzime, că natura este vie, iubirea este veșnică, iar dorul este o forță ce ne apropie de cei dragi.

Pentru mine, Mihai Eminescu nu este doar un autor clasic, ci o parte din viața noastră de zi cu zi. Prin creația sa, am învățat să iubesc limba română, să o respect și să o folosesc cu grijă. Când citesc „Ce te legeni…”, parcă aud foșnetul codrilor noștri, iar „Luceafărul” îmi arată cât de departe poate ajunge imaginația unui om.

În familia mea, Eminescu este prezent prin valorile, emoțiile și frumusețea pe care ni le transmite. El ne unește, ne face să ne simțim mândri de cultura noastră și ne amintește că limba română este o comoară prețioasă. De aceea, cred că Mihai Eminescu este un prieten al fiecăruia dintre noi, un poet care rămâne viu în sufletul nostru, atât timp cât îi citim versurile și îi purtăm mesajul din generație în generație.

Creația ta e un pod din vreme și taină, pe ale cărui trepte pulsează fărâme din inima ta, daruri de suflet, sclipiri din nemurirea iubirii. Bunica mea regăsește în el o iubire nostalgică și sacră, care leagă oamenii și transformă dorul în alinare. Părinții văd în opera ta iubirea ca pe o dăruire cu rost, o responsabilitate care luminează hotarele vieții. Eu descopăr în versurile tale o iubire curioasă și jucăușă, care întreabă, se miră și se avântă spre lume.

Din negura de vremi se coboară familia mea, cititorii tăi, ca să-ți aducem recunoștința: venim purtând glasul celor care au cunoscut dorul, rațiunea, joaca și îți spunem „mulțumesc” pentru nestematele pe care le-ai așezat în literatura noastră. Te auzim oftând, căci soarta te-a smuls prea devreme, dar glasul tău răsună și azi, pe podul acesta de lumină, în fiecare suflet care se întoarce la tine.

„Iartă-ne, Poete! Mi-ai dat totul, ca un înger trimis pe pământ, mi-ai arătat ce este dragostea. Ți-ai tăiat aripile și mi le-ai prins în spate, învățându-mă să zbor și să iubesc. Ochii tăi obosiți au stat de strajă deasupra slovei, iar fibra inimii tale a devenit pavăză pentru sufletul meu: „Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/Ore întregi spune-ți-voi cât îmi ești dragă.” șoptește bunica, iar palmele i se odihnesc pe inimă.

„Iartă-ne, Poete! Îți văd lacrimile, dar nu mai sunt de bucurie. Uit să îți mulțumesc pentru grija ce mi-o porți, demult nu m-am scufundat în dulcele vers al iubirii. M-ai învățat că dragostea nu e doar visare, ci iertare și sacrificiu: „Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere”. Pe când Tu te-ai aplecat sub povara vieții, eu merg cu fruntea sus, călăuzit de lumina ta. Glasul tău răgușit tremură de durere, dar mă ierți de fiecare dată, Tu, inimă plină de cicatrici și de bunătate”, zâmbește mama, iar tata oftează: „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte”.

  „Iartă-mă, Poete! Când lumea devine pentru mine un iad al simțirii, vin la tine, Purgatoriul sufletului meu, unde mă vindeci cu blândețea versului Tău. Dar mă dau în goană după visuri, uit de tine, uit de tot ce este sfânt. Am uitat când ți-am adus o floare sau ți-am mulțumit pentru grija ce mi-o porți…” suspin eu, sufletul modern, care, deși trăiește printre ecrane și zgomote, încă mai caută lumina în poezie.

„Mulțumesc, Poete! Tu m-ai învăța să prețuiesc valoarea lucrurilor simple. Cuvintele tale încă îmi răsună și azi în inimă: „De-or trece anii cum trecură,/ Ea tot mai mult îmi va plăcé”. Cu nepoții depăn firul amintirilor ca pe o pânză de lumină, zugrăvind viitorul lor în culorile bunătății și ale dăruirii.” mărturisește bunica, iar ochii ei strălucesc de recunoștință.

„Mulțumesc, Poete! Ne curățăm sufletul de poverile mărunte și sădim în inimă sămânța a recunoștinței pentru poezie. Mângâind pecetea iubirii poetice, desenăm pe chipul tău fericirea, iar ecoul versului tău ne leagănă inimile: „Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere/A celui suflet ce pe al meu știe.”, spun părinții, cuprinzându-se cu emoție.

„Mulțumesc, Poete! Creația Ta îmi va fi cartea de căpătâi, farul care îmi va lumina drumul prin furtunile vieții. Îți voi aduce cele mai rare flori, crescute din recunoștință și vis! M-ai învățat să zbor și, zburând, te voi lua cu mine. Îți voi întoarce o aripă și împreună vom cunoaște culmile senine ale fericirii. Nu te voi lăsa, Poete, nu te voi uita! Vom zbura, purtați de vântul tinereții, peste timp și uitare.”, strig eu, copilul generației Z, cel ce încă mai crede în frumusețea Cuvântului.

             Cu dragoste și sinceritate, familia Zazulea

Eleva: Sefirica Bîrliba, Colegiul „Alexei Mateevici”, Chișinău

Dragă domnule Eminescu,

De câte ori deschid o carte cu numele tău pe copertă, simt că timpul se oprește pentru o clipă. Îți scriu dintr-un veac plin de ecrane și zgomot, dar în inima mea răsună aceleași doruri și aceleași visuri pe care le-ai lăsat tu în versuri. Mă gândesc adesea cum ar fi fost să te întâlnesc măcar o dată, să-ți spun cât de mult luminezi, chiar și acum, peste generații.

În familia mea, numele tău nu e doar al unui poet. E o amintire vie, o flacără care nu se stinge. Mama mea îmi recită adesea poeziile tale, iar vocea ei se leagănă ca o undă pe lacul codrilor de acasă. Când spune „Revedere”, parcă se deschid cerurile și dorul devine cântec. Bunica povestește cum în tinerețe învăța poeziile tale pe de rost, cu o lumânare aprinsă pe masă, iar eu îmi imaginez acea lumină mică păzind un univers de cuvinte nemuritoare.

Poete, de câte ori citesc „Luceafărul”, simt că te aud vorbind cu stelele. Într-o lume în care oamenii se grăbesc, tu ne înveți să privim în sus, să căutăm sensul adânc al iubirii și al visului. Tu ai știut să faci din cuvânt o rugăciune și din iubire un ideal.

Dacă ai fi printre noi astăzi, ți-aș spune că limba română încă tresare când te citește. Ți-aș arăta tinerii care, în tăcerea bibliotecilor, descoperă frumusețea versurilor tale. Ți-aș spune că dorul, dragostea, credința și lacrima din poezia ta nu au murit. Ele trăiesc în inimile noastre, ca niște fluturi care nu obosesc să zboare spre lumină.

Când scriu aceste rânduri, pe birou stă cartea ta, iar alături o floare de tei. Parcă simt cum teiul răspândește mirosul verii de altădată, iar sufletul meu se umple de liniște. Te simt aproape, ca un prieten tăcut care veghează asupra noastră.

Poate că nu mai ești printre noi în trup, dar în suflet ești nemuritor. Ești vocea dorului, a limbii române, a iubirii care nu moare. Prin tine am învățat că poezia nu e doar pe hârtie — e în respirația vântului, în lacrima mamei, în zâmbetul unui copil care recită „Somnoroase păsărele”.

Îți mulțumesc, Eminescu, pentru că ne-ai lăsat o comoară de cuvinte și un dor care nu se termină niciodată.

    În fragedă copilărie, am învăţat şi recitat cunoscutele poezii din creaţia eminesciană:  Somnoroase păsărele, Ce te legeni, Codrule, codruţule,, însă  poezia  Înger și demon este specială pentru mine, m-a însoţit la un casting de actorie.  Aveam doar 8 ani, părinții m-au încurajat să aleg această poezie. Îmi sunt dragi versurile poeziei, fiindcă au pavat drumul care ducea spre noi experienţe, experienţe de neuitat. Când am învățat poezia, nu știam mare lucru despre Eminescu, dar am simțit că versurile lui poartă o taină, o taină în care voi descoperi lupta dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric. Bunica mi-a explicat ce însemna cuvântul demon şi ce legătură avea  demonul cu întunericul, cu umbrele, cu bezna, pentru că despre îngeraş ştiam muuuulte. Cu cât o recitam mai des, cu atât o înțelegeam mai bine. Mă învăța să-mi țin în frâu emoțiile, să nu mă las dusă de val, să cred în îngerul care mă veghea.

     La casting eram teribil de emoționată. Țineam poezia lipită de piept ca și cum Eminescu ar fi fost un prieten care mă ţinea de mână şi  îmi şoptea: “ Curaj!”.  Am început cu vocea tremurândă, dar apoi m-am liniştit. Am  transmis publicului scântei care se năşteau din fiecare vers recitat. Am fost ascultată, auzită şi aplaudată. De fapt, nu numai eu am fost apreciată cu alauze , ci şi  Marele Eminescu.  A fost prima oară când am simțit puterea unui vers.

.    În familie, toți m-au susținut.  În timpul pregătirilor, mama repeta cu mine, tata mă sfătuia să vorbesc clar și cu sufletul deschis, iar bunica zâmbea și  spunea:  „Eminescu e al nostru, al fiecărui român”. Așa am înţeles că face parte din familia mea, din fiecare inimă care iubeşte frumosul.

   Poezia  „Înger și demon” ne-a unit și a devenit o amintire comună, o punte de lumină între trei generaţii. Am descoperit dragostea, răbdarea, respectul, curajul, visul-speranţă – valori care ne definesc omenia.

     Astăzi, când aud de Eminescu, nu mă gândesc doar la poetul din carte, ci la omul care, fără să mă cunoască, m-a învăţat să fiu eu. Prin poezia lui am învățat să aleg mereu partea frumoasă din oameni şi că cred că binele are mereu o şansă.

     Pentru mine, Eminescu merită fiecare dată în calendar, deoarece nu aparţine trecutului, ci fiecărei inimi care iubeşte limba română şi frumosul din viaţă .

     „Înger și demon” rămâne pentru mine o poartă spre lumină, spre încredere, spre mine însămi. Chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată, i-am auzit glasul prin şoapta versului înţelept. 

Mihai Eminescu un adevărat tezaur național ce a demonstrat poporului întreg puterea cuvintelor și cum ele interacționează asupra iubirii de doină,de natură și de aproapele său.Munca asiduă și perseverența i-a creat o strânsă și adevărată conexiune între om și frumosul,ce fiecare îl vede diferit,dar Eminescu l-a văzut ca pe un dar binecuvântat și un semn de convingere de a continua ce a început depunând în continuare pasiune și talent.

Eminescu este cel ce a călcat pe roua dimineții,a auzit frumosul ciripit al păsărilor, a ascultat cântecul fermecător al greierilor și cel care a călcat pe aripile iubirii spre a căuta un suflet și o inimă pereche dar asemănătoare care să simtă simplitatea și frumusețea din cele mai mici lucruri,prin simplul fapt că a învățat să trăiască și să simtă momentul de parcă ar fi ultimul.

Creațiile și lucrările sale au adus un amalgan de sentimente și emoții excepționale cititorilor,observând un adevărat sens al literelor în viața patrimonică,dar și un vis de a prinde curaj și de aduna forțele,implicând într-o capodoperă de artă,ce inspiră ca generațiile viitoare să fii ei înșine dar și să iubească viața culturală prin care poetul și-a adunat toată dragostea de aproape, și a scris-o cu penița pe foaie.

Armonia și gingășia este scrisă în fiecare vers,redând un moment de legătură între cultura omenească și rolul ei în cunoașterea și respectul de sine.Eminescu a avut talentul său aparte de a scrie la fel cum simte,făcând ca fiecare operă literară să aibă un înțeles aparte.

În fiecare bibliotecă este câte o operă de Mihai Eminescu păstrată cu grijă și citită cu aceași curiozitate,dar în biblioteca familiei mele se află creația literară ,,Luceafărul” ce îmbină o atmosferă feerică dar și magică ce redă cititorului o meditație asupra geniului dar și a recunoașterii sentimentelor sincere și pure de iubire.Nu este pur și simplu o carte este o dovadă de mister în compoziția artistică a fiecărui personaj ce trăiește o adevărată poveste de vis,zbuciumată de ceasul cunoașterii în fiecare ipostază,unde iubirea își poate exprima ea însuși părerea despre realitate.

Rolul cultural al operei în familia mea este de a continua iubirea și sinceritatea arătată prin mici gesturi,aducând pe buze zâmbetul sincer,dar și de a împlini scopul care este propus,prin multă muncă și dăruire de sine.

Valorile culturale sunt transmise din generație în generație pentru a promova și dezvolta un adevărat patrimoniu,ce îmbină prosperitate și sârguință în conștientizarea puternicii sale realități.

Încă din copilărie, am auzit de la mama poezia „Somnoroase păsărele”, pe care mi-o recita seara înainte de culcare. Nu înțelegeam atunci toate cuvintele, dar simțeam muzica lor și liniștea pe care o aduceau. Mai târziu, la școală, am învățat poezii precum „Ce te legeni codrule ”, „Sara pe deal ” și multe altele , iar părinții mei se bucurau când le recitam acasă. Ei spuneau că, prin Eminescu, limba română sună cel mai frumos.

Bunicul meu are o carte veche cu poeziile lui Eminescu. O ține într-un loc special, ca pe o comoară. Îmi povestește că, pe vremea lui, copiii învățau poeziile pe de rost și le spuneau la serbări, cu emoție și respect. El crede că Eminescu a fost nu doar un poet, ci și un om care a iubit țara și a luptat prin cuvinte pentru dreptatea românilor.

Pentru mine, Eminescu înseamnă frumusețea gândului curat și a iubirii adevărate. Versurile lui mă fac să visez, să înțeleg mai bine lumea și sufletul oamenilor. În familia mea, el este simbolul culturii românești și dovada că prin cuvinte poți atinge sufletul oricui.

Așa trăiește Eminescu în familia mea: prin amintiri, prin cărți, prin glasul celor dragi și prin iubirea noastră pentru poezie. El nu este doar un poet al trecutului, ci un prieten care ne vorbește mereu în limba inimii.

De mica auzeam cum bunica cânta poezia lui M.Eminescu.

 Și de fiecare dată când aud poezia „Luceafărul”, simt că mă aflu într-o lume de vis, plină de mister și lumină.

Mama îmi recita adesea primele versuri:

 „A fost o dată ca-n povești,

 A fost ca niciodată...”

și atunci mi se părea că întreaga casă se umple de Lumimina lui Hyperion și mama era acea preafrumoasă fată la fereastră.

Bunica îmi spunea, că Eminescu a fost un om care a iubit mult neamul și limba română, dar „Luceafărul” este povestea omului, care tinde spre ideal, spre ceva mai înalt și curat,ceva sacru.

Și întotdeauna cu o mândrie în suflet îmi spunea că tată-l ei, adică străbunicul meu Ion, era născut într-o zi cu Eminescu,cu o diferență de 78 de ani.

Cartea cu poeziile lui Eminescu , pentru noi e o comoară,e familia mea.

In serile lungi de iarnă ,mămica  cu o voce dulce și cu multă dragoste recita din nou și din nou:

-A fost odată ca-n povești

A fost ca nici odată…

Iar bunică ,croșetând  îngâna frumoasele melodiile : ,,Pe lîngă plopii fără soț”; ,,Sara pe deal”; ,,O,mama,dulce”…

De mica m-a învățat ,,Somnoroase păsărele”,care în fiecare  seara inainte de culcare imi recita cu o voce caldă și blîndă.

 În fiecare an, pe 15 ianuarie, aprindem o lumânare și citim câteva versuri în cinstea lui M.Eminescu și a străbunicului meu,iar  bunica împreunează mâinile și uitîndu-se spre cer ,...tace...,și atunci eu incep:

,,…Cobori în jos Luceafăr bland,alunecând pe-o rază…”

Și bunica mea cu mama mă privesc mângîindu-mi creștetul...

Eminescu ne unește, ne învață să iubim frumosul și să nu uităm cine suntem.

 Pentru mine, „Luceafărul” este ca o stea care luminează gândurile mele atunci când creez sau visez.

Eminescu în familia mea,mereu e viu — prin versurile lui, prin iubirea de tot ce e frumos și mai mult prin dorința noastră de a fi mai buni și mai luminoși, așa, ca Luceafărul, care ne luminează seară de seară.

Eu cred că toate stelele sunt strămoșii noștri și dacă le dăm uitării ele se sting,

sper ,că Luceafărul poeziei noastre ne va  lumina multe veacuri,unind generații...

Cartea aceea e mai veche decât mine. Are coperțile uzate și miros de hârtie veche. A fost a bunicii, care a învățat multe poezii pe de rost. Spunea mereu că Eminescu a știut să vadă frumusețea acolo unde alții trec nepăsători. Când o ascultam, simțeam că fiecare vers are suflet.

Mama spune că prin poeziile lui ne amintim de lucrurile simple: pădurea, izvorul, dorul de casă. Așa am învățat că poezia nu e doar în cărți, e și în oameni. Când citim „Revedere”, ne simțim mai aproape unii de alții.

Eminescu face parte din serile noastre liniștite, din poveștile bunicii și din amintirile care ne leagă. În casa noastră, poezia lui e ca o voce care vine din trecut și ajunge la noi, cu aceeași putere și căldură.

Pentru mine, el nu este doar poetul din manual. Este prietenul care ne învață să privim cu inimă, nu doar cu ochii.

         Familia este izvorul din care renaște viața, este locul în care ne trăim primele momente, primul plânset, zâmbet, gângurit, pas, cuvânt, primul eșec… Aici ni se citesc primele poezii, povești, ni se îngână primele cântece de leagăn.

         Casa părintească cu toate amintirile ei este scena în care noi suntem actori în rolurile principale și ne trăim intens clipa, dând sens fiecărui moment.

Pentru mine personal, casa părintească se asociază cu căsuța de pe malul iazului, căsuța caldă plină de glasurile ascuțite ale frățiorilor mai mici, căsuța împrejmuită cu flori din primăvară timpurie până sub iarnă.

În căsuța care printre utilități și comodități se regăsește un spațiu plin de tăcere și glas în același timp, de valoare literară și culturală – biblioteca personală, sau biblioteca de familie, care numără exemplare de carte rară, carte religioasă, literatură romană, clasicii literaturii, romanticii și desigur critică literară.

Dintr-o pură coincidență sau intenționat opera marelui Eminescu, romanticul incurabil al literaturii noastre este frumos aranjată lângă Biblia familie, care este cartea de căpătâi a noastră -   a creștinilor; iar portretul lui Eminescu așezat cu grijă între fotografiile de colecție ale familiei mele.

         Când intru aici și trag ușa după mine, mă teleportez într-o altă lume, una diametral opusă celei din care fac parte la școală, afară, la întâlnirile cu prietenii și la alte ocupații la care iau parte. Aici timpul capătă o altă dimensiune, asemenea timpului din biblie, unde o clipa e o veșnicie și viceversa, totul ia o altă turnură, lectura te face să trăiești pur, fără modificări făcute de om, fără modernizare și civilizație.

Am întrebat-o pe mama dacă e accidentală această aranjare a cărților pe rafturile bibliotecii, ea mi-a comunicat blând  că i-a luat ceva timp până a ajuns anume la această variantă, explicându-mi că literatura, religia, istoria și muzica au o interdependență puternică și sub nici o formă nu pot fi separate, din acest motiv sunt anume așa așezate cărțile în biblioteca noastră. ”În opera eminesciană întâlnim un șir de termeni religioși: rugăciune, înger, cer, icoană, divin, candelă, rai, profet, lumină, Preacurată…,” a mai adăugat mama.

Am avut pentru o clipă o mare confuzie în sinea mea, apoi mi-am amintit de poezia ”Rugăciune”, ”Înviere” din vasta creație a lui Eminescu și imediat mi-am revenit la ale mele.

Și da, pot afirma cu certitudine, că Eminescu este un prooroc al timpului său, asemenea lui David și Solomon, care a cântat atât de frumos natura, femeia, iubirea, dar și suferința, care și-a manifestat nemulțumirea față de regimul politic existent, care a dat replică criticilor, ceea ce astăzi puțini o mai fac.

În familia mea, Eminescu nu este doar un poet din manuale, ci o parte din felul nostru de a înțelege frumusețea, așa cum el însuși reprezintă definiția ineditului și a nobilității literare. Tata spune că în fiecare vers al lui Eminescu se ascunde un adevăr limpede despre viață. Poate de aceea ne întoarcem mereu la poezia lui — ca să ne amintim cine suntem. Incontestabil, Eminescu ne-a demonstrat că frumosul nu se demodează niciodată, dar din contră, devine tot mai valoros pentru identitatea familiei mele. Mama îl numește ,,poetul sufletului”, pentru că ne face să îl simțim ca pe un prieten tăcut, care veghează peste paginile pe care le răsfoim împreună.

Biblioteca este comoara nevăzută a comunității, unde fiecare carte este o fereastră către cunoaștere. De fiecare dată când îi trecem pragul, e ca și cum am păși într-un templu al cuvintelor. Prin Eminescu și prin biblioteca sa, învățăm să iubim cuvintele, să prețuim gândirea și să ne deschidem mintea către frumusețea literaturii. Pe peretele din colț stă portretul poetului, cu privirea lui pătrunzătoare. Parcă ne privește adânc și ne ascultă tăcerile. E un loc unde nu există zgomot, ci doar respirația paginilor și șoaptele operelor sale. Am descoperit că operele sale se citesc cu sufletul, nu cu ochii. De aceea, de fiecare dată când citim și un vers ne atinge, zâmbim fără cuvinte. De câte ori deschidem un volum, parcă se deschide și o fereastră spre lumea copilăriei, căci versurile lui ne poartă în lumea inocenței, unde natura și fantezia se împletesc armonios, amintindu-ne de bucuriile copilăriei. Eminescu ne reamintește că fiecare copil păstrează în suflet un univers plin de poezie și visare, iar noi putem regăsi acel univers în lecturile sale.

Consider că fiecare familie neaoșă are un strop de Eminescu în ea - fie într-un vers citit, fie într-o carte așezată cu grijă pe raft. Când citim împreună, nu suntem doar o familie, ci o parte dintr-un neam care și-a păstrat identitatea prin cuvinte. Poate că nu știm toate poeziile lui pe de rost, dar simțim că, prin Eminescu, facem parte din aceeași poveste. Eminescu trăiește acolo unde se mai deschide o carte, unde se mai rostește un vers și unde o familie mai găsește timp să citească împreună, iar dacă astăzi vorbim despre el, înseamnă că nu a scris doar niște opere literare, dar a creat adevărate ecouri ce nu se vor stinge niciodată.

Poezia „Memento mori” („Panorama deșertăciunilor”) de Mihai Eminescu ocupă un loc aparte în inima mea și a fraților mei, fiecare dintre noi găsind în ea o reflecție a propriilor gânduri despre viață, timp și destin. Pentru familia mea, Eminescu nu este doar un poet al iubirii sau al naturii, ci un gânditor profund, care ne amintește mereu de sensul existenței și de fragilitatea lumii. Titlul poemului înseamnă în latină „Amintește-ți că vei muri”. Această expresie, deși aparent tristă, are pentru noi o semnificație luminoasă: este un îndemn la conștiință, la înțelepciune și modestie în fața vieții. Acest mesaj este perceput de familia mea ca o valoare morală transmisă din generație în generație, ideea că trebuie să trăim frumos, demn și cu înțelegerea faptului că nimic nu este veșnic, dar tocmai această trecere dă sens existenței.

Un moment frumos pe care doresc să-l evoc: o seara de iarnă în sat, lângă marginea pădurii. Focul arde în sobă, un sunet specific de lemne trosnite, căldura în valuri și jocul de lumină pe pereții, în întunericul vremii. În acest tip de seri se nasc convorbiri filozofice, iar „Memento mori” mereu se regăsește în conversație, ne unește în gânduri profunde și ne ajută să privim timpul nu ca pe un dușman, ci ca pe un maestru tăcut, de aceea este preferata noastră. Eminescu devine un înțelept care ne vorbește despre echilibrul între ceea ce suntem și ceea ce lăsăm în urmă. În felul acesta, „Memento mori” ne amintește să fim recunoscători pentru prezent și să trăim cu sens, fără orgolii și fără uitare.

În concluzie, „Memento mori” este mai mult decât o poezie despre trecere, este un testament spiritual pe care familia mea îl prețuiește. Prin această creație, Eminescu ne învață că timpul nu trebuie să ne înspăimânte, ci să ne înnobileze. Această poezie este o moștenire a înțelegerii și a împăcării cu viața, o lecție pe care familia noastră o transmite mai departe, ca pe o formă de lumină ce nu se stinge.

Nu îmi plăcea. „Eminescu minte, Luceafărul nu vorbește, este neînsuflețit”, mă gândeam eu după ce mama termina de recitat poezia. Pleoapele mi se simțeau greoaie, iar eu nu luptam cu dorința de a mă odihni. În visul meu, Luceafărul era viu. El mi-a vorbit. Nu am putut să nu observ cât de drag îi era el stelelor. Dar, sărmanul, avea ochi doar pentru o prea frumoasă fată de împărat.

Și totuși, chiar și după acel vis, eram convinsă că Luceafărul nu este viu. Așa că mi-am făcut o promisiune: niciodată nu-mi vor plăcea poeziile lui Eminescu. Bunica a râs când i-am povestit opinia mea despre autor. Eram confuză. „Eminescu are o putere specială”, a spus ea. „El poate da viață și glas obiectelor și animalelor.” Situația a devenit și mai complicată. Dacă Eminescu chiar avea asemenea puteri, însemna că toți scriitorii le au? Oare pot avea și eu? Întrebări fără răspuns îmi intoxicau mintea, așa că am decis să găsesc singură soluții la probleme. M-am așezat la măsuța mea, cu un pix și o foaie în față, și am început să scriu. Atunci am realizat că puterea lui Eminescu era reală, iar eu o aveam la fel. Am continuat să scriu, iar foaia s-a transformat în foi, foile într-un caiet, iar caietul în caiete.

Timpul a zburat, iar eu am crescut. Ceea ce am învățat, în final, este că adevărata putere a lui Eminescu a fost dragostea — dragostea față de natură, de patrie, de mamă. El a trăit iubind, a scris iubind și a murit tot iubind. Cea mai frumoasă scriere, cea care se află în sufletul meu de o vreme, este „Luceafărul”, în care Eminescu a ascuns secrete care dăinuiesc și astăzi.

Tradiția noastră de familie a început când aveam doar trei ani. În fiecare an, la sfârșitul lunii iunie, mergem împreună la Festivalul Internațional de Poezie și Muzică „Eminesciana” de la Scoreni, care are loc în mijlocul codrilor. Acolo, printre foșnetul frunzelor și cântecul păsărilor, versurile lui Eminescu par să prindă viață.

La început, mergeam de mână cu mama, uimită de vocea blândă a celor care recitau. Nu înțelegeam tot, dar simțeam că acolo se întâmplă ceva frumos și curat. Pe măsură ce am crescut, am început să înțeleg cât de mult înseamnă Eminescu pentru noi, românii. Versurile lui sunt ca o rugăciune — ne adună, ne leagă, ne amintesc cine suntem.

La fiecare ediție a festivalului, familia mea își găsește timp să lase grijile deoparte și să se bucure de poezie și muzică. Tata spune că „Eminescu ne face mai buni”, iar mama adaugă că „fără el, limba română ar fi mai săracă”.

Aștept cu emoție momentul când începe recitalul. În tăcerea codrilor răsună versurile: „La steaua care-a răsărit…”, „Somnoroase păsărele…”, „Ce te legeni, codrule…”. Mă simt mândră că fac parte dintr-o familie care păstrează această tradiție și duce mai departe dragostea pentru poezie și frumos.

Pentru noi, Eminescu nu e doar un poet din manuale. El trăiește prin fiecare vers rostit, prin fiecare cântec, prin fiecare inimă care simte că „a iubi e a fi”.

De mică, am simțit că Eminescu face parte din casa noastră, din amintirile și poveștile familiei mele. Mama mea este cea care mi l-a adus aproape. Îmi amintesc serile de iarnă, când afară ningea liniștit, iar noi stăteam lângă sobă, în lumina blândă a lămpii. Ea îmi citea poezii de Eminescu cu o voce caldă și domoală. Îmi plăceau mai ales Somnoroase păsărele și Revedere, pentru că îmi păreau scrise pentru lumea din jurul meu – pentru codrii care ne înconjoară, pentru vântul care șuieră printre brazi, pentru liniștea care se lasă seara peste sat.

De fiecare dată când mama citea, aveam impresia că versurile se amestecă cu sunetele pădurii. Era ca și cum natura însăși ar fi răspuns poetului. Așa am învățat că poezia nu e doar ceva ce se învață la școală, ci un fel de a simți și a înțelege lumea. Eminescu m-a învățat să privesc altfel tot ce mă înconjoară — să văd frumusețea în lucrurile simple, să simt dorul și visarea din fiecare clipă.

Cu timpul, am descoperit și alte poezii, mai profunde, mai triste, dar la fel de pline de farmec. În fiecare am găsit o parte din sufletul meu. Când citesc Lacul, parcă aud undeva aproape clipocitul apei; când citesc Floare albastră, simt emoția primelor visuri de dragoste. Fiecare vers are ceva magic, o putere care te face să te oprești și să gândești.

În familia mea, Eminescu este mai mult decât un poet — este o punte între generații. Mama îl citea de la bunica, iar eu, la rândul meu, sper că într-o zi voi împărtăși aceleași poezii copiilor mei. Versurile lui au rămas vii în casa noastră, rostite cu drag la sărbători, la orele de literatură sau pur și simplu în serile liniștite, când dorul de frumos ne adună pe toți în jurul sobei.

Pentru mine, Eminescu înseamnă copilărie, liniște și iubire de neam. El trăiește în pădurea de lângă casă, în glasul mamei, în cărțile din bibliotecă și în felul în care privesc lumea. Poezia lui a înrădăcinat în familia mea un fel de credință tăcută în puterea cuvintelor, în frumusețea limbii române și în legătura omului cu natura.

Ori de câte ori aud vântul jucându-se prin frunze, îmi amintesc de versurile sale și simt că Eminescu este încă aici — în codrul din jurul casei mele, în inimile noastre, în amintirile ce nu se sting niciodată.

În biblioteca familiei noastre este prezentă o carte cu multe file firave și o copertă groasă de o culoare albastră-închisă pe care cu litere aurii este scris:  „ Eminescu. Opere ”. Aceasta, este o culegere care cuprinde foarte multe poezii ale marelui poet și mi-a fost mereu de ajutor când am avut nevoie de surse de inspirație la lecțiile de română.

Printre poeziile mele preferate se numără cele pe care le-am auzit de mică în familie sau de la școală, deoarece atunci am aflat despre acest poet și creațiile sale.

„ Ce te legeni ? ”, cred că este cea mai cunoscută poezie de către copii. Una scurtă, dar plină de emoție. Farmecul ei constă în simplitatea cu care Eminescu dă viață naturii și transmite toate emoțiile trăite de codru.

O altă poezie care mă farmecă prin simplitatea, dar și profunzimea ei  și ocupă un loc aparte în sufletul meu este „ Somnoroase păsărele ” care aduce pace și liniște pentru cititori. Eminescu a interpretat în aceste versuri scurte frumusețea adormirii naturii și, în același timp, cum totul din jur se odihnea sub lumina lunii.

Voi încheia această colecție de poezii preferate cu renumitul poem al iubirii „ Luceafărul ”, deoarece Eminescu, în operele sale romantice a descris dragostea ca sentiment înălțător. Farmecul poemului constă în mister și frumusețe, iar versurile ne fac să pătrundem în lumea creată de poet, unde predomină perfecțiunea și puterea iubirii imposibile.

Pentru mine, Mihai Eminescu este mai mult decât o amintire din cărțile de școală. Prin versurile sale am învățat ce înseamnă frumusețea, iubire față de natură și cei dragi, fiecare poezie fiind o cale deschisă spre visare.

Eminescu a fost, este și va rămâne o stea care mă ghidează atunci când uit cât de frumoasă este viața.

Pe mine, însă, Eminescu reușește să mă marcheze altfel, prin poeziile sale tulburătoare despre dorul de casă și trecerea timpului. În acest fel, poezia ,,Trecut-au anii” ajunge să devină pentru mine un portal spiritual, prin care simt, trecând cu vederea peste versuri, că mă poartă în cea mai profundă parte a amintirilor mele, dezvăluind întâmplări și emoții de mult uitate. În aceste amintiri, cea mai prezentă influență o are familia. Citind printre rândurile poemului, gândul îmi zboară către casa părintească, către părinții mei și copilărie.

,,Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri, și niciodată n-or să vie iară” spunea marele poet. Versurile par a o afirmație dureroasă, dar adevărată. Personal, simt aceste versuri la o intensitate enormă, știind că nu pot da timpul înapoi, când eram toți membrii familiei acasă și sărbătorile se simțeau a sărbători. Cum toți păreau tineri și veseli, cu zâmbetele largi și chipurile senine și apți de năzbâtii, asemenea unor copii. Fiind copilă, vedeam familia plină de culoare, o culoare vie, precum cea a razelor solare ce străbat în fiecare zi prin ferestrele casei noastre. Și acum, amintirile pe care le am din copilărie sunt la fel de pline de culoare cum erau și atunci, dar astăzi sunt urmate de un sentiment de dor, de dor față de un loc unde nu te poți reîntoarce.

În strofa a doua, Mihai Eminescu declară cum îi era înseninată fruntea de copil, ce nu înțelegea poate prea multe din ce se întâmpla în jurul lui la vârsta aceea, fapt care reprezintă inocența unui copil care abia descoperă lumea din jurul său, neștiind de greutățile acesteia. Pe lângă inocență, versurile îmi aduc aminte de mine fiind copil, și curiozitatea mea nemărginită, deseori, stând cu familia, punând sute și sute de întrebări, la care așteptam cu drag răspunsul.

În strofa a treia a aceleași poezii, chiar în primul vers, eul poetic menționează dorința sa de a smulge un sunet din trecutul vieții. Acest vers, îmi dă libertatea de a-mi imagina că doar de ar fi să aud din nou un sunet familiar al copilăriei, precum glasul dulce al mamei când mă dezmiardă, vorba sinceră a tatălui, sau râsul de copil al fratelui, mi-ar fi îndeajuns. Măcar de aș avea un sunet purtat de o adiere de vânt din ce a însemnat odinioară copilăria mea, de care să mă atașez, să îl păstrez, și să îl reascult ori de câte ori simt nevoia, aș fi împlinită.

În final, lectura acestui poem m-a făcut să înțeleg cât de mult înseamnă familia mea pentru mine  și că ar trebui să prețuiesc cât mai mult orice secundă petrecută alături de ea. Uneori să îmi aduc aminte că pe lângă toate provocările, greutățile și impedimentele care ni le prezintă viața, trebuie să găsim întotdeauna timp să fim alături de cei dragi. Prin lectura poeziei lui Eminescu, mi-am deschis ochii spre noi modalități de percepere a vieții, a familiei și a timpului în sine.                                          

Mama,ne vorbește adesea despre frumusețea limbii lui Eminescu. Spune că, dacă vrem să înțelegem cu adevărat ce înseamnă limba română, trebuie să-l citim pe poet. Ea ne-a învățat că prin Eminescu putem descoperi iubirea curată, dorul, trecerea timpului, dar și puterea gândului omenesc. În serile lungi de iarnă când afară e frig și mai mult trebăluim prin casă ea ne cântă adesea romanțele „Pe lângă plopii fără soț”, „Seara pe deal” și  „O mamă” prin care îi duce dorul bunicăi mele care nu mai este.

Si de la bunica Elena am aflat de Eminescu, căci a mers la Podul de Flori să se întâlnească cu sora ei Veronica, care  se afla acolo de mica copilă. S-a întors bunica de acolo cu un buchet de flori și o carte subțire cu poezii de Eminescu. Ea ne citea mereu poeziile din cartea cei aducea aminte de sora ei.

În casa noastră, poeziile lui nu erau doar texte școlare, ci lecții de viață. De multe ori, mama punea pe perete versuri scrise de mână, cum ar fi „Vezi rândunele se duc”” sau „Ce te legeni, codrule”, pentru ca noi să le vedem zilnic și să le memorăm mai ușor.

Tot de la mama am aflat că mătușile mele, adică surorile mamei mai mari Veronica și Mariana aveau caiete de cântece și amintiri de dragoste, care erau o bijuterie a fetelor, erau multe poezii și cântece de a lui Mihai Eminescu. Și tata îl pomenește des pe Eminescu. Îl admira pentru curajul său de a spune adevărul și pentru dragostea față de patrie. Spunea că, în vremurile noastre, avem nevoie de oameni care să simtă și să gândească la fel de profund. De aceea, în fiecare 15 ianuarie, mergem împreună la școală sau la bibliotecă, unde participăm la activități dedicate poetului. Fie că recitim poezii, fie că participăm la concursuri de creație, mereu simțim că Eminescu este prezent între noi. Astăzi, când privesc în jur, îmi dau seama că Eminescu trăiește mai departe prin noi. Cărțile lui sunt in biblioteca familie noastre,cele vechi din păcate nu mai sunt dar au rămas în amintirile tuturora. Versurile lui ne-au învățat ce înseamnă iubirea sinceră, respectul față de natură și legătura cu limba noastră. În serile liniștite, citesc și eu din poeziile sale, simțind că reiau un fir care nu s-a rupt niciodată.

Pentru familia mea,Eminescu nu este doar un nume din manuale, ci un membru nevăzut al casei noastre. Poeziile lui au adus emoție, și frumusețe în viețile noastre. Ele ne-au învățat să iubim cu sinceritate și să prețuim cuvântul românesc. Eminescu este puntea care unește generațiile din familia mea — de la străbuni, bunici la nepoți — și dovada că adevărata valoare nu moare niciodată. În fiecare vers al său simțim o parte din sufletul nostru, iar prin el, iubirea de limbă, natură și țară devine o moștenire pe care o ducem mai departe.

     Poeziile sale apar mereu în discuții, în amintiri și în momente de melancolie. În familia mea, fiecare știe câte ceva din operele sale: un fragment de poezie scurta sau un vers memorabil. Iar uneori, bunica mea mai fredonează niște versuri din lucrarea lui Mihai Eminescu „Ce te legeni, codrule”, și mereu, când o face, îi observ fața transmițând melancolie și nostalgie.

Când eram mică, seara, înainte de culcare, venea uneori mama și îmi recita poezia „Somnoroase păsărele”. Vocea ei blândă făcea versurile să curgă ca o adiere ușoară. Nu prea înțelegeam eu sensul pe atunci, dar mi se părea liniștitoare. Nu știu cum, dar mereu versurile acestui poet mă relaxau, aducându-mi o pace profundă sufletească.Eminescu era poetul trist și romantic în același timp, ce avea niște trăiri foarte intense, atașat de tot ce iubea. În același timp, era și inteligent: cunoștea limbi, cunoștea astronomia, iar el înțelegea profund lumea. Cuvintele sale aveau mereu o semnificație specifică, ce îi face pe oameni să-și pună întrebări.Mă bucur că acest maestru face parte din poporul român; se vede că îl înfrumusețează și îi dă valoare prin gândurile sale. Mereu m-am întrebat de ce sunt monumente, străzi, școli cu acest nume — ce e atât de special? Se pare că Mihai Eminescu este cel care ne învață să iubim cu dragoste și sinceritate, așa cum și el a trecut prin iubiri, despărțiri și amărăciuni.

     Mereu îl voi considera pe Eminescu un poet ai cărui gânduri sunt magice, iar ceea ce a redat atâția ani prin operele sale este ceea ce a simțit dragul nostru poet. Eminescu va rămâne mereu aproape de oameni și va trăi în spiritul fiecărei familii, învăluit în emoții și valori care ne sunt tuturor familiare.

Copiii secolului XXl sunt cei ce au crescut cu bunicii, fiind educați prin apelurile video de părinți, care se află în depărtări albastre, vorba bunicii mele. Cu timpul am înțeles ce legătură era între acea culoare ,,albastră'' găsind acest simbol literar în ,,Floarea albastră'' de Mihai Eminescu , când profesoara de limba ş i literatura română ne-a explicat despre dorul nemărginit. Bunica a fost şi este şi acum mereu lângă mine, şi nu numai, mai este si fratele mai mare si verişoara. Cărțile pentru lectură erau mereu ceva prețios in viața bunicii. În liniştea serilor, glasul blând ne alina cu versurile ,,...somnoroase păsărele, pe la case se adună..." sau "...codrule, codruțule ce mai faci drăguțule...''

Slovele bunicii rostite calm mă făceau să mă simt în siguranță, îmi închipuiam că sunt ,,o preafrumoasă fată" alături de ea.

Nu ştiam cine e poetul pe atunci, dar ducându-mă la şcoală, l-am cunoscut prin operele sale, care mi-au insuflat sa iubesc natura, ,,Ce te legeni, codrule, fără ploaie, fără vânt?;

—De ce nu m-aş legăna, dacă trece vremea mea..." Şi câteva lacrimi se rostogoleau pe obrajii bunicii; nu îmi închipui că aceste două versuri simple, de ce o face pe bunica să plângă.

Poeziile lui Eminescu mi-au insuflat dragostea față de natură. Peste o hudiță, cum se spune la noi, este o pădurice unde cu bunica deseori ne plimbam, unde simțeam mirosul florilor de salcâm, şi foşnetul frunzelor de toamnă, şi trilurile păsărilor... Nostalgii şi sentimente... Toate având o legătură. Şi iarăşi revin la bunica... Ca să înțeleg poeziile emineşcene desenam sensul poeziei pe o foaie tot ce vedeam când îmi citea, prin această imaginație am înțeles că pentru a ajunge ,,...la steaua care a răsărit, e o cale atât de lungă.." , De ce plopii sunt fără soți, de ce Luceafărul e atât de ,,nemuritor si rece" față de Cătălina.

Eminescu este rădăcina noastră, este o parte din sufletul neamulu. El ne-a învățat să iubim natura, patria şi oamenii, păstrând lumina Luceafărului printre ani, steaua care nu se stinge niciodata.

     Când eram mică, bunica îmi citea adesea povești și poezii, printre care "Somnoroase păsărele" - preferata mea. Nu o să uit niciodată cum îmi povestea despre Eminescu cu atâta dragoste și admirație. Imi spunea astfel: „Citind opera lui Eminescu, ne întoarcem ca într-un dulce vis, la noi acasă.” 

        Mama mea are o pasiune pentru literatură datorită marelui poet. Inspirându-mă de la ea, acum apreciez arta și adevărata esență a ei. 

Eu consider că Luceafărul poeziei românești este mai mult decât un poet. El ne-a invățat să ne iubim țara, să ne dedicăm patriei și limbii române. Ne-a învățat dragostea și frumusețea deplină. Deși, adesea a folosit tema geniului neînțeles, opera sa ne inspiră sa ne urmăm vocația, indiferent de obstacole. Toate aceste valori legate de cultură, frumusețea limbii române, sensibilitate și gândirea profundă și-au făcut loc în inimile noastre. Astfel, din generații în generații, Eminescu va rămâne mereu în sufletul nostru. 

       Câteodată mă întreb de ce mă emoționează un vers? Acum înțeleg că profunzimea, contextul și chiar limbajul care te atinge te poate lăsa fără cuvinte. Deseori, versurile lui Eminescu lasă de înțeles mai multe, decât spun, spun ceva ce simțim, dar nu știm cum să le exprimăm. 

Iar poate că destinul a vrut ca eu să locuiesc chiar pe strada „Mihai Eminescu”. În fiecare dimineață, pășesc lângă literele numelui lui, ca și cum aș trece printr-o punte nevăzută către frumusețea limbii române. Când deschid poarta casei, simt că poeziile lui mă întâmpină în aerul liniștit, în lumina dimineții, în felul în care gândurile mele se așază uneori în versuri fără să știu de ce.

De aceea, eu nu trebuie să citesc doar în cărți ca să-l întâlnesc pe Eminescu: el este în pașii mei, în drumul meu, în inima mea. Iar cât timp și noi vom continua să-l purtăm astfel, cu emoție și cu iubire, Eminescu va rămâne viu.

În casa noastră este o carte veche. Este o carte cu poezii scrise de Mihai Eminescu. Cartea are paginile galbene și coperțile rupte. Este o carte veche, dar foarte iubită.

Această carte a fost a bunicului meu. El o citea în fiecare seară. Mama mi-a spus că bunicul iubea poeziile. Când citea, toți îl ascultau. Era liniște și pace în casă.

Când am deschis cartea, am simțit miros de hârtie veche. Între pagini am găsit o floare uscată. Am găsit și un semn de carte. Mama mi-a spus că floarea a fost pusă acolo de bunica. Mi-a plăcut mult să le găsesc.

Prima poezie pe care am citit-o se numește „Revedere”. În ea, Eminescu vorbește cu pădurea. Poezia este frumoasă și liniștită. Mă face să mă gândesc la natură.

Cartea lui Eminescu este o comoară pentru familia mea. Nu are aur sau bijuterii, dar are ceva mai prețios. Are amintiri, iubire și frumusețe. O păstrăm cu grijă pe raft.

Mama spune că atunci când citește din carte, își amintește de copilărie. Își amintește de vocea caldă a tatălui ei. Cartea ne face să ne gândim la bunicul.

Pentru mine, cartea este foarte importantă. M-a făcut să iubesc poezia. M-a făcut să fiu mândră de limba română. Cuvintele lui Eminescu sunt simple și frumoase.

Când citesc din carte, simt că bunicul este aproape. Chiar dacă nu mai este cu noi, îl simt în suflet. Cartea ne unește și ne face să zâmbim.

Poezia este ceva frumos. Ne face să fim mai buni. Ne aduce liniște și bucurie. Cartea lui Eminescu ne învață să iubim cuvintele.

O păstrăm cu drag. Este o carte specială. Este o amintire de familie. Este o comoară de suflet.

{IP Gimnaziul ,,Anatol Popovici" }

Potrivit mamei, bunica mea a cumpărat această carte în timpul studenției. Ca pe o comoară, o tratăm cu respect. Ne adunăm adesea în jurul mesei seara pentru a reciti o poezie. Mama zâmbește, tata citește cu o voce profundă, iar eu sunt atentă la fiecare cuvânt. Așa am ajuns să înțeleg sensul iubirii și al dorului de țară. „Luceafărul” este poezia care ne place cel mai mult. Fiecare are o perspectivă diferită asupra ei. Pentru tata, este o poveste despre aspirații nobile. Este o dovadă a iubirii sincere pentru mama. Mă învață să am curajul să ies în evidență. Găsim un sens nou de fiecare dată când o citim din nou. Această carte a ajuns să reprezinte familia noastră. Servește ca o amintire a frumuseții și puterii limbii române. Poezia lui Eminescu mă face să apreciez nu doar cuvintele, ci și oamenii care le exprimă. Acum înțeleg de ce părinții ne cer să citim și să vorbim corect zilnic. Am descoperit de la Eminescu că, deși timpul se poate întoarce, ideea de adevăr dăinuie. Vocea bunicului meu era plină de emoție când a deschis cartea și a citit „Ce te legeni, codrule”. Aceste două rânduri, susținea el, mi-au adus aminte de primii ani. Acum pot simți legătura intergenerațională când citesc aceleași două rânduri.

Eminescu, în opinia mea, este legătura care ne leagă pe toți. Cartea sa ne aduce împreună, încurajează conversația, ne ajută să ne amintim și ne învață. Acea carte continuă să fie refugiul nostru de calm într-o lume plină de ecrane și zgomot. În cuvintele persoanei care a iubit România și limba ei mai mult decât oricine altcineva, ne regăsim acolo ca o familie.

Realizat: Lungu Gloria, clasa a VIII-a, gimnaziul Anatol Popovici, satul Boghenii Noi, r-ul Ungheni

Pentru familia mea, Eminescu e ca o parte din generația familiei mele, o prezență vie a poetului care ne unește prin poeziile sale. Poeziile lui ne-au însoțit mereu și ne-au făcut să simțim sacralitatea, profunzimea și farmecul limbii române. De-a lungul anilor, a devenit un simbol al culturii, al gândului curat și al frumuseții spiritului românesc în familia mea.

Îmi amintesc că bunicii mei vorbeau mereu despre el, poetul Mihai Eminescu, ca despre o lumină a neamului nostru, iar mama îmi recita poeziile lui încă de când eram mică. Prima poezie pe care am învățat-o a fost „Somnoroase păsărele”. Mama mi-o spunea seara, cu o voce blândă și caldă, iar eu o ascultam fascinată, ca pe un cântec de leagăn plin de blândețe. În scurt timp am învățat-o și eu, iar tata venea acasă, o recitam cu emoție. El zâmbea mereu, mândru și fericit, și mă asculta cu răbdare. Așa a devenit poezia lui Eminescu o obișnuință frumoasă, dar și o tradiție sufletească în familia noastră.

Uneori, bunica deschidea o carte veche cu paginile îngălbenite de timp și citea versurile Luceafărului cu o voce domoală. Atunci simțeam că Eminescu e printre noi, în liniștea casei. Poezia lui ne adună, ne face mai buni, ne învață să privim lumea cu ochii inimii.

Pentru mine, Eminescu nu e doar un poet din manualele școlare. El e prezent în fiecare colțișor al casei noastre, în amintirile părinților, în vorbele bunicilor și în sufletul meu. Dragostea pentru versurile lui s-a transmis de la bunici la părinți și de la părinți, mie. E o moștenire sufletească pe care vreau să o duc mai departe, pentru ca poeziile lui să rămână mereu nemuritoare în inimile noastre și să fie, asemenea unei icoane literare, păstrate cu dragoste și respect în familia mea.

         Fiecare familie își are pilonul pe care se sprijină valorile și tradițiile acesteia, în inima fiecărui copil stă un turn de natură subtilă, imaterială, intelectuală, care-icreionează viitorul, curajul și demnitatea. Familia mea îl are pe Mihai Eminescu, iar calificativul superlativ de „omul deplin al culturii româneşti” (Noica), denumește o realitate valorică ce se impune prin reprezentativitate şiinterpretativitate. Dragostea pentru Eminescu am moștenit-o de la mama mea, care mi-a recitat și citit din opera marelui poet încă de când eram micuță, astfel în sufletul fiecărui membru al familiei domnește dragostea pentru frumos, sacrifiul în numele creației și mândria de a fi purtătorii de poezie a marelui poet, culegând din fiecare vers valori.

         Părinții mei au fost mereu cei care mai susținut și m-au îndrumat pe drumul cărții, iar opera eminesciană am iubit-o cel mai mult. Anume opera marelui autor al Luceafărului mi-a oferit şi mi-a stimulat dorința de cunoaștere și curajul de a mă avânta în literatura, pentrucutremurarea nervilor, pentru limpezirea și claritatea cugetării: „Căci o gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atâta cugetarea e mai clară.” (Mihai Eminescu).Opera şi personalitatea sa sunt pline de ontos – românesc şi generaluman, demersul său artistic şi intelectual fiind unul prin excelenţă fiinţial, fapt dovedit în meditația „Odă (în metru antic)”, tema căreia este fortuna labilis, ce conturează ideea ca omul trebuie să trăiască și să moară demn, demnitatea fiind una din cele mai de baza valori din familia noastra: „Nu credeam să învăț a muri vreodată/Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi”. Pentru poet, creația este un vis, care incendiază viața, sufletul, spre a desprinde spiritul de lume: „De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...", a scrie poezie, nu este doar o vocație, ci un destin „dureros de dulce”, de aceea poetul este veșnic un martir al creației, unde se imprimă, se depozitează și se păstrează de-a lungul vremii trăsăturile de profunzime, definitorii, ale acestui popor. La fel și în familie a trăi și a dărui este un destin „dureros de dulce”, pentru că acolo se imprimă, se depozitează și se păstrează de-a lungul vremii trăsăturile definitorii ale omului: iubirea, răbdarea, responsabilitatea, bunătatea și demnitatea.  

            În viziunea mea, valorile umane care se formează în familie – iubirea, respectul, onestitatea, responsabilitatea, empatia și solidaritatea – devin repere ale vieții de fiecare zi, asemenea unei opere literare care dăinuie în timp. În familie fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare privire poartă ecoul unei moșteniri de suflet, la fel cum poezia eminesciană păstrează și transmite esența spiritului românesc si rămâne etalon al poeziei, versul „Nu credeam să învăț a muri vreodată” fiind unul inegalabil și, poate, cel mai frumos vers din toată poezia românească, după cum afirmă Nichita Stănescu, tot astfel familia rămâne etalonul vieții fiecărui om, sursa neprețuită a  înțelepciunii și continuității morale.

      Tema „Eminescu în familia mea” mă face să mă gândesc la felul în care marele poet nu este doar o figură istorică, ci un membru nevăzut, dar prezent, al casei noastre. Deși nu l-am cunoscut niciodată, parcă face parte din familia mea prin versurile, poveștile și emoțiile pe care le aduce cu el de fiecare dată când îi rostim numele.

      Prima dată am auzit de Mihai Eminescu de la bunica mea. Îmi amintesc că stăteam lângă sobă, iar ea îmi spunea cu glas domol: „Să știi, dragul bunicii, că Eminescu a fost cel mai mare poet al românilor.” Nu înțelegeam prea bine ce înseamnă „cel mai mare”, dar simțeam în vocea ei un respect și o iubire care m-au făcut să-l privesc pe Eminescu ca pe un om apropiat, nu ca pe un nume dintr-un manual. Mai târziu, când am început să citesc singur poeziile lui, am înțeles că bunica avea dreptate.

      În familia mea, fiecare are o legătură aparte cu poetul. Mama spune că poezia „Floare albastră” o face să-și amintească de tinerețea ei, de serile de vară în care citea sub teiul din grădină. Tata, mai visător decât pare, își amintește cum în liceu a recitat „Luceafărul” la un concurs și a primit premiul întâi. Chiar și sora mea mai mică, care abia învață să citească, știe versul „Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună”, pe care îl spune înainte de culcare, ca pe o rugăciune.

      Pentru mine, Eminescu este mai mult decât un poet. Este un prieten tăcut, care îmi vorbește prin cuvinte vechi, dar mereu noi. Când citesc poeziile lui, simt că mă învață să iubesc natura, limba și oamenii. Mă face să înțeleg că frumusețea nu stă doar în lucrurile mari, ci și în cele simple — în foșnetul frunzelor, în zborul unei păsări sau în gândurile care vin noaptea, când lumea tace.

      De aceea, pot spune că Eminescu trăiește în familia mea. Trăiește în vocea bunicii, în amintirile părinților, în curiozitatea surorii mele și în inima mea. El ne unește fără să fim conștienți, ne amintește că suntem parte din același neam, din aceeași limbă frumoasă.

În casa mea, pe raftul vechi,
Eminescu stă între povești.
Mama citește „Luceafărul”,
Bunica zâmbește, tata vorbește
Despre versul ce nu moare.
Iar eu, copil visător,
Simt că poetul e viu în noi,
În inimă, în dor, în limba românească.

      Ori de câte ori deschid o carte de poezii și văd numele „Mihai Eminescu”, simt că mă întâlnesc din nou cu cineva drag, care nu a plecat niciodată cu adevărat. Pentru noi, Eminescu nu e doar o amintire din trecut, ci o prezență vie — poetul care locuiește, în felul lui tainic, în familia mea.

Mihai Eminescu nu este doar un nume din manualele de literatură. Pentru mine, el este o prezență vie, o voce care răsună în fiecare colț al casei noastre și în fiecare clipă a vieții mele. Aș putea spune că Eminescu este un membru al familiei – un spirit care ne însoțește la masă, în discuțiile de seară, în bibliotecă și chiar în tăcerile noastre pline de sens.

Mama mea este bibliotecară, iar mirosul de carte veche și șoapta filelor răsfoite au fost primele mele amintiri. Ea vorbește despre Eminescu cu o emoție aproape sacră. De la ea am învățat că poezia nu se citește doar cu ochii, ci și cu sufletul. În serile liniștite, când lumina se prelinge peste rafturile pline de volume, mama îmi recită din „Luceafărul” cu voce blândă, ca și cum ar povesti o taină. Așa am înțeles că în fiecare cuvânt al lui Eminescu se ascunde o fărâmă de veșnicie.

La masa de familie, Eminescu este mereu prezent. Fie că vorbim despre o poezie, o idee sau o amintire, numele lui apare firesc, ca un fir nevăzut care ne leagă. Mama glumește uneori și spune că am ceva din „firea lui Eminescu” – visător, contemplativ, dar și pasionat până la margine. Și, poate, are dreptate. De câte ori privesc cerul nopții, îmi răsună în minte versurile din „La steaua”: „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă…”, și simt cum timpul și spațiul se topesc într-o tăcere plină de lumină. La rândul meu, îi povestesc fratelui meu mai mic despre el, despre poetul care a îndrăznit să atingă infinitul, despre frumusețea limbii române și despre cum un om, prin cuvânt, poate deveni nemuritor. Uneori îi recit strofe întregi, iar el ascultă fascinat, punându-mi întrebări despre stele și visare. În acele clipe, simt că Eminescu trăiește mai departe prin noi.

Am avut și privilegiul de a-l întruchipa pe Eminescu într-o reprezentație școlară. Nu a fost doar un rol, ci o întâlnire cu el. Țin minte cum, îmbrăcat în costumul simplu, cu privirea ațintită undeva departe, am rostit cuvintele lui, și pentru o clipă am simțit că i-am înțeles dorul, tăcerea și măreția. Publicul aplauda, dar eu trăiam înăuntru o liniște imensă, aceea pe care poetul o numea, cu atâta frumusețe, „nemurirea rece”.

Ceea ce mă fascinează cel mai mult la Eminescu este că, deși s-a născut într-un alt secol, el rămâne contemporan cu sufletul nostru. Îl regăsesc în felul în care privesc lumea, în dorința de a înțelege ce se ascunde dincolo de aparențe, în nevoia de a iubi frumos și curat. „Luceafărul” nu mai e doar o poezie, ci o oglindă a propriei mele căutări, între vis și realitate, între pământ și stea.

Pentru familia mea, Eminescu este o moștenire vie. Când mama citește versuri în bibliotecă, iar eu le ascult, între noi se naște o tăcere caldă, plină de sens. E tăcerea din care se naște poezia, e liniștea din care răsare luceafărul fiecărei seri. Totuși, îmi pare rău că în societatea noastră modernă tot mai mulți uită de asemenea personalități. Problema aceasta se accentuează în rândul tinerilor, iar din păcate, devine tot mai vizibilă. Dacă aș întreba astăzi un tânăr să-mi recite un vers din creațiile lui Eminescu, o bună parte nu ar putea face față. Și tocmai de aceea simt nevoia să-l păstrez viu, să-l aduc în discuții, să-l transmit mai departe fratelui meu, prietenilor mei, lumii mele și, sper, și copiilor mei.

Eminescu nu mai este doar poetul unei țări. Este poetul sufletului meu. Trăiește în vocea mamei, în cărțile de pe raft, în lumina care cade peste masă atunci când vorbim despre el. Și știu că, oricât ar trece timpul, în casa noastră Eminescu nu va apune niciodată.

Legătura familiei mele cu personalitatea lui Mihai Eminescu este una adîncă. În casa noastră există un volum vechi cu poeziile și biografia poetului, moștenit din generație în generație, cu paginile îngălbenite de timp, dar pline de lumină sufletească. Acest obiect este pentru noi un simbol al iubirii de frumos, reprezentând o ,,candela'' aprinsă pentru mermoria marelui poet. Printre creațiile sale, două poezii ocupa un loc aparte în inima noastră:,,Fiind băiet, păduri cutreieram'' și ,,Pe lângă plopii fără soț''. Prima de apropie de sufletul copilului Eminescu, care descoperă natura ca pe un tărâm magic, plin de mistere și miracole. Când citesc aceste versuri, îmi amintesc de plimbările prin pădure cu bunicul, care îmi spunea că ,,natura este templul, unde gândurile devin curate''.Pentru Eminescu, natura este martoră statarnică a iubirii - un loc al echilibrului și al întoarcerii la sine. În poezia ,,Pe lângă plopii fără soț'', poetul dezvăluie puterea dragostei, care, așa cum spunea, se transmite ,,din părinți în părinți'' și leagă generațiile prin sentimentul curat al dăruirii. Un loc simbolic pentru inimele noastre este copacul bătrân din grădina bunicilor, în ace loc ne adunăm deseori și citim din poeziile lui Eminescu. Acest copac reprezintă pentru noi comuniunea dintre natură și om, dar și dintre generații. El ne amintește că, asemenea rădăcinilor sale adânci, și noi trebuie să ne păstrăm legătura cu familia. În familia mea, tradiția legată de Mihai Eminescu s-a născut din dragostea pentru natură. În fiecare toamnă, când frunzele încep să ruginească, mergem împreună în poiana de lângă sat, unde citim poeziile lui, în mijlocul naturii, locul în care poetul încerca să păstreze toposul mitic al fericitei vârste de aur a copilăriei. Este o tradiție care ne leagă de poet, dar și de sufletul familiei noastre.

Mihai Eminescu reprezintă pentru cei dragi mie și pentru neamul nostru nu doar cel mai mare poet și geniul strălucit al culturii românești, ci întruchiparea cerului și pământului nostru, cu frumusețile, durerile și nădejdile lor. Generațiile trecute și viitoare se vor putea inspira mereu din conștiința vie și din gândirea sa vizionară, cinstind idealurile de dreptate, adevăr și frumos pe care le-a sădit în sufletul poporului nostru . Atâta timp cât va exista un exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea noastră națională este salvată, iar spiritul românesc va răsări mereu, asemenea unui mare copac, pentru fiecare dintre noi și pentru toți cei care vor urma.

     Mama își amintește cu emoție anii ei de școală, când, în fiecare ianuarie, elevii pregăteau poezii și recitaluri dedicate poetului. Ziua de 15 ianuarie era o adevărată sărbătoare: tablourile lui Eminescu împodobeau sălile de clasă, iar glasurile copiilor recitau  „Somnoroase păsărele” și „Lacul”. De atunci, mama a învățat că Eminescu nu este doar un nume dintr-un manual, ci un simbol al frumuseții și al iubirii de neam.

     Când am devenit și eu elevă la aceeași școală, am simțit că pășesc pe urmele ei. Profesorii vorbesc cu respect despre opera eminesciană, iar la ore descoperim sensurile adânci ale poeziilor sale. Mă fascinează felul în care cuvintele lui, scrise cu mai bine de un secol în urmă, reușesc încă să atingă sufletele noastre. În fiecare colț al școlii, numele poetului pare să ne inspire să fim mai buni, mai sensibili, mai aproape de frumos.

      Acum și sora mea învață la Gimnaziul „Mihai Eminescu”. O văd cum pregătește cu drag poezii pentru serbările școlare, așa cum fac și eu, și cum făcea cândva mama. Prin ea, simt că legătura noastră cu Eminescu va continua firesc, ca o tradiție de familie.

      Pentru noi, a învăța la o școală care poartă numele lui Mihai  Eminescu înseamnă a purta mai departe  o parte din spiritul său. Ne- a învățat să iubim limba română, să visăm și să prețuim valorile care dau sens existenței. Eminescu este prezent în familia mea nu doar prin poeziile pe care le recităm, ci și prin felul în care ne raportăm la cultură, la natură și la iubire.

      Astfel, dincolo de paginile cărților, Eminescu trăiește în amintirile noastre, în școala noastră și în sufletele celor care continuă să-l citească și să-l înțeleagă.

     Mama adesea citește ,,Luceafărul” și spune că o face să își amintească de vremurile când era tânără și abia îl cunoscuse pe tatăl meu,care ar fi oferit și Luceafărul de pe cer pentru iubirea sa. Tata iubește să citească ,,Scrisorile”,pentru că îl învață să fie drept si înțelept. Pentru mine Eminescu este încă doar un poet de grad înalt,însă sper ca pe parcursul dezvoltării mele morale să-i înțeleg poeziile și trăirile sale în alt sens. Eminescu pare să ne vorbească tuturor,amintindu-ne să rămânem oameni,să iubim,să iertăm și să apreciem frumusețea simplității. În serile când citim sau ascultăm poeziile lui casa noastră se transformă într-un templu al liniștii și iubirii. Este ca și cum Eminescu ne-ar privi de undeva din colțul camerei și ne-ar spune cu vocea tremurând că este mândru de noi. Poeziile lui ne-au făcut mai uniți,mai recunoscători și mai atenți la lucrurile mici care nu le-am observa în foarte multe cazuri,un apus, o floare, un cuvânt spus din suflet.

    Pentru familia mea,Eminescu nu este doar poetul național, ci un prieten nevăzut care ne învață să fim mai buni și să iubim simplul din viața noastră de scurtă durată.

    Creația eminesciană abundă de versuri în care poetul, cu o neobosită forță, cântă iubirea dintre bărbat și femeie, expresie a dragostei lui Dumnezeu față de omenire. Mihai Eminescu provine dintr-o familie cu oameni credincioși pentru care instituția familiei este o binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu pentru ei și întreaga lume.

     Pentru prima oară, opera lui Mihai Eminescu s-a făcut cunoscută în familia mea în momentele de liniște ale serilor de iarnă, atunci când stăteam adunați cu toții lângă sobă cuminți și ascultând-o pe mama cum ne citea cu glas duios poeziile poetului. Spre marea mea bucurie și entuziasm, am descoperit atunci frumusețea cuvintelor sale și emoția profundă pe care o transmite despre iubire, natură și dorul de casă.

    În urma discuțiilor plăcute despre Mihai Eminescu, am fost surprinsă să aflu părerea părinților mei despre opera lui. Părinții au fost impresionați de frumusețea versurilor, iar surioarele mele au spus că poezia lor preferată este „Somnoroase păsărele”, pe care mama ne-o spunea sau ne-o cânta înainte de culcare, iar de fiecare dată când o auzim, ne cuprinde o emoție caldă și dorul de serile liniștite petrecute împreună.

     Abordând tema eseului care este "Mihai Eminescu în familie mea" pot spune căci este un lucru minunat ca noi copii să avem astfel de temă literară în cadrul familiei pentru a afla transcenderea operei eminesciene în nemărginirea timpului, în nemurire, ce rol a avut și a dobândit de-a lungul anilor din generație în generație. Genialitatea sa, Mihai Eminescu, este recunoscută la noi în familia ca drept uriaș între uriașii poezii universale, părinților mei le-a plăcut foarte mult, spunând că Eminescu este un poet minunat pentru copii.

      Astfel răsfoind mai multe lucrări de critică literară și opere alese ale poeților clasici, Mihai Eminescu este bine cunoscut alături de celebritățile poeziei universale, cum ar fi William Shakespeare, Dante Alighieri, Homer sau Johann Wolfgang von Goethe, prin Volumul Eminescu apărut în anul 1981 cu următoarele poezii: “Luceafărul”, „Scrisoarea III”, „Floare albastră”, „Somnoroase păsărele”, „O, mamă”… și altele.

      Din punctul meu de vedere aceste poezii și nu doar, vin cu o inspirație deosebită asupra neamului nostru și în familia noastră, lecturând și chiar cântând unele din ele, spre exemplu la mine în familie mama mea cântă foarte frumos iar înainte de culcare când eram mai mică adormeam sub cântecul dulce și duioasele versuri "Somnoroase păsărele", iar acum în prezent de aceeași dulce alinare și mângâiere a mamei o simt și surioarele mai mici prin poezia eminesciana.      De aceea eu și familia mea suntem de acord cu perspectiva autorului "Xu WENDE" care spune că Mihai Eminescu, marele poet al neamului românesc care a cântat cu atâta pasiune frumusețea naturii, patriei sale și dragostea curată și sinceră a semenilor, impresionează prin profunzimea ideilor conținute în opera sa poetică, prin plenitudinea imaginilor sale poetice, prin muzicalitatea limbajului său firesc și prin simplitatea stilului său proaspăt ca roua primăverii.

       În concluzie, părerea mea despre tema abordată este foarte bună, consider că creațiile eminesciene sunt minunate, pline de emoție și frumusețe, și ar trebui citite de cât mai mulți copii. Mihai Eminescu rămâne un model de iubire, credință și respect față de familie. Operele lui ne inspiră și ne emoționează, iar citirea versurilor sale aduce familiei noastre bucurie, liniște și căldură sufletească.

  Anul acesta, am avut ocazia să-l simt  pe Eminescu mai aproape ca oricând. Cu familia mea am mers într-o excursie in Romania, iar unul dintre cele mai frumoase momente a fost vizita la Teiul lui Eminescu din parcul Copou. De cum am ajuns acolo, am simțit o atmosfera linistită și emoționantă, ca si cum timpul s-ar fi oprit pentru căteva clipe.Teiul era bătrân și fără frunze, dar părea plin de viată.Crengile lui goale păstrau amintirea anotimpurilor trecute, iar trunchiul impunăator respira istorie si tăcere.Eram bucuroasă că am avut posibilitatea să merg cu familia și să văd cu ochii mei locul unde Eminescu își găsea liniștea și inspirația.

 M-am plimbat încet pe lângă acel tei și am simțit o libertate aparte, ca și cum sufletul meu se apropia de poet.Chiar daca Teiul nu era verde si plin de frunze, el răspândea o căldura sufletească greu de exprimat.Era o liniște adâncă în jur, o tacere care te făcea să gândești la trecera timpului, la viață și la nemurirea poeziei. M-am simțit fericită și recunoscătoare că am putut fi acolo, aproape de locul în care Eminescu a visat și a scris

Când m-am întors acasă, m-am gândit mult la acea zi. Am înțelesc că Eminescu nu trăiește doar în poeziile sale, ci și în inima care simte puterea cuvântului.Pentru mine „Eminescu în familia mea”  înseamna această legătură nevăzută dintre oameni si versurile lui. Eminescu rămâne o parte din sufletul nostru, o lumină care nu se stinge, oricât ar trece timpul.

Când am fost la Iași cu familia, am vizitat parcul Copou și am trecut pe langă copacul lui Mihai Eminescu. Era un tei bătrân,frumos, care se înaltă liniștit spre cer. În jurul lui era o atrmosferă caldă, oamenii din parc vorbeau calm și admirau frumusețea din jurul lor. Mi-a placut enorm acel loc, simțeam o pace și căldură în suflet.

Atunci am aflat că sub acel tei, Eminescu obișnuia să-și petreacă timpul, să se plimbe și să lucreze asupra poemelor și textelor lui. Gândindu-mă mai profund la teiul lui eminescu, mi-am dat seama cîte lucruri frumoase trebuie să fi vazut el de-a lungul vieții. Poate chiar acolo poetul și-a găsit pacea și a scirs unele versuri. Pentru o clipă mi-am imaginat cum stătea și el ca mine, privind cerul senin.

Când am ajuhns acasă, am povestit tuturor despre locul acela. Bunicii au zâmbit și mi-au spus că și ei au învățat despre Eminescu când erau elevi și că fiecare  generație îl descoperă în felul ei. În familia mea despre Eminescu, se vorbește mereu cu drag și zâmbet pe buze, mai ales pentru că a scris atât de frumos despre familie,dragoste și natură.

Pentru mine, copacul lui Eminescu nu este doar un loc dintr-un parc. Este un simbol al amintiri, al dorului și al păcii. Privind acel tei, îmi amintesc de poezia „ Ce te legeni ‘’ și simt că natura și poezia se împletesc într-un gând.

Cred că fie care dintre noi are o amintire care ne leagă de Eminescu. Pentru familia mea, acea amintire este călătoria la parcul Copou din Iași.

Am fost acolo împreună cu familia mea,iar acea întâlnire nu a fost o simplă vizită,ci o veritabilă revelație.Mama mi-a povestit că aici,printre frunzele verzi,Eminescu își scria poeziile.Versurile acelea s-au păstrat și ne-au permis și nouă,pentru câteva clipe,să pătrundem în lumea lui.Acasă,citim împreună poeziile lui ca ,,Luceafărul” și ,,Ce te legeni”.Citind parcă simțim mirosul florii teiului din parc.Sora mea mai mică alege cu drag poeziile lui Eminescu.Prin versurile lui,învățăm să iubim limba  română și frumuseștea naturii.

De câte ori mergem la Iași ,ne oprim la teiul si monumentul lui,care a devenit un loc drag al inimii noastre,plin de liniște și de amintiri prețioase.Pentru familia mea,acest arbore emblematic reprezintă legătura vie dintre generații.El ne amintește că adevărata cultură nu se pierde,ci se transmite perpetue.

Eminescu îmi dă inspirația necesară pentru a crea.Cred că fiecare ar trebui să ajungă măcar o dată la Copou,pentru a simți liniștea acelui loc și pentru a înțelege de ce poetul a rămas veșnic în inimile noastre.Acolo se împletesc amintirea despre Eminescu și eternitatea poeziei.

Teiul poetului rămâne un simbol al sufletului românesc și o putere a cuvântului.Legătura dintre familia mea și poet nu este o simplă amintire,ci o moștenire pe care o vom transmite din generație în generație.

,,Dor de Eminescu,

Dor de al său grai

Pentru acest pământ,

El era un rai...''

Mihai Eminescu pentru mine și familia mea, nu este doar un poet, ci și un gânditor al infinitului, este cel care a încercat cu adevărat să înțeleagă locul omului în univers. Poezia lui devine adesea o

explorare filosofică, care îmbină teme precum dragostea, eternitatea, condiția umană, natura, timpul și absolutul.

Biblioteca familiei mele îi cinstește numele și creațiile sale, care reflectă

nostalgie și iubire necondiționată față de trecut . Printre rafturile bibliotecii, întâlnim și cea mai veche carte, ale cărei coperți sunt deja tocite, iar paginile îngălbenite, dar este singura creație pe care o recitim în fiecare lună. ,,Poezii" de Mihai Eminescu, ne transmite cu gândul la vremea din trecut, plină de cruditate, dar în ochii lui Eminescu era mereu perfectă și fermecătoare. Versurile sale delicate ajung până la sufletul nostru,

transformându-l în o poiană verde plină de flori și creaturi frumoase care ne fac inima să râdă și să se aprofundeze mai mult și mai mult în adevărata esență a cuvântului ,, artă poetică ''. Pentru familia mea, această carte nu este doar un obicei, este o

punte, o clepsidră între generații, este transmisă de la copil la copil cu grijă, iubire și respect. Poate că vă veți întreba de ce este atât de prețioasă pentru noi toți. Păi uite și

răspunsul:

cartea aceasta a fost procurată de bunicul meu în anii tinereții pentru scumpa lui soție, bunica, deoarece bunica mea este o iubitoare a creației

eminesciene. În colțul primei pagini este scris cu cerneală : ,,Lăsând pradă gurii mele/ Ale tale

buze dulci...'' versuri din poezia ,, Dorința '' de Mihai Eminescu. Această poezie

este preferata bunicii și a întregii familii. De câte ori deschis cartea, am

impresia că aud vocea bunicului cum îi rostește cu blândețe bunicii poezia lor, poezia care a format dragostea între ei doi. Bunicii o știu de pe rost, iar fiecare sărbătoare, seară liniștită de iarnă, începe cu această creație, care ne leagă rădăcinile vieții. Mama la rândul ei îmi citește frazele cele mai blânde, care mă fac să visez. Răsfoind cartea simt mirosul de cerneală a bunicului, mirosul mâinilor care au răsfoit cartea și simt răsuflarea celui ce a compus aceste opere , pentru ca cititorii să se îndrăgostească de cărți, de citit și de tot ceea ce înseamnă ,, artă ''. Pe lângă faptul că prețuim valorile eminesciene și creațiile

sale , împreună cu familia am vizitat când eram mai mică ,,Casa Memorială Mihai Eminescu '' de la Ipotești, locul în care poetul s-a născut și și-a petrecut

copilăria. Acolo am simțit cum viața și creațiile lui se îmbină cu natura, cu baștina și familia sa. Prin această vizită am descoperit un loc simbolic, care are o legătură strânsă cu Eminescu și parcă ne-am apropiat mai mult de trecutul său. Am luat o învățătură din urma

acestei excursii, că Eminescu nu a fost doar un om sau poet, ci un adevărat artist care a simțit și a iubit lumea mai mult ca noi.

Deci, Eminescu în familia mea nu este prezent doar în poezii, dar și prin felul în care ne-a unit și am format momente și amintiri speciale.

Eminescu este cel

care cucerește inimile tinerilor îndrăgostiți și formează o dragoste nemuritoare. Prin cuvintele lui, familia mea a înțeles că literatura leagă oameni și păstrează mereu vie memoria celor dragi. Cartea, dar și poezia tradițională familiei

noastre continuă să păstreze o legătură între prezent și trecut, iar noi o vom păstra pentru ca și generațiile următoare să se cinstească cu această creație fabuloasă.

şi cea mai armonioasă înfăptuire a spiritului românesc... ”

(G. Călinescu)

         Mihai Eminescu este pentru familia mea mai mult decât un mare poet român. El este o parte din sufletul și cultura noastră, o prezență care ne unește prin iubirea pentru frumos, pentru cuvântul scris și pentru valorile românești. De fiecare dată când vorbim despre el, simțim că ne apropiem nu doar de literatură, ci și de ceea ce înseamnă să fii român.

       În familia mea, numele lui Eminescu este rostit cu admirație și respect. De mici, am auzit de la părinți și bunici poezii scrise de el, am ascultat versuri recitate la serbările școlare și am învățat că prin poezie putem descoperi lumea într-un mod mai profund. De multe ori, serile noastre de acasă s-au transformat în adevărate momente de cultură, când deschideam o carte de poezii și citeam împreună. Printre toate, poezia care ne impresionează cel mai mult este „Luceafărul”.

     „Luceafărul” este pentru noi o operă care nu se citește doar cu mintea, ci mai ales cu inima. De fiecare dată când o recitim, descoperim ceva nou: o emoție, o imagine, o idee. Tata este cel care citește cu voce tare primele versuri — „A fost o dată ca-n povești / A fost ca niciodată…” — iar vocea lui dă viață poveștii dintre Hyperion și Cătălina. Mama explică apoi sensurile mai adânci, iar eu și frații mei ne imaginăm cerul plin de stele și pe Luceafărul care coboară din înalturi. Aceste momente ne apropie și ne fac să înțelegem cât de frumoasă poate fi literatura atunci când este trăită împreună.Prin Eminescu, familia mea a învățat ce înseamnă dragostea pentru limbă. El a știut să facă din cuvânt o muzică, din imagine o emoție, iar din gând o filozofie. Bunica mereu spune că „Eminescu a fost poetul sufletului românesc”, iar eu cred că are dreptate. În poeziile lui simțim dorul, iubirea, suferința, natura și visul – toate trăirile care ne fac oameni.De multe ori, ne place să vorbim și despre viața lui Eminescu. Ne întristează faptul că a trăit puțin și că a suferit mult, dar în același timp ne uimește puterea lui de a crea atâtea capodopere într-un timp atât de scurt. În casa noastră, Eminescu nu este doar un nume din manual, ci o inspirație. Când citim din el, parcă ne învață să fim mai sensibili, mai buni și mai aproape de frumusețea lumii.Ceea ce admirăm cel mai mult este faptul că, prin creația lui, Eminescu a știut să vorbească despre iubire și destin într-un mod unic. În „Luceafărul”, el arată cât de mare poate fi diferența dintre lumea omenească și

 cea cerească, dar și cât de curată poate fi iubirea atunci când e dincolo de limitele pământului. De fiecare dată când terminăm de citit poezia, rămânem într-o tăcere plină de emoție.

       Pentru familia mea, „Luceafărul” este mai mult decât o poezie – este un simbol. Este dovada că literatura poate fi o punte între generații. Bunicii mei au citit această poezie în tinerețe, părinții mei au studiat-o la școală, iar eu o redescopăr acum cu aceleași sentimente de uimire.

Eminescu ne învață că timpul trece, dar arta rămâne. Poezia lui a dăinuit peste veacuri și continuă să inspire oameni de toate vârstele. În familia mea, el rămâne o parte din inimile noastre, un prieten tăcut care ne amintește mereu cât de frumoasă este limba română și cât de adânc poate fi sufletul omului.Eminescu în familia mea înseamnă iubire pentru poezie, pentru cultură și pentru tot ceea ce este frumos. Citind „Luceafărul” împreună, simțim că ne apropiem unii de alții și de valorile care ne definesc.

     Poetul nu este doar o figură istorică, ci un spirit viu, care trăiește prin cuvintele sale și prin inimile noastre.

L-am descoperit pe Mihai Eminescu din cele mai fragede timpuri ,încă din clasa întâi,când prima mea învățătoare ne-a vorbit despre el ca despre un “copil al pădurilor și al stelelor “.Țin minte și acum cum m-am întors acasă cu ochii mari și plini de curiozitate ,întrebând-o pe mama cine este acest poet misterios .Ea,zâmbind larg,mi-a spus:“A fost pilonul copilăriei mele “.In clipa aceea am simțit ca poezia lui nu e doar literatura ,ci e un fir nevăzut,care leagă generațiile .Bunica mea a avut mereu o sensibilitate aparte pentru cărți ,iar primul meu contact adevărat cu Eminescu nu a venit din manuale ,ci dintr-o altă carte ,una pe care mi-a dăruit-o bunica ,cu paginile ușor îngălbenite .Țin minte perfect momentul :era o seară liniștea ,iar mirosul de ceai de tei domina în casă .Bunica a aprins o lumânare ,spunând :“poezia se citește cel mai frumos în lumina caldă “.Deschidea cartea cu grijă de părea ca atingea ceva sfânt .La un moment dat,îmi șoptise cu blândețe o frază pe care ,la momentul dat ,nu o înțelegeam și pe care nu am uitat-o nici azi .Suna așa :”Cine citește Eminescu nu se va simți singur niciodată .

Se scurgea timpul …Şi eu tot cu gândul la fraza bunicii eram ,până când adevărata renaștere a legăturii mele cu poetul a venit anul acesta ,în clasa a XI-a ,datorită profesoarei mele de limba română ,doamna Rodica Gavriliță,o doamnă caldă ,cu ochi luminoși ,iar prin vocea sa știe a da viața fiecărui cuvânt. Într-o zi ,mi-a înmânat chiar volumul “Poesii”,acel exemplar cu pagini ușor îngălbenite ,pe care mi-l arătase bunica.A fost un gest simplu,dar totuși plin de sens ,spunându-mi “Ție cred ca ți se potrivește “,”Sunt sigură ca o sa te regăsești “.A avut dreptate. Atunci cand am deschis cartea,am simțit acel fior pe care îl simțeam cândva ,la lumina lumânării cu bunica .Am deschis cartea brusc ,iar …prima poezie peste care mi-au căzut ochii a fost “Singurătate “.Şi am început iarăși a rosti versurile: “Cu perdelele lăsate /Şed la masa mea brad /Focul pâlpâie în sobă ,/Iar eu pe gânduri cad .” În acel moment,fraza bunicii și-a găsit pentru prima oară sensul deplin .Am simțit o liniște profundă ,ca și cum poetul îmi atingea umărul ,cu aceeași mână caldă ,la fel ca bunica .

Astfel ,am înțeles ca volumul profesoarei nu a fost doar o simplă carte ,a fost ca o trezire a vieții mele .Datorita ei ,l-am descoperit pe Eminescu nu ca pe un autor obligatoriu la școală ,ci ca pe o prezență caldă și apropiată .Am recitat multe poezii -unele cunoscute ,altele noi pentru mine ,însă ,de fiecare dată ,aveam impresia ca sunt prezentă într-un dialog tăcut ,cu poetul .Iar ori de câte ori sunt neliniștită ,fericită sau când vreau să-mi amintesc ca nu sunt singură ,deschid cartea dăruită de profesoara mea și citesc .Poeziile lui au devenit pentru mine o încăpere interioară ,în care pot să mă refugiez oricând .Acum ,privind în urmă ,realizez ca Eminescu a venit în viața mea de două ori :prin bunica ,într-o lumină caldă de lumânarea și prin doamna profesoară care m-a făcut să înțeleg poezia cu adevărat și datorită căreia consider ca volumul “Poesii” e o carte de suflet ,un drum spre mine însămi .

L-am redeschis peste ani ,cu o încredere pe care am simțit-o până în adâncul sufletului .Prin aceste două momente ,între copilul care asculta versurile și adolescenta care le redescoperă s-a născut legătura mea adevărată cu poetul Mihai Eminescu .Acum știu ca ,poezia lui nu e doar o artă ,ci o formă de sprijin și înțelegere .

          De mica în familie auzeam des numele lui Mihai Eminescu. Poarta către universul lui Mihai Eminescu mi-a  fost deschisă pentru prima data de către bunica mea. Ea fiind profesoară de limba și literatura română des îmi citea operele poetului și împreună cu ea la vârsta doar de trei ani am învățat prima poezie scrisă de Mihai Eminescu „Somnoroase păsărele”. Recitând-o la grădiniță, educatoarea a rămas uimită de memoria mea și de ușurința cu care am învățat-o.

Crescând un pic mai mare, am început să răscolesc singură printre rafturile bibliotecii familiei noastre. Astfel, pe ele am găsit mai multe cărți vechi ale poetului Mihai Eminescu. Am început să citesc desinestătător creația lui Mihai Eminescu. Fiind încântată de scrierile sale, de fiecare dată găseam ceva nou în texte lui, încercând totodată să-i înțeleg gândurile și trăirile. Citind creația lui Mihai Eminescu am început să înțeleg mai bine frumusețea limbii materne și profunzimea sentimentelor omenești. În fiecare vers descopeream iubirea, frumusețea naturii ce ne înconjoară, arta de a visa care se împleteau în firele cugetului meu. În versul eminescian pentru prima dată am aflat de farmecul romanțelor, melodicitatea lor fiind cântată de o lume întreagă. Cine nu știe de romanțele: „La umbra nucului”, „O, rămâi”, „La mijloc de codru”? Și-mi mai amintesc de vremea când asistam la repetițiile bunei mele la Casa de Creație din or. Cupcini cu ansamblul folcloric „Semănătorii”. Primeam o satisfacție nemaipomenită ascultându-i cum interpretează romanțele scrise pe versurile lui Mihai Eminescu. Doar textele sale mi-au putut deschide sufletul către cântecul vântului, susurul izvoarelor, strălucirea stelelor și frumusețea sentimentului de iubire. De multe ori recitindu-i poeziile îmi părea că am deschis ușa către o lume plină de miracole și lumină. Îmi plăcea să-mi imaginez că sunt într-acea pădure unde se aud trilurile păsărilor și foșnetul frunzelor în bătaia vântului.

În familia mea am asistat de multe ori la competiția dintre bunelul și bunica cine mai multe poezii recită de Mihai Eminescu. Desigur că buna câștiga mereu.

Citind creația marelui poet Mihai Eminescu am înțeles că ea este puntea ce leagă generații întregi, iar versurile sale păstrează amintirea vie a poetului.

ce-a transformat în acea perioadă teritoriile locuite de români, în capilare absorbite de doctrina dragostei în mădularele poeziei cât și publicisticii, într-un adevărat manifest pentru independență și suveranitate. Privind acum înapoi, aceste gesturi ne arată dragostea și respectul față de literatură, mai ales de opera eminesciană, cea mai îndrăgită de noi. De fiecare dată când răsfoiesc paginile, simt că poezia ne apropie peste ani, transmițând emoție și continuitate. Într-un anumit moment realizezi că valoarea lui Eminescu, chiar și într-o gospodărie mică, nu stă doar în cunoașterea poeziilor sale, ci în faptul că ele au devenit parte din viața noastră, un simbol al stabilității și unității. La noi, atunci când cineva rostește un vers, ceilalți zâmbesc — semn că ne amintim de același poet. Aceste momente arată legătura naturală dintre membrii familiei, fără obiceiuri impuse, ci dintr-un sentiment autentic. Chiar și această expresie subtilă ne amintește cât de mult ținem la acest autor liric. De la părinți am învățat că poezia lui Eminescu nu se citește doar — se simte. Ea transmite emoții și idei complexe, care cer reflecție și profunzime. Astăzi, când îl citesc singură, înțeleg mai bine cât adevăr și câtă tristețe ascund cuvintele lui, născând o meditație asupra sensului vieții. Prin el, am descoperit ce înseamnă să iubești frumos, să gândești profund și să vorbești limba română cu mândrie.

  În concluzie, Eminescu a devenit pentru familia mea o parte din identitatea noastră culturală și sufletească. Prin versurile sale, a reușit să promoveze frumusețea limbii române și forța sentimentelor, oferind literaturii române o valoare universală. Chiar și astăzi, creația eminesciană rămâne o sursă de inspirație și de onoare națională, amintindu-ne că puterea unui popor se sprijină pe cultură și pe cuvântul scris.

     Când eram de o vârstă mai fragedă mereu eram curioasă să ascult poeziile scrise de personalitatea artistică și intelectuală cu caracter erudit, Mihai Eminescu (1850-1889), pe care mi le citeau părinții. Interesul meu către poemele marelui poet s-a trezit de la poezia „Somnoroase păsărele”. De atunci am îndrăgit creațiile eminesciene.

     Acum, poezia mea preferată este „Luceafărul”. Apreciez mult această operă pentru expresivitatea și profunzimea cuvintelor; iubirea și destinul personajelor. În poezie autorul folosește un limbaj poetic bogat, dar în același timp limpede. Prin intermediul versurilor, omul-geniu prezintă antiteza dintre iubirea cosmică (între Luceafăr și fata de împărat) și cea terestră (între Cătălin și Cătălina). De asemenea, el ne arată frumusețea și autenticitatea limbii române. În același timp, Eminescu a expus foarte clar concluziile despre viteza luminii în versuri de o rară frumusețe:

     „Și căi de mii de ani treceau

     În tot atâtea clipe”.

     Astfel, datorită acestor caracteristici, poemul „Luceafărul” scris de poetul, prozatorul și jurnalistul român, Mihai Eminescu, este transmis din generație în generație.

     În familia mea, Eminescu reprezintă „Luceafărul poeziei românești”. El este asociat cu o stea care a luminat cerul literaturii. Pentru mine el este un geniu-creativ și un simbol național al culturii și al spiritului românesc, iar poeziile sale – izvoare nesecate de inspirație, creativitate, imaginație.

     În istoria familiei mele, Mihai Eminescu ocupă un rol foarte important, fiind mândria națională a neamului românesc. Opera sa nu reprezintă doar poezii, ci o comoară  pe care, când o deschizi descoperi un tezaur de valori, cum ar fi: patriotismul, iubirea, expresivitatea limbii române și respectul față de natură.

     Astfel, pentru familia mea, Mihai Eminescu nu este doar un poet, ci un legământ spiritual, care unește generațiile prin intermediul poeziilor sale.

     Admirația către marele poet a venit încă din copilărie.

     Totul a început cu bunica mea, o mare pasionată de lectură și, mai ales, de operele lui Eminescu, pe care mi le citea înainte de culcare. Eu întotdeauna le ascultam cu mare atenție fiecare vers, oricât de lungă n-ar fi poezia. Datorită ei, mereu călătoream și exploram o lume nouă plină de minunății și de magia cuvintelor, care, jucându-se, formau versuri noi și, respectiv, cu ajutorul iscusitului magician, Mihai Eminescu, creau noi poezii, care, în viitor, au devenit parte din identitatea națională și culturală a poporului român, iar autorul este considerat poetul romantic, care a pus bazele romantismului românesc. La rândul său acest tărâm m-a ajutat să înțeleg frumusețea, expresivitatea și autenticitatea limbii române.

     Tradiția de a citi poezii a trecut și la mama mea, care, la fel, îl consideră pe Mihai Eminescu „Luceafărul neamului românesc”. Când ascultam fiecare cuvânt, vers și poezie, călătoream mai departe pe „Tărâmul Poeziilor Scrise de Creativul Geniu Român, Mihai Eminescu”. În el am învățat să iubesc, să admir și, cel mai important, să prețuiesc limba mea maternă, pe care am vorbit-o, o vorbesc și o voi vorbi în continuare. Datorită mamei mele, am înțeles nu doar sensul propriu, ci și cel ascuns, metaforic din poezia „Luceafărul”, pe care mi le-a explicat. După fiecare poezie audiată înțelegeam cât de mare este importanța valorilor, pe care ni le-a transmis Mihai Eminescu prin intermediul operelor sale, care sunt transmise din generație în generație.

     Toate valorile au fost prețuite și aplicate în generațiile anterioare, iar noi toți, făcând parte din tânăra generație, trebuie să continuăm să perpetuăm valorile prin diferite metode. Deci, după lectura poeziilor, noi analizăm toate sensurile și înțelegem cu adevărat mesajul transmis de poet, apoi integrăm valorile în viața cotidiană prin recitare.

     În concluzie, tezaurul marelui poet nu reprezintă doar o simplă lectură, ci o parte din identitatea națională și culturală a poporului nostru. Este un izvor de inspirație plin de expresivitatea și profunzimea cuvintelor.

În familia mea, numele lui Mihai Eminescu nu este doar al unui poet studiat la școală, ci o prezență care ne însoțește zilnic. Strada pe care locuiesc se numește Mihai Eminescu, iar acest lucru a devenit pentru mine o legătură specială cu opera și cu personalitatea poetului. De fiecare dată când ies din casă și văd plăcuța străzii, simt că poezia lui mă însoțește din umbră, ca o lumină nemuritoare ce veghează asupra vieții noastre. De aceea spun că, pentru mine și familia mea, Eminescu este asemenea unei stele care nu se stinge niciodată.

Când am aflat prima dată cine a fost Eminescu, mi-a fost greu să înțeleg de ce toată lumea îl numește poetul național. Apoi am început să-i citesc poeziile la școală. Cuvintele lui, odată descoperite, mi-au rămas în gând. Versurile lui au ceva magic: fie că vorbește despre natură, fie despre iubire sau dor, ele sunt pline de imagini care ating sufletul. Când i-am citit poezia „Lacul”, am simțit parcă liniștea unei seri de vară, iar când am citit „Somnoroase păsărele”, mi-am amintit de serile în care mama îmi spunea povești înainte de culcare.

Chiar dacă în familia mea nu avem obiecte vechi, cărți rare sau scrisori legate de poet, legătura noastră cu Eminescu se păstrează altfel: prin citit, prin amintiri simple și prin faptul că numele lui se află chiar în locul unde trăim. Mama îmi spune adesea că strada Mihai Eminescu nu poartă acest nume întâmplător. Ea consideră că numele marelui poet ne amintește tuturor să iubim frumosul, să prețuim limba română și să nu uităm valorile care ne definesc ca popor. De aceea, pentru ea, faptul că locuim aici este ca un semn că, într-un fel, poezia lui face parte din viața noastră de zi cu zi.

În unele după-amiezi liniștite, când merg spre magazin sau la școală, îmi imaginez că pe această stradă ar fi mers însuși poetul, privind copacii, ascultând vântul sau observând oamenii. Gândul acesta mă face să simt o apropiere de el, chiar dacă ne despart atâtea generații. Strada devine astfel un mic „monument” personal, o amintire vie a creației sale.

Pentru mine, Eminescu nu este doar un nume. Este o parte din copilăria mea, din cartierul meu, din drumul zilnic pe care îl fac alături de familia mea. Versurile lui sunt ca o stea pe cerul întunecat, o stea care nu se stinge niciodată și care ne amintește că frumusețea adevărată dăinuie peste ani.

Astfel, în familia mea, numele lui Mihai Eminescu nu este doar o amintire din manualele de limbă română, ci o prezență vie care ne inspiră și ne unește. Fiecare trecere pe strada ce îi poartă numele ne amintește să privim lumea cu ochi mai atenți, să respectăm frumosul și să nu uităm cine suntem. Iar eu cred că atâta timp cât cineva îl citește, îl rostește sau îl poartă în suflet, Eminescu rămâne nemuritor. Iar în familia mea, el va continua să strălucească asemenea unei stele care nu apune niciodată.

Pentru mine acest obiect este un volum vechi de poiezii a lui Mihai Eminescu, pe care l-am moștenit de la bunicul meu. Cartea este mică cu copertă groase și colțuri roase, iar paginile ei poartă urmele timpului –pete de cerneală,miros de hârtie veche și o notă de mister.

Volumul datează din anii 50 și a fost cumpărat de bunicul meu pe timpul când era elev. Pe prima pagină admir scrisul tremurat de emoție.”Pentru viitor! Să nu uiți de Eminescu “.

De fiecare dată când citesc aceste cuvinte,simt o legătură puternică între generați-între mine, bunicul meu și poietul - care a dat glas celor mai adânci trăiri .

Mihai Eminescu nu este doar un scriitor,el este un simbol al sufletului românesc.Poiezile sale vorbesc de iubire,natură,trecerea timpului și dorul nesfârșit-sentimentele pe care le înțelegem cu toți,indiferent de epocă.Când citesc „Luceafărul” sau „Somnoroase păsărele’’ parca intru într-o lume mai curată ,mai fumoasă,unde cuvintele capătă viață.În acele momente,cartea mea veche devine o poartă în trecut,într- o lume in care poezia era o formă de rugăciune .

Valoarea istorică a acestui volum este și ea importantă.El reprezintă o mărturie a unei epoci în care oameni iubeau lectura, iar cărțile se transmiteau din mână în mână cu respect și emoție.

Deși astăzi avem internet și tehnologii,nimic nu se compară cu atingerea unei cărți care a fost citită de altii înaintea ta .Fiecare pagină pare să spună o poveste tăcută,iar fiecare vers a lui Eminescu rămâne la fel de viu ca în ziua în care a fost scris.

Pentru mine acest volum nu este o carte veche ci o comoară .El poartă spiritul unui poet nemuritor.

IPGimnaziul Roșietici

Satul Roșieticii Vechi

Raionul Florești Podubni Bianca

Elevă în clasa a IX-a

Eseul a fost prezentat la BPRoșietici

Eseul a fost prezentat la BPRoșietici

Volumul a aparținut bunicului meu, un om care iubea lectura și care obișnuia să recite versuri din creația lui Mihai Eminescu în serile liniștite de vară. Îmi amintesc si acum cum, în copilărie, îi auzeam vocea caldă rostind începutul poeziei ’’Luceafărul’’, ca și cum fiecare cuvânt ar fi avut o greutate aparte. Pentru el, aceasta carte reprezenta un izvor nesfârșit de reflecție și sensibilitate. De aceea, atunci când a trecut în lumea celor drepți, volumul a fost păstrat cu grijă, devenind o parte esențială din moștenirea sa spirituală.

Cartea păstrează nu doar poeziile nemuritoare ale poetului, ci și urme fizice ale trecerii bunicului meu prin viață. În interiorul ei se află câteva pagini ușor îngălbenite, semne de carte improvizate din bucăți din ziar și câteva note scrise cu un scris ordonat, în care sunt subliniate idei, imagini sau metafore considerate de el deosebit de importante. Aceste detalii transformă volumul într-un obiect unic, care poartă amprenta trecutului și în același timp, continuă să ne inspire generație după generație.

Păstrarea unei cărți de Mihai Eminescu în biblioteca familiei nu reprezintă doar o formă de admirație pentru poet, ci și un act de respect față de creațiile sale, rămâne un reper moral și estetic pentru orice român. De fiecare dată când deschid cartea, simt că intru într-o lume în care frumusețea limbii române este ridicată la rang de roată, iar emoțiile devin universale.

Această carte nu este, așa dar, doar un obiect vechi, ci o punte între trecut și prezent, între memoria familiei mele și patrimoniul literar al țării. Atâta timp cât va fi păstrată cu grijă, ea va continua să inspire și să amintească mereu cât de valoroasă este moștenirea lăsată de Mihai Eminescu.

IPGimnaziul Roșietici

Satul Roșieticii Vechi

Raionul Florești

Elevă în clasa a IX-a

Eseul a fost prezentat la BPRoșietici Alina Chiviriga

 În familia mea, ziua de 15 ianuarie e mereu specială. Nu e o sărbătoare mare, dar are o frumusețe simplă, caldă. Seara, după cină, ne adunăm în sufragerie și bunica aduce cartea veche cu poeziile lui Eminescu. Are coperțile tocite, dar pentru ea e cea mai prețioasă. De obicei, mama citește o poezie, iar bunicul ne povestește, cum pe vremea lui o învățau pe de rost și o reciteau la serbări. Mie îmi place să citesc „Somnoroase păsărele”, iar sora mea alege mereu poezia „Ce te legeni, codrule”.

  După ce terminăm, stăm puțin în liniște. E o tăcere frumoasă, în care parcă auzi și tu vântul, frunzele și dorul din versurile lui. Apoi tata spune că Eminescu a știut să pună în cuvinte sufletul românesc mai bine ca oricine. Și atunci înțeleg că nu trebuie neapărat să facem lucruri mari pentru a-l promova. E sufficient, să-i citim poeziile, să vorbim despre ele, să le transmitem mai departe copiilor noștri.  

 Pentru mine, Eminescu nu e doar un poet din trecut, ci un prieten tăcut care ne învață să iubim limba română. Prin cuvintele lui, descoperim frumusețea naturii, a gândurilor și a viselor. Și, chiar dacă trăim într-o lume grăbită, el ne amintește să fim mai buni, mai sensibili și mai aproape de sufletul nostru.  

 Pentru mine, a-l promova nu înseamnă doar a-l celebra o dată pe an, ci a-l purta în suflet zi de zi, prin felul în care vorbim, gândim și iubim limba română. Cât timp vom rosti cu drag versurile lui, Mihai Eminescu nu va fi niciodată doar o amintire, ci o lumină care ne însoțește mereu.

IPGimnaziul Roșietici

Satul Cenușa

Raionul Florești

Elevă în clasa a IX

Eseul a fost prezentat la BPRoșietici

Fotescu Andreea

Mama este cea care a descoperit prima această carte.Ea spune că poezile lui Eminescu o fac să viseze și să își aminteasca de anii tinereței.Poezia ei preferată este ,,Dorința,,pentru că vorbește despre iubirea curată și sinceră.Tata,în schimb preferă ,,Scrisorile,,mai ales ,,Scrisoarea III,, pentru că îl impresionează curajul și patriotismul din ea ,iar mie îmi place mult ,,Luceafărul,,.Am recitit-o de nenumărate ori. M-a fascinat povestea de dragoste dintre cele două personaje .În casa noastră,lectura este o activitate zilnică.Fiecare membru al familiei are un moment special, când se dedică cititului.De multe ori ne adunăm și discutăm despre cărțile citite.Eminescu este adesea subiect de discuție ,mai ales poeziile sale,care prin frumusețea lor,ating sufletele tuturor.Așa am învățat să apreciem nu doar cuvintele,ci și emoțiile ,și mesajele profunde ale acestui mare poet.Promovarea lecturii,în special opera lui Eminescu,se face prin diferite activități care amplifică interesul pentru lectură,este un mod plăcut de a ne aduce aminte de frumusețea literaturii și de a celebra cultura noastră.

Cartea,,Poezii,,de Mihai Eminescu ne adună adesea împreună.Citim,recităm și discutăm.Îmi plac asemenea momente.Aceaste culegeri ne învață să iubim frumosul și valorile noastre naționale.De accea,pentru familia mea ,,Poezii,,nu este doar o carte,ci o comoară care ne leagă și ne inspiră mereu prin lectură.Fiecare vers al său ne ajută să ne conectăm cu rădăcinile noastre și să învățăm să apreciem frumusețea limbii. Astfel promovarea lecturii în familia mea nu este doar o activitate educativă,ci și un mod de a ne întări legăturle familiale și de a ne fonda indentitatea.

IPGimnaziul Roșietici

Satul Ion Vodă

Raionul Florești

Elevă în clasa a IX-a

Bodiu Vlada

Eseul a fost prezentat la BPRoșietici

  Chiar dacă au trecut decenii lucrurile nu s-au schimbat, Mihai Eminescu rămâne eroul poet al tuturor timpurilor.

  În familia noastră, opera lui Mihai Eminescu are o însemnătate aparte. Îmi aduc aminte că printre primele poezii învățate de mine au fost „Somnoroase păsărele” și „Ce te legeni?”, ceea ce simbolizează importanța și dragostea familiei mele față de opera „poetului național” al neamului românesc.

  În mica mea bibliotecă am două volume de poezii ale poetului, primite de la mama la care țin mult și eu la rândul meu le voi transmite generațiilor viitoare.

  De asemenea, mama îmi povestea că liceul la care a studiat ea îi poartă numele marelui poet, la fel și strada pe care a copilărit se numește Mihai Eminescu, cu ce se și mândrește.

  Citisem că există și în alte state instituții și străzi care îi poartă numele, deoarece opera lui Eminescu a fost tradusă în peste 60 de limbi, ceea ce a pus în valoare și mai mult cultura și genialitatea sa. Operele sale au atins inimele mai multor generații de la copii și elevi la versuri romantice adorate de către adolescenți și maturi. A știut să înfățișeze natura  într-un mod special oferindu-i o liniște aparte și vrajă nemaiîntâlnită la alți scriitori.

  În clasele mai mici la limba română am studiat biografia lui Eminescu, și-am văzut că într-o viață relativ scurtă, marele poet a reușit să lase în urma sa o bogăție imensă generațiilor viitoare. Multe din operele sale mai sunt valabile și astazi, chiar dacă s-a scurs aproape un veac și jumătate, evenimentele și personajele descrise se regăsesc și în realitățile vieții de astăzi, aici fac referința la „Scriosarea a III-a”. Confirm repetat ca dumnealui a fost și va rămâne o mândrie națională multe secole la rând.

  Este plăcut de remarcat, că în fiecare an la nașterea sa, la 15 ianuarie se sărbătorește Ziua Culturii Naționale, fiind o ocazie de a celebra poezia, literatura și contribuția sa la identitatea culturală românească. În această zi se organizează diferite activități, recitaluri de poezii și cenacluri nu doar în liceul nostru, Liceul Teoretic „Olimp” din s. Costești, dar și probabil în toate instituțiile de învățământ din țară, în semn de recunoștință și respect față de opera sa.

  Sunt mândru că vorbesc și citesc în limba lui Mihai Eminescu și voi îndruma pe străini, dar și pe colegi să citească operele sale, fiind cea mai mare bogăție al poporului nostru. Opera lui Eminescu rămâne valabilă oricând, datorită complexității și caracterului genial regăsit în fiecare vers.

      Vizita noastră la Eco Resort Butuceni -,,Lirism Eminescian” a fost mai mult decât o excursie a fost o adevărată călătorie în universul poetului Mihai Eminescu și în amintirile prețioase ale familiei noastre. Împreună cu părinții și fratele meu, am pornit la drum cu emoție și curiozitate, dornici să descoperim un loc despre care auzisem povești și recomandări minunate. Alături de noi a fost și domnul Anatol Botnaru, proprietarul acestui loc plin de conotație, care ne-a întâmpinat  cu bunătate și ne-a făcut vizita și mai specială.
     Încă de la intrare, priveliștile pitorești și liniștea ce domnea în acest colț de natură ne-au copleșit. Aerul curat, ciripitul păsărilor și sunetul blând al râului păreau să transforme fiecare clipă într-o poezie vie. Eco Resort Butuceni este, fără îndoială, un loc în care natura vorbește, iar liniștea lui inspiră reflecție și admirație. Am simțit imediat că pășim într-o lume  în care lirismul eminescian prinde viață, unde poezia nu mai este doar pe hârtie, ci în fiecare colț de pădure, în fiecare freamăt de frunză.
     Locul este dedicat în întregime memoriei lui Eminescu, iar pentru familia noastră, aceasta a devenit un spațiu de legătură și inspirație. Posterele, citatele și micile expoziții dedicate poetului ne-au atras atenția și ne-au emoționat profund. Mama recită încet câteva versuri din ,,Floare albastră, iar tata ne povestea cu pasiune despre operele lui Eminescu cum  au modelat generații întregi. Fratele meu, a fost fascinant de atmosfera locului și a fotografiat fiecare detaliu, ca și cum ar fi vrut să păstreze această experiență în memoria lui pentru totdeauna.
     Am descoperit împreună cu familia, natura din Butuceni, cu râuri line, păduri dese și priveliști uluitoare, evocă universul poetic al lui Eminescu. Ne-am simțit ca într-o pagină vie din poeziile sale, în care fiecare frunză și fiecare rază de soare părea să aibă sens și să poarte un mesaj. În acest loc, am înțeles că Eminescu  nu este doar un poet de citit, ci un companion al sufletului, prezent în momentele simple și în legăturile familiale.
     Pentru familia noastră, vizita a fost o adevărată lecție despre cultură, tradiție și emoție. Am discutat despre importanța lecturii comune, despre cum poveștile și poeziile pot uni generațiile și cum valorile eminesciene – iubirea pentru natură, sensibilitatea și respectul pentru frumos – se pot cultiva în familie. Am simțit că fiecare vers citit  sau evocare a poetului deveanea parte din experiență noastră colectivă, transformând vizita într-un moment memorabil.

Fotografia pe care am ales-o pentru concurs surprinde momentul în care am pășit în curtea resortului, în fața afișului ,,Lirism Eminescian”. Este imaginea care redă cel mai bine prezența poetului în viața familiei noastre și simbolizează legătura puternică dintre trecut și prezent, dintre literatură și viața reală. Acestă vizită ne-a inspirat să citim mai mult, să discutăm mai mult despre literatură și să apreciem fiecare clipă petrecută împreună.
     În concluzie, vizita la Eco Resort Butuceni - ,,Lirism Eminescian,  a fost o experiență de neuitat, în care familia noastră a simțit cu adevărat prezența lui Mihai Eminescu. Natura, poezia și emoțiile trăite împreună au transformat acest loc într-un spațiu magic, în care valorile culturale și legătura familială se împletesc armonios. Pentru noi, Eminescu nu mai este doar un nume de carte este o parte din viața familiei noastre, un far care luminează calea spre frumusețe, sensibilitate și iubirea pentru cultură.

Mama povestește că atunci când era elevă, a învățat pe de rost primele strofe din „Luceafărul” și a fost uimită de farmecul cuvintelor. Ea îmi spunea mereu: „Ascultă cum sună: Cobori în jos, Luceafăr blând... — parcă toată cerul vorbește cu inima omului.” Așa am înțeles că poezia lui Eminescu nu se citește doar cu mintea, ci se simte cu sufletul.

În serile liniștite de iarnă, mama citește versuri de Eminescu cu voce domoală, iar eu o ascult. Atunci, în casă se face o tăcere plină de emoție, ca și cum poetul ar fi acolo, printre noi. Îi văd ochii cum se luminează când spune:
„Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor și rece.”
Mama zice că în aceste versuri se ascunde dorul poetului de o lume mai bună, visul de a atinge absolutul, chiar dacă prețul e singurătatea.

Pentru mine, „Luceafărul” nu este doar povestea unei iubiri imposibile, ci o lecție despre curajul de a fi diferit. Cătălina visează la cer, iar Hyperion visează la oameni — și amândoi ne învață că fiecare are un drum propriu, o lumină care îl călăuzește. Mama îmi spune adesea că Eminescu ne învață să visăm frumos și să nu uităm cine suntem.

Am învățat de la ea că Eminescu nu aparține doar manualelor școlare, ci fiecărei familii care iubește limba română. În casa noastră, el este un prieten vechi, care ne aduce aproape, ne face să ne oprim din graba zilelor și să ne amintim de frumusețea cuvântului.

De fiecare dată când mama recită „Luceafărul”, simt că poezia se naște din nou — nu doar în carte, ci în inimile noastre. Iar eu știu că, peste ani, voi păstra acest obicei și voi citi la rândul meu aceleași versuri copiilor mei. Pentru că Eminescu, în familia mea, nu este doar un poet — este lumină, dor și iubire care nu se sting niciodată.

         Plimbându-mă pe aleea teilor,din satul meu natal, purtată de mirosul dulce al florilor, mi-am dat seama că pașii m-au purtat către un loc plin de liniște și parfum irezistibil. Frunzele foșneau, păreau că murmură încet, ca și cum ar povesti despre vremurile de altădată... Uitându-mă prin împrejurimi, îl vedeam pe bădița Mihai așezat la poalele unui tei bătrân,sub cerul senin, versurile i se împleteau în crengi, scria poezii dedicate iubirii sale. Fiecare cuvânt prindea aripi și zbura neștiind unde să se oprească. Îl vedeam ridicându-și capul sus, cu ochii închiși, imaginându-și momente de vis, după aceasta,  punea mâna pe penița magică și dădea drumul cuvintelor. Părea că înșiși teii îl inspirau: frunzele tremurau blând, iar vântul îi purta gândurile spre depărtări. Privirea lui era adâncă și caldă,ca și cum vedea ceva ce noi doar simțim, dar nu putem rosti. Teiul sub care stătea poetul nu era doar un copac, era ca un prieten vechi, ca un martor tăcut al iubirilor, al întrebărilor, al tăcerilor. Sub coroana lui se adunau gândurile ca niște fire de aur, iar bădița Mihai le împletea în versuri. Mi se părea că nu scria doar poezie, el respira poezie. În liniștea cea profundă, în foșnetul ramurilor, am înțeles de ce Eminescu iubea teii: pentru că ei știu să mângâie sufletul fără să-l atingă. În acea clipă, aleea teilor din sat, se transforma într-un pod între oameni și poezie. Fiecare pas pe alee devenea o pagină. Fiecare adiere, un vers. Fiecare clipă de tăcere, un gând care nu-și găsește locul. De atunci, când trec pe alee, simt o liniște, care mă face să mă simt completă. Parcă timpul se oprește o clipă pentru mine. Parcă trecutul și prezentul se țin de mână.

          Mihai Eminescu a iubit mult natura, iar teiul a devenit simbol al sufletului său - plin de dor, visare și farmec. Fiecare ramură a unui tei șoptește o poezie,iar fiecare floare aduce cu ea un vers ascuns, gata să fie descoperit de către noi. Teiul simbolizează iubirea sinceră, liniștea sufletească și inspirația poetică. Pentru Eminescu, teiul reprezenta locul sufletului, unde gândurile sale încurcate devin poezii cu un înțeles profund: timpul interior, adică liniștea în care poetul se regăsea pe sine în toate necazurile. Sub umbra teiului, timpul parcă se oprește, iar liniștea naturii se împletește cu dorul și gândurile poetului. Aici, frunzele nu sunt doar niște frunze, ci pagini nescrise ale unei cărți. Teiul devine un martor tăcut al trăirilor lui, un confesor fără cuvinte, dar cu o înțelegere mai adâncă decât orice om. Aleea Teilor nu este doar o simplă plimbare printre copaci, cu o întoarcere spre noi înșine, spre partea din suflet, care are nevoie de liniște și sens. Mergând pe această alee, ne apropiem nu doar de Eminescu, ci și de noi înșine.

        Așa, teiul din Copou și Aleea Teilor din satul Teleșeu se privesc unul pe altul peste timp și peste apă, ca două suflete din aceeași poveste. Primul poartă amintirea pașilor lui Eminescu, al doilea poartă pașii noștri de astăzi. Și chiar dacă oamenii s-au schimbat, și anii au trecut, dorul a rămas același. Dorul de liniște, de frumusețe, de un loc unde inima să se oprească din alergare și să-și amintească cine este. Sub teiul din Copou, Eminescu a visat. Sub teii din Teleșeu, visăm noi. Poetul și-a țesut cuvintele în razele luminii aurii, iar noi ne țesem gândurile în pașii noștri tăcuți. Teii sunt martori ai inimii omenești. Ei nu ridică ziduri, nu cer nimic, nu întreabă, ei doar stau, răbdători, și ne lasă să fim noi înșine. Și poate tocmai de aceea Eminescu a iubit teii: pentru că în umbra lor, omul nu trebuie să se apere de nimeni. Acolo, simte, pur și simplu! Iubește, pur și simplu! Și își ascultă inima…

Cartea aceasta nu este doar o simplă selecție de poezii , ci o legătură între generații , pentru că a fost citită mai întâi de bunica mea , apoi de mama mea , după- de frații mei mai mari , iar acum a venit rândul meu . Poezia preferată a familiei j este ,, Luceafărul ” . Sora îmi spunea că versurile lui Eminescu sunt ca niște povești care te învață despre iubire, visare, și mândrie de țară. Deseori, când toată familia este adunată grămadă, ajungem să vorbim despre Eminescu , mai ales toamna , când frunzele de vie ruginesc. Uneori ne imaginăm cum el stă culcat pe iarbă , cum ascultă cântând păsările , cum curge lin izvorul nu departe de el ,cum cad frunzele îngălbenite peste el , cum discută cu codrul despre toate sentimentele și trăirile sale. Noi ne gândeam: oare mai este vreun poet mai mare ca Eminescu ? Cred că nu . Copacul din grădina mea , cu trunchiul și ramurile sale , îmi amintește de fața blândă și visătoare a lui Eminescu . Mereu când privesc la el , îmi aduc aminte de al șaptelea al familie Eminovici. Multe seri eu am petrecut sub acest nuc citind volumul lui de poezii . Acest volum rămâne în familia mea ca obiect cu valoare sentimentală , pentru că ne amintește că iubirea pentru literatură se transmite din generație în generație. De ziua lui, la noi pe pervaz , este aprinsă o candelă care ne luminează blând camera ; la poeziile noastre preferate , iar alături sunt așezate cu grijă două gutui , ca un mic omagiu pentru marele poet.

Eminescu în familia mea înseamnă un model de sensibilitate și observă frumusețe , deoarece doar oamenii sensibili observă frumosul și îl transformă în cuvinte ,, ce exprimă adevărul” . Creațiile lui sunt o legătură vie cu trecutul nostru , deoarece ele sunt actuale până în zilele noastre . Astfel , Mihai Eminescu nu este doar un autor de cărți, ci o prezență vie în familia mea.

LT Meșterul Manole

Satul Salcuța , Raionul Căușeni

Elevă în clasa VII-B

Pașa Andreea

,,Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești... cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme...” Cu povești am crescut și eu. Mai simt și acum parfumul copilăriei din serile în care, în casa bunicilor, se lăsa o liniște specială, de parcă timpul se oprea să asculte cum vocea blândă, caldă și plină de mister a bunicii mele îmi citea din înțelepciunea cărților. Ea nu doar îmi citea, ea trăia fiecare clipă, fiecare întâmplare. Strălucirea din ochii ei îmi transmitea o curiozitate nemaipomenită, iar zâmbetul ei mă pregătea de o surpriză plăcută ce urma să aibă loc. Chiar și atunci când termina povestea, rămâneam cu aceeași emoție, de parcă am călătorit și eu în acele timpuri.

Pentru mine, momentul când bunica îmi citea povești este cea mai frumoasă filă din capitolul copilăriei mele. Aici au rămas așternute, printre rândurile cărților, dragostea, înțelepciunea, magia și tradiția familiei noastre. Ele și acum se furișează pe rafturile bibliotecii unde ne adunăm cu drag serile, pentru a descoperi lumi noi. Părinții mei spun mereu că lectura este hrană pentru minte și suflet. Cartea ne ajută să ne exprimăm mai frumos, să înțelegem mai bine oamenii și să fim mai empatici.

De multe ori discutăm împreună despre ce am citit, schimbăm impresii, recomandăm unii altora titluri noi.

Un loc aparte în familia mea îl are creația poetului național Mihai Eminescu. Versurile lui reușesc să ne apropie unii de alții, ne ajută să simțim frumosul mai profund. De fiecare dată când îl citim pe Eminescu este ca și cum deschidem o poartă a misterelor spre o lume în care timpul parcă se mișcă mai încet, iar cuvintele sunt niște mărgăritare ce emană o lumină deosebită.

Bunica îl citea pe Eminescu încă din copilărie și îmi spune mereu că multe poezii ale lui sunt alinarea sufletului ei. Mama adoră poeziile lui despre dragoste și natură, iar tata apreciază ideile despre destin și patrie. Eu îl citesc, pentru că îmi place limbajul poetic, metaforic, iar după lectura oricărei opere simt o stare de bine. Sora mea mai mică recită cu mare drag ,,Somnoroase păsărele”. E poezia ei preferată dinainte de somn. A memorat-o la grădiniță, dar trăiește și acum o adevărată satisfacție când ne adunăm în jurul ei, ca să ne delectăm auzul cu vocea ei blândă.

Eminescu în familia mea înseamnă o tradiție și o legătură între generații. Prin poeziile lui parcă bunicii, părinții și noi, nepoții, împărtășim aceleași valori: iubirea adevărată, natura eternă, trecerea ireversibilă a timpului. Anume din acest motiv, deseori obișnuim să evadăm în brațele larg deschise ale codrului, acolo unde fiecare copac ne este prieten și acolo unde fiecare rază de soare, ce se strecoară printre frunze, ne luminează și ne încălzește inima. Aici natura devine decorul perfect în care imaginația poate zbura liber. Anume în acele clipe conștientiz de ce poeții aleg să scrie în codru. Aici au cea mai frumoasă sursă de inspirație. Aerul codrului oferă liniște, iar foșnetul frunzelor pare vocea codrului din poezia ,,Revedere”. Această creație a lui Eminescu ne-a adus pentru prima oară în poiana din codrul des. Nostalgia și înstrăinarea omului față de natură din această operă m-a făcut să meditez asupra stilului de viață al omului modern care se află într-o permanentă grabă, care nu mai are timp să se regăsească în armonie cu mediul înconjurător. Mesajul care ni-l transmite poezia este că viața omului este scurtă și fragilă, pe când natura rămâne neschimbată. Eminescu ne arată că doar natura păstrează echilibrul de-a lungul timpului, în timp ce omul este supus schimbării.

  Biblioteca este locul unde citim și recităm versurile lui Eminescu, unde învățăm despre viața și biografia sa, despre lumea pe care a creat-o în poezie - o lume a naturii, a dragostei, a suferinței, a singurătății și a patriotismului. Datorită operei sale, mulți oameni se regăsesc în versurile lui pline de dor și contemplare.

  Încercăm adesea să redăm versurile poetului și prin desene, iar atunci culorile prind viață pe foaie, jucând exact ca și cuvintele lui Mihai Eminescu. Fiecare linie și nuanță spune o poveste, o emoție, o trăire, așa cum o face și poezia sa. Astfel, în bibliotecă, paginile și culorile se împletesc într-un dialog tainic între artă și cuvânt.

   Printre celelalte cărți, volumele semnate de Mihai Eminescu se disting prin forța lor. Unele sunt groase, altele subțiri, vechi sau noi, dar fiecare poartă un sens adânc, un univers de trăiri greu de descris în cuvinte. În cadrul activităților organizate la bibliotecă, citim și analizăm poeziile sale, încercând să aflăm „ce a vrut să spună poetul”. Fiecare cititor înțelege în felul său, dar toți simțim frumusețea și melodicitatea versurilor care rămân în memorie.

  Cred că versurile marelui poet au fost, sunt și vor fi transmise din generație în generație, pentru că fac parte din patrimoniul nostru național. Prin Eminescu, ne descoperim pe noi înșine - poporul, limba și sufletul românesc. Indiferent de vârstă, fie copil, tânăr sau bătrân, oricine intră în bibliotecă știe ceva despre el, despre poetul care a dăruit cuvintelor eternitate.

   Poveștile lui Mihai Eminescu ne uimesc nu mai puțin decât poezia.

Scrise cu tâlc, pline de mister și sensibilitate, aceste povești ne arată un alt chip al marelui poet. Ele ne poartă prin lumi în care binele și răul se confruntă, unde înțelepciunea face casă bună cu imaginația, iar frumusețea cuvintelor ne însoțește la fiecare pas.

Citindu-le, ne trezim mereu cu aceeași întrebare curioasă: „Dar ce se va întâmpla mai departe?” -semn că Eminescu știa cum să țină cititorul aproape, cum să-l facă să viseze și să caute sensuri ascunse în spatele fiecărei întâmplări.

Poveștile lui sunt adevărate lecții de viață, care ne îndeamnă să privim lumea cu atenție, să prețuim binele și să nu uităm niciodată puterea imaginației.

  Pe lângă portretul poetului, pe pereți se află și chipurile altor mari scriitori ai neamului, oameni din alte vremuri, dar uniți prin iubirea de limbă și de țară. Unii l-au cunoscut personal pe Eminescu, alții doar prin opera sa, însă toți l-au recunoscut drept un scriitor al națiunii, un poet din toate timpurile. Poezia sa este mereu actuală - ea vorbește despre om, despre natură, despre dor și veșnicie.

   De când mă știu, am auzit mereu despre Mihai Eminescu. Întâi acasă, din vorbele părinților, apoi la grădiniță, la școală și, mai târziu, în bibliotecă. Peste tot, numele lui a fost și este rostit cu respect și emoție. Cu fiecare poezie citită, descopăr ceva nou, un gând ascuns, un mister care încă așteaptă să fie înțeles. Cred că niciodată nu vom epuiza farmecul versurilor sale-ele rămân un izvor nesfârșit de frumusețe și lumină pentru sufletul românesc.

În familia mea, numele lui Eminescu nu este legat de o carte veche sau de o fotografie îngălbenită de timp, ci de un fel de a fi, de un mod de a mă raporta la mine însămi și la lume. Este modul în care m-am descoperit pe mine ca persoană și în felul în care am învățat să-mi ascult și să-mi transmit tăcerile. Dacă ar fi să identific un element care să ilustreze prezența poetului în familia mea, acel element sunt eu: felul în care simt, gândesc și aștern trăirile mele pe hârtie.

Deși aparținem unor epoci diferite, mă regăsesc adesea în modul profund eminescian de a-mi exterioriza ambivalențele sufletești. El își așterne neliniștea în metafore, își țese zbuciumul în versuri, permițând stilului poetic să-i dezvăluie fisurile interioare. Eu îmi las gândurile să curgă prin rânduri simple sau ample, în funcție de felul în care mă apasă sau mă eliberează o emoție. Diferența dintre noi nu este una de esență, ci doar de formă: el respiră poezie, pe când eu am învățat, treptat, să respir prin pagină. Diferența dintre noi nu constă în esența trăirilor, ci în limba prin care le decodăm.

Îmi amintesc cu claritate începutul: încă de mic copil aveam mereu un pix în mână, de parcă acesta făcea parte din mine. Nu știam să scriu, dar foile erau mereu pline de mâzgălituri, de linii care nu formau litere, dar care formau deja felul meu de a crea, era modul meu instinctiv de a traduce lumea. Apoi am început să citesc: fiecare carte era un portal spre alt univers. Citind, am descoperit că în mine se nasc emoții pe care nu le puteam desluși încă. Literele au început să aibă greutate, ritm, vibrație, iar atunci am înțeles legătura, raportul dintre cuvinte și emoții. Astfel a apărut jurnalul, primul meu spațiu interior transformat în spațiu scris.

Jurnalul m-a învățat că pot transforma confuzia în claritate, că durerea, odată scrisă, nu mai doare la fel, iar bucuria, când o transcriu, capătă strălucire. Scriind, am conștientizat că astfel îmi pot conserva emoțiile, iar paginile deveniseră nu doar martori, ci și eliberatori. Acolo am învățat sinceritatea față de mine însămi, o sinceritate pe care Eminescu o practica în poezie. Poate tocmai aici se ascunde legătura noastră profundă: nevoia de a nu lăsa emoțiile să se risipească în tăcere.

Mai târziu am simțit că nu este suficient să scriu doar pentru mine; am început să creez lumi și personaje cărora le-am oferit propriile mele contradicții, incertitudini, dureri și resentimente. În cele din urmă, aceste fragmente din mine au prins contur, devenind un întreg - o carte pe care ulterior am tipărit-o. A fost momentul în care am înțeles că scrisul poate deveni nu doar refugiu, ci și punte spre lume. Prin cartea mea doream să transmit mai departe ceea ce Eminescu mi-a dăruit mie: perspective, emoții, sensuri noi, precum și sentimentul că nu sunt singură în felul în care simt lumea. Am conștientizat că scrisul nu este o simplă plăsmuire, ci o lume interioară amplă și insondabilă, în care cuvintele devin trepte spre cunoaștere; de aceea literatura devine, în esență, o artă a spiritului, fiindca unii reușesc să transforme emoția în creație, iar alții descoperă, prin operele autorilor, spațiile neștiute ale propriului suflet.

Astfel, Eminescu există în familia mea ca o prelungire a unei sensibilități. Poate că nu scriu poezie și poate că nu îi semăn la forma artistică, dar avem în comun gestul acela simplu și profund: nevoia de a transforma trăirea în cuvânt.

Golburean Violeta,

elevă în clasa a-XII-a,

Liceul Teoretic "Alexei Mateevici", Căinari.

De mică adormeam sub cuvintele gingașe ale mămicăi, care îmi citea ,,Somnoroase păsărele”, ,,Ce te legeni, codrule?” , ,,Revedere” fără să cunosc cui îi aparțin versurile. Mai târziu, crescând mai mare, mă ducea în lumea farmecului cu ,, Făt-Frumos din lacrimă și ,,Călin”. Eram curioasă cui aparțin aceste opere? Cine este cel care a ales atât de potrivit fiecare cuvânt, care trezește emoții, care te duce în lumea ,,pădurii de argint”.

Curiozitatea m-a dus la raftul din biblioteca personală, găsind numele auzit de la mămica - Eminescu. Am descoperit o lume nouă, de farmec, iubire, admirație, răsfoindu-i operele.

Serele reci de iarnă le petreceam cu surioara mea și mami - citind de: ,, Fiind băiat, păduri cutreieram”, plasându-ne în sânul naturii, ,,Lacul”, acoperit de nuferi galbeni.

Am trăit emoții puternice alături de ,,Călin” și foarte fericită de gâzele din ,, pădurea de argint”.

Mami ne explica cuvintele neînțelese de noi, iar noi tot mai mult pătrundeam în lumea farmecului.

Lectura lui Eminescu împreună cu mama devine și o punte între generații. Ea ne povestea cum l-a învățat la școală, ce simțea când recita poeziile lui, ce însemna Eminescu pentru ea.

Astfel ne simțim parte dintr-un lanț viu al culturii și al iubirii față de valorile românești. Înțelegem mai bine cine suntem și de unde venim.

În final, poate cea mai valoroasă lecție este cea emoțională, citind împreună poeziile lui Eminescu trăim momente de liniște, de apropiere sufletească. În acele clipe cuvintele poetului devin punți între inimi - între cea a poetului - a mamei , a mea și a surioarei mele.

   Există drumuri, care ne duc spre destinații, și există drumuri, care ne poartă spre noi înșine. Strada pe care o parcurg în fiecare dimineață spre școală poartă un nume cu rezonanță profundă în cultura noastră: strada Eminescu. Nu este doar un nume pe o plăcuță montată la colț de stradă, ci o vibrație a istoriei, a literaturii și a spiritului românesc. De fiecare dată când rostesc ,,Eminescu”, sufletul parcă mi se desprinde de cotidian și intră într-o stare de meditație. Nu merg doar pe o stradă ,ci pășesc în lumea unui poet, care a știut să transforme cuvintele în lumină, lacrimi și adevăr. 

     Pentru mine, strada Eminescu este mai mult decât un drum fizic. Este o trecere simbolică între universul copilăriei și drumul maturității, între rutina de zi cu zi și frumusețea înaltă a culturii. Pe această stradă învăț să mă opresc, să observ, să simt. Pașii mei se amestecă cu pașii altor elevi și ai altor oameni, care, fără să știe, devin parte din aceeași poveste. În fiecare dimineață, strada mă învață să privesc lumea cu alți ochi - cu ochi de poet. 

      La primele ore ale dimineții, strada Eminescu este ca o scenă înainte de ridicarea școlii. Liniștea are o muzicalitate a ei,iar aerul este mai rece și pur. Casele stau cuminți de-o parte și pe alta,iar ferestrele încă mai păstrează lumina caldă din interior, ca un semn tainic că viața se trezește încet. Copacii de pe marginea străzii sunt martori tăcuți ai trecerii mele. Uneori,vântul le mișcă frunzele,iar foșnetul lor îmi aduce aminte de versurile: ,,Ce te legeni,codrule, 

                    Fără ploaie,fără vânt…” 

Parcă aud vocea marelui poet în fiecare adiere. Mi se pare că strada îmi vorbește. Îmi șoptește că orice început poate și frumos dacă îl privești cu sufletul deschis. Uneori,când sunt obosită sau îngândurată,ridic privirea spre cer. Printre ramurile copacilor văd norii,iar atunci îmi amintesc cât de mare poate fi universul. Pe Eminescu l-a fascinat cerul, iar eu înțeleg de ce. Cerul e libertate! Cerul e vis! Cerul e viitor!

      Primăvară, strada este o explozie de viață. Mugurii se deschid ca niște promisiuni, iar florile răspândesc parfumul de început. Aerul miroase a posibilitate și a renaștere. Vara, razele soarelui luminează ferestrele caselor și fac trotuarul să sclipească. Zilele sunt lungi, pașii sunt mai ușori, iar râsetele copiilor se aud din toate părțile. Toamna, strada devine o operă de artă. Copacii își scutură frunzele aurii, iar trotuarul pare acoperit cu o pătură de lumină . Pașii mei foșnesc ca paginile unei cărți. În fiecare dimineață simt că pășesc într-o poezie scrisă de natură. Iarna, totul se transformă într-o lume de basm. Zăpada acoperă ulița ca o coală albă, pe care tu,cu fiecare pas, scrii câte o părticică din povestea ta. Este liniște, totul mi se pare mai lent ,mai așezat,mai pur. 

      Strada aceasta nu mă duce doar spre școală. Mă conduce spre viitor. În fiecare dimineață învăț ceva nou despre mine: răbdare,curaj,disciplină,bucuria lucrurilor simple. Eminescu nu a fost doar un poet al cuvintelor, ci un poet al sufletului. Și poate că nu întâmplător merg pe o stradă, care îi poartă numele. Într-un fel, el îmi amintește că viața nu trebuie doar trăită, ci simțită. 

       Strada Eminescu nu este doar un drum asfaltat. Este o lecție. O lecție despre timp, despre frumusețe, despre tăcere și despre vis. Este o călătorie zilnică între cine sunt și cine vreau să devin. De fiecare dată când o parcurg, simt că sufletul meu se luminează puțin câte puțin, ca o candelă aprinsă în întuneric. Pentru un trecător grăbit,strada Eminescu poate părea un loc obișnuit, dar pentru mine este locul în care învăț să fiu. Aici mi-am descoperit gândurile, aici mi-am format visele, aici am învățat să iubesc drumul, nu doar destinația. Poate că într-o zi voi merge pe alte străzi, în alte orașe, poate chiar în alte țări. Dar strada Eminescu va rămâne pentru totdeauna prima mea poartă către cunoaștere, către frumusețe și către mine însămi. 

     Pe strada Eminescu,fiecare pas devine un vers, iar fiecare dimineață se transformă într-o pagină nouă din povestea mea. 

(L. Damian)

Eminescu...Numele poetului a însoțit parcursul meu academic și afectiv ca un reper așezat firesc în propria-mi identitate spirituală. Crescând într-un spațiu în care poezia perpetua în familie, mai ales cea eminesciană, am înțeles treptat că Eminescu este nu doar o figură emblematică în literatură, ci o prezență eternă care înseninează lumi interioare, călăuzind generații. Pentru mine, relația cu opera sa nu a început ca o lecție obișnuită la școală, ci ca o conexiune aprofundată an de an, descoperind în versurile lui ceva care mă privește direct: capacitatea de a simți mai profund și de a trăi mai conștient.

Această apropiere s-a transformat într-o tradiție valoroasă, hrănită din rădăcinile familiei, odată cu vizitele noastre la plopii fără soț de la Iași. De fiecare dată când pășeam pe aleea încărcată de romantism, auzeam vocea mamei... ,,Pe lângă plopii fără soț/ Adesea am trecut...”, care ne provoca să-i numărăm, descoperind împreună esența simbolică a titlului. Liniștea locului, entuziasmul căutărilor și emoția versurilor creau o afectivă legătură între generații. Nu era doar un drum, ci un obicei prin care înțelegeam, tot mai matur, profunzimea dragostei, sensibilitatea emoțiilor umane și felul în care creația emineasciană modelează oameni, familii, destine.

În prezent, fiind elevă în clasa a XII-a la IPLT „Mihai Eminescu” din Chișinău, simt cum opera Poetului s-a impregnat în procesul conturării propriului meu sistem axiologic. Participarea anuală la recitaluri dedicate zilei de 15 ianuarie mi-a oferit ocazia de a-i rosti versurile în mai multe limbi: ,,De nuit, la chandelle allumer...” și de a observa cum ele capătă sensuri noi ori de câte ori revin asupra lor. Olimpiada la limba și literatura română, desfășurată cu prilejul celor 175 de ani de la nașterea poetului, m-a determinat să trec ideile sale prin filtrul propriei experiențe și să le transform în reflecții personale (timpul nu este doar o măsură atribuită lumii materiale, ci o experiență lăuntrică pe care o percepem în funcție de profunzimea emoțiilor noastre).Astfel, Eminescu a devenit nu doar obiect de studiu, ci un pilon în devenirea mea intelectuală.

Dar Eminescu trăiește și dincolo de școală...Eminescu e în societate, Eminescu e societatea, e cultura. Așadar, contactul cu vasta operă a celui numit POETUL NOSTRU NAȚIONAL s-a adâncit prin participări la evenimente literare, cum ar fi manifestarea în cadrul Congresului Mondial al Eminescologilor, organizat anual în incinta Centrului Academic ,,Mihai Eminescu”, prin vizionarea unor spectacole inspirate de viața și creația poetului, de exemplu ,,Floare Albastră”, pus în scenă de Teatrul Geneza Art și prin lecturile ,,Archaeus” și ,,Geniu Pustiu”, tot mai complexe în anii de liceu. Fiecare experiență m-a format evolutiv: cu cât creșteam, cu atât înțelegeam mai profund vastitatea universului interior al poetului. Valorile sale – adevărul, delicatețea sentimentului, dragostea de limbă, cultură și folclor – au devenit parte a personalității și conștiinței mele, conturând un mod de a privi lumea cu mai multă sensibilitate: ,,aș vrea ca omenirea să fie ca prisma...cu mii de colori, un curcubeu cu mii de nuanțe.”(,,Geniu Pustiu”).

Astăzi simt limpede că Eminescu este o flacără nu latentă, ci vie, nu o relicvă a trecutului, ci o prezență actuală. Creația sa inspiră și formează generații, rămânând un etalon care traversează timpul cu aceeași forță. Relația constituită în timp: EU (copilul, adolescentul, tânărul) – Eminescu (poetul, prozatorul, GENIUL neamului românesc) rămâne dovada că adevărata cultură este eternă și că, atunci când o primim cu sinceritate și cu sufletul deschis spre noi perspective, ea devine parte din ceea ce suntem. Astfel, în fiecare lectură sau loc simbolic vizitat, îl redescopăr pe același „tânăr Eminescu trecu[t] printre noi”, a cărui lumină ne veghează întreaga devenire. Eminescu...

Multă răceală m-a cuprins. Aveam gânduri de gheață.

Ființa îmi era de lemn cioturos și nu puteam primi atingerea nimănui.

Am încercat să găsesc căldură în familia mamei mele, dar era prea puțină pentru ghețarul din mine.

Am încercat să găsesc liniștea în familia tatălui meu, dar, și acolo, prea multe griji și fără mine…

Așa am învățat să tac, să învăț sufletul. Dar, mai ales, să-l aud… Din tăcere mi-am făcut cetate și nu prea intra nimeni în ea! Așa a fost până am citit poezia ,,O, mamă, dulce mamă…”, scrisă de Mihai Eminescu. De acolo mi-am cules cuvintele pe care n-am apucat să i le spun mamei. Tot de acolo am învățat lecția prin care am construit o punte între lumea mea și a tatălui meu.

Am fost recunoscătoare.

I-am fost recunoscătoare lui Mihai Eminescu pentru că mi-a re-dat darul vorbirii și, de atunci, stau de vorbă… și, de atunci, știu că nu sunt singură.

,,O, mamă, dulce mamă…” - cuvintele acestea mi se lipesc de inimă de fiecare dată. Când le citesc, le citesc încet, ca pe o rugăciune și simt speranță… parcă simt că mama e aproape, ca și cum mi-ar zâmbi dintr-un colț de rai, din flori de tei, din val de mare. Pentru mine această poezie e ca un balsam pe suflet… Când o citesc, toate amintirile se adună în jurul meu ca niște raze calde. În universul Luceafărului lui Eminescu, văd raza luminoasă a tatălui meu, care parcă m-ar veghea. La fel ca Luceafărul care strălucește departe, tata îmi aduce lumină în suflet chiar dacă nu e lângă mine.

Când recit poeziile prietenului meu Eminescu, simt că iubirea nu moare. Ea doar își schimbă forma- devine dor, devine vers, devine cer.

În aceste momente mă inundă o mare uimire: cum poate un vers să țină loc de părinți? Câtă durere a putut să trăiască Eminescu la moartea mamei sale de i-a ajuns suspinuri și pentru mine? Cum trebuie să fie un cuvânt, ca să te poată înveli ca o plapumă caldă, pe care doar mama o poate așterne peste tine?

Asta o fi însemnând să fie Poetul meu de Suflet.

Cu Eminescu nu poți fi singur pe lume.

Cu Eminescu mi-am garantat apartenența.

Cu Eminescu sunt parte a Luminii, deci, nu sunt singură.

Liceul Teoretic ,, Meșterul Manole “

Satul Sălcuța, raionul Căușeni

Elevă în clasa a VII-a ,,B”

Sanduța Alexandra

      Doamne! De când m-am ridicat în piciorușe, de când am prins firul gândului, m-am trezit printre oamenii calzi sufletului meu: bunicii, părinții-neamul! Ce poate fi mai scump și mai drag? Îmi amintesc serile lungi de iarnă, bunica îmi citea la lumina palidă a lămpii versurile lui Mihai Eminescu. Focul trosnea domol în sobă, iar ninsoarea acoperea satul ca o respirație a tăcerii. În acele clipe, vocea ei blândă se împletea cu poezia, iar în odaia noastră se așeză o liniște sfântă. Nu știam atunci că ascult de fapt , din esența limbii române, nu înțelegeam că e omul. Cu toate că încercările mele de a desluși întreaga gamă de cuvinte erau de cele mai multe ori nereușite, simțeam că în ele pulsează ceva viu- o lumină fără de sfârșit care trece din generație în generație, asemenea unui far ce nu se stinge. 

      Pe măsuța din camera bunicului stă și astăzi o carte veche, cu filele îngălbenite de timp: ,,Poezii”- Mihai Eminescu. O relicvă de familie, o mărturie a felului în care cuvântul poate deveni moștenire. În fiecare duminică, bunicul deschide acea poartă spre eternitate, citind versuri din ,,Doina” sau ,,Fiind băiet păduri cutreieram”, iar ecoul versurilor pare să se ridice deasupra timpului, amintindu-ne că identitatea nu se moștenește prin sânge, ci prin spirit. Mă mir cum a îndurat poetul Mihai Eminescu atâtea suferințe și nedreptăți, rămânând totuși devotat idealurilor sale și iubirii față de neam, cultură și frumusețea cuvântului românesc. Vocea bunicului se amestecă armonios cu cea a tatălui meu, care, zâmbind îi recită mamei ,,Atât de fragedă”, iar mama cu vocea sa angelică și plină de căldură, fredonează versuri din ,,O rămâi”, ca pe un cântec vechi, neuitat.  În jurul lor, versurile plutesc în aer ca o binecuvântare, iar casa noastră devine o scenă mică, unde poezia Marelui Poet domină prin oameni. 

      Rafturile bibliotecii îngreunate de cărțile generațiilor- ediții vechi și noi, scrise de Măria Sa, Eminescu, cu pagini subliniate de bunicul, colțuri îndoite de mama și cu semne colorate puse de mine. Fiecare volum poartă o amprentă, o emoție, o clipă de visare. Într-un colț stă o scrisoare înrămată, cu versuri scrise de mâna de pe vremea când bunicul era tânăr și le trimitea bunicii pe foi parfumate, o dovadă că dragostea a fost mereu legată de poezie. În privirea din ochii bunicului, bunica reprezintă un mister, o privighetoare. Pe chipul său se poate citi cea mai pură dragoste, o iubire divină ce poate înălța orice suflet. 

      În familia mea, Eminescu este mai mult decât un poet; este o prezență care ne adună în jurul limbii, creând un spațiu sigur în care sufletele noastre se spovedesc de păcatele lumești. El are glasul bunicului, privirea blândă a bunicii, cântecul mamei dulce și emoțiile din ochii tatălui când recită.  Prin Eminescu am învățat că poezia nu este doar o artă, ci o formă de credință- credința că frumosul poate vindeca, că dreptatea poate înnobila și că patria sălășluiește în fiecare cuvânt rostit cu sinceritate. 

     Lumea grăbită de azi, în care tăcerea e tot mai rară, iar aspirațiile tot mai fragile, doar versurile Gloriosului Eminescu rămân ancora noastră. De câte ori recitesc ,,Sara pe deal”, simt că mă reîntorc la ceva esențial: la ritmul plăpând al inimii, la liniștea copilăriei, la rădăcinile mele, la neam, acolo unde s-a născut veșnicia. Cuvintele Sale au devenit o parte din noi: o rugăciune rostită în gând, o amintire ce nu apune. 

     Eminescu nu e doar o figură a literaturii române, ci o stare a sufletului. Acesta ne învață ca timpul nu poate atinge ceea ce este adevărat și frumos. De aceea, pentru familia mea, poezia Sa este focul care nu arde, ci luminează- o flacără care ne unește, care emană sens și căldură. În ea se păstrează conștiința neamului, limba în forma ei cea mai clasică și dorul ce nu dispare niciodată. 

     Atâta vreme cât vom mai deschide acea carte veche și vom rosti ,,Somnoroase păsărele…”, ,,Iar te-ai cufundat în stele…”, ,,Vreme trece, vreme vine” sau ,,De la Nistru pân’ la Tisa”, Maestrul Eminescu va continua să trăiască printre noi ca o flacără cosmică ce ne încălzește sufletele peste ierni, peste timp, peste uitare… . 

       Poate cândva, copiii noștri vor învăța din nou să-l asculte, nu doar cu urechile,  ci cu inima- așa cum făceam odinioară, la lumina palidă a unei lămpi și la căldura unui vers fără de vârstă… .

Privesc la chipurile lor și simt o recunoștință imensă: Ce bine! suntem împreună, iar Eminescu e cu noi, la fel ca un musafir tăcut care ne aduce lumină. Această lumină nu-i de ieri, de azi, dar o cunosc din copilărie, din serile în care bunica îmi povestea despre Făt-Frumos din lacrimă și îmi prezenta o carte destul de veche, cu coperți roase și pagini îngălbenite de vreme:

"Aceasta, Lenuță, e una din averile mele", spunea ea, și-o mângâia în același timp ca pe-o icoană. Alături de bunica am citit prima dată "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie", fără să înțeleg prea multe, dar simțind, totuși, ceva în adâncul meu, simțeam că e ceva mare, ceva ce ne unește. La o serbare, am recitat "Pe lângă plopii fără soț" și atunci, chiar dacă nu a fost prezentă, i-am recitat-o acasă la fel ca pe acea scenă, iar în ochii ei am zărit lacrimi ușoare. Era mândră. Atunci înțelesesem că fiecare cuvânt e o punte ce leagă generațiile.

Simt nevoia să discut și despre grădina noastră, Eminescu fiind prezent în toate anotimpurile. Primăvara, tata citește versuri printre pomii înfloriți, iar eu îmi scriu creațiile în caietele mele, inspirându-mă din tot ce mă înconjoară, dar mai mult din ce simt. Vara, de plictiseală, fratele meu desenează, inspirându-se din poeziile mărețului Eminescu, adăugând tente reci de albastru, stele și valuri, după ce mă auzea citind versuri din "Luceafărul".

Mama îmi cânta "Revedere" atunci când strângeam frunzele căzute, toamna. Iarna, ne strângem pe lângă sobă și începem să discutăm despre iubire, suferință, pierderi, despre ce înseamnă să fii poet într-o lume mult prea repezită. Grădina noastră este și va fi un spațiu poetic, acel loc în care fiecare frunzuliță e o metaforă și fiecare floare fiind o strofă cu miros îmbietor.

Eminescu în familia mea, nu e spus doar de fațadă, el este o prezență vie. Aflându-se în vocea tatălui, în lacrimile bunicii, în desenele fratelui meu, în cântecele mamei, în propriile mele poezii și ,în special, în liniștea ce se află în grădină. E în felul cum ne privim, cum ne ascultăm, cum ne păstrăm în continuare acele rădăcini. Și cel mai probabil, într-o zi, voi fi eu cea care va duce aceste rădăcini mai departe.

I.P. Liceul Teoretic Alexandr Pușkin

Satul Mănoilești, raionul Ungheni

Elevă în clasa a X-a "C"

Elena Lîsenco

    În familia mea, Eminescu a avut întotdeauna un loc special. Bunicii mei îmi povesteau cum, în serile lungi de iarnă, citeau scrisorile și articolele lui Eminescu, discutând despre ideile și mesajele lur . Ei spuneau că aceste citiri nu erau doar pentru distracție, ci pentru a înțelege mai bine viața și a învăța să fim oameni buni. Părinții mei au continuat această tradiție și eu am crescut citind lucrările lui în familie. Un citat care mi-a plăcut foarte mult este: „Cine nu-și iubește patria, nu iubește nimic pe lume.” Pentru mine, acest citat înseamnă că respectul pentru țara noastră este foarte important. El ne arată că iubirea pentru patrie și pentru oameni este esențială și că doar astfel putem păstra valorile și tradițiile noastre vii. Eminescu în familia mea nu este doar despre citit, ci și despre transmiterea de valori. Prin scrierile lui, am învățat să iubim limba română, să respectăm tradițiile și să apreciem cultura noastră. Bunicii, părinții și eu am simțit mereu că citirea lucrărilor lui Eminescu ne unește și ne apropie mai mult, pentru că împărtășim emoții și idei frumoase. El ne arată că literatura nu este doar cuvinte, ci și un mod de a înțelege viața și oamenii din jurul nostru. Cărțile și scrisorile lui ne învață să fim corecți, respectuoși și să ne iubim aproapele.

   Când voi avea copii, vreau să păstrez această tradiție frumoasă. Voi citi împreună cu ei scrierile lui Eminescu și le voi explica semnificația fiecărui citat sau mesaj. La rândul lor, copiii mei vor păstra această tradiție și vor citi Eminescu, așa cum am făcut și eu. În acest fel, valorile lui Eminescu vor rămâne mereu vii în familia noastră. Mihai Eminescu nu este doar poetul nostru național, ci și o parte din viața familiei mele. Prin citirea lucrărilor lui, învățăm să iubim cultura și să păstrăm tradițiile românești. Prezența lui în familie ne ajută să fim uniți și să apreciem valorile morale și culturale.

     În familia mea, Eminescu adesea se regăsește nu doar printre temele de casă oferite de către profesorii de română sau poeziile din manualele școlare, ci și la nivel de admirație locală și portretizare a acestuia cu cele mai luminoase și calde culori umbrite de realitatea experiențelor deja trăite sau a celor închipuite. Încă de mică ascultam cum mama îmi citea versuri spectaculoase din ,, Somnoroase pasarele" înainte de somn, iar eu nici nu imi puteam inchipui ale cui sunt aceste lexeme atât de simple, dar pătrunzătoare până la suflet. Adesea poeziile sale citite din culegerile populare nu erau înțelese pentru mine, însă acest fapt imi trezea și mai mult dorința de a le descoperi cu o nouă suflare și sufletul deschis. Cu timpul eu am mai crescut, iar fratele meu a pășit pe treptele puțin sculptate de mine anterior. Tradiția de a lectura poezii faimoase ale "Luceafărului poeziei românești" nu l-a trecut ca o simplă adiere, ci a năvălit cu un interes magnific de a le redescoperi. Pantru întreaga noastră familie poetul, filozoful și gânditorul legendar transmite, prin intermediul creației sale, valori importante, cum ar fi dragostea față de natură, regăsită în "Sara pe deal", devotamentul față de patrie și tradiții naționale, regăsit în " Doina" , și în final, cea mai dificilă, filozofica dar și cea mai adorată temă a părinților mei, dificultatea și farmecul dragostei care merită a fi trăită orice nu s-ar întâmpla. Aceasta tema se găsește în multe poezii studiate cândva de mine și auzite în familia mea, cum ar fi faimosul poem "Luceafărul", poezia "Pe lângă plopii fără soț" și alte creații magnifice ale sale. Unul dintre momentele cruciale admirate de noi este faptul ca el s-a ocupat cu lucrul preferat, că nu a pășit cu fruntea plecată, ci a reușit să devină un adevarat simbol al cugetării, poeziei și creației la general recunoscut al nivel mondial. Fiind unul dintre cei mai vestiți creatori ai literaturii universale, Eminescu este un model perfect al unui geniu cu gândire diferită, dar atât de iubită de către toți și ramificată în cele mai diverse feluri. Această calitate a sa adie între pereții casei noastre ca o suflare veșnică, asemenea unei picături de magie și mister, care tinde a fi descoperit de către noi toți, o lumânare ce nu se va stinge niciodată.

     Dacă ar întreba cineva despre simbioza perfectă a chibzuinței, duioșiei, dragostei și a filozofiei, cu siguranță familia mea ar oferi ca răspuns portretul simbolului culturii românești, a stelei ce luminează drumul nu doar a școlarilor, ci și a părinților cu micii săi prunci, faimosul și mult iubitul Mihai Eminescu.

            Familia mea este o familie mare și frumoasă, iar în casa noastră cărțile au ocupat mereu un loc important. Încă de când eram mică, am observat că printre volumele din bibliotecă, cărțile lui Mihai Eminescu sunt cele mai bine păstrate, unele chiar vechi, moștenite de la strămoșii noștri. Pentru noi, Eminescu nu este doar un poet despre care învățăm la școală, ci un nume pe care îl respectăm și îl iubim cu adevărat. Toți ai mei îl consideră pe Eminescu poetul neamului, cel care a reușit să surprindă în versuri sufletul poporului român. De aceea, în familia mea, poeziile lui sunt citite cu drag. Bunicii mei obișnuiau să deschidă seara un volum de poezii și să citească „Luceafărul”, „Revedere” sau „Sara pe deal”. De fiecare dată când ascultam, simțeam că intru într-o lume liniștită și frumoasă. Versurile lui ne aduc aproape de natură, de iubire și de gândurile adânci ale omului. Chiar dacă astăzi trăim într-o lume plină de telefoane, internet și rețele de socializare, noi preferăm în continuare să citim poeziile lui Eminescu dintr-o carte adevărată. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi paginile unui volum și de a simți că fiecare cuvânt are valoare. De multe ori, atunci când primim cadou o carte de Eminescu, bucuria este mare, pentru că simțim că primim ceva care ne apropie de rădăcinile noastre. În casa noastră, Eminescu este un fel de „stea” care ne însoțește mereu. Ne amintește cât de frumoasă este limba română și cât de important este să ne cunoaștem cultura. De la o generație la alta, poeziile lui au fost păstrate cu grijă și citite cu respect, ceea ce arată cât de mult îl prețuiește familia mea.

           În concluzie, Mihai Eminescu rămâne pentru familia mea nu doar un mare poet, ci o parte importantă din viața și educația noastră. Prin poeziile lui am învățat să iubim limba română, să apreciem frumusețea naturii și să fim mai sensibili. Deși a trăit o viață plină de greutăți, el a reușit să lase în urmă o operă care luminează și astăzi. Pentru noi, Eminescu este cu adevărat luceafărul culturii române și o prezență care nu se va stinge niciodată.

         Mihai Eminescu este steaua care luminează cerul literaturii române și izvorul nesfârșit al visării noastre. A fost poetul dorului, al iubirii, al infinitului și al întrebărilor care au atins marginile lumii. El a reușit să îmbine în versuri cerul cu pământul, taina cu lumina, visul cu lacrima.

         Încă din primii ani  ai vieții mele, mama mi-a vorbit despre Eminescu. Seară de seară, îmi citea din cartea lui veche — o comoară moștenită de la bunica și străbunica mea, cu pagini îngălbenite, dar vii, pline de farmec și lumină. Mama îmi citea nu doar poeziile, ci și poveștile lui pentru copii, legendele și basmele pe care Eminescu le-a cules și le-a scris cu suflet de copil: „Făt-Frumos din lacrimă”, „Călin (file din poveste)”, fragmente din „Luceafărul” spuse ca o poveste a cerului, a iubirii și a unui dor nemărginit. Întreaga mea familie îl iubește  și îl  respectă mereu — bunica îl citea în șoaptă ca pe o rugăciune, tata îi recita versurile ca pe niște adevăruri sacre, iar mama îmi dăruia lumea lui ca pe un dar neprețuit al copilăriei mele. Așa am crescut: cu Eminescu aproape, ca un prieten nevăzut care mă învăța să simt frumosul.

      Îmi amintesc o plimbare prin pădure, într-o zi liniștită de vară, alături de întreaga mea familie. Mergeam toți împreună pe potecă,  mama, tata, bunica și eu — iar frunzele foșneau ușor, ca o șoaptă veche a naturii. Lumina cobora printre crengi ca într-un vis cald, iar aerul părea încărcat de liniște și taină. Atunci, tata s-a oprit o clipă, a privit către vârful copacilor care se legănau domol și, cu glas blând, a rostit versuri din Eminescu, parcă desprinse chiar din inima codrului:

     „Ce te legeni, codrule, /Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile la pământ?”

      Și parcă imediat pădurea a prins să răspundă, într-un murmur adânc și cald. În acea clipă simțeam cum sufletul poetului se contopește cu frunzele, cu lumina și cu adierea vântului.    Tata a continuat în șoaptă, iar versurile se împleteau cu liniștea dimineții:  „De ce nu m-aș legăna,/ Dacă trece vremea mea!”

    Atunci am avut senzația că pădurea respiră odată cu noi, că fiecare copac trăiește povestea lui Eminescu și că noi suntem parte din ea. Codrul din fața noastră nu mai era doar o întindere de arbori, ci un prieten viu, plin de mireasmă, melancolie și lumină — un codru în care trăia sufletul poetului.

Orașul meu, Bălți, poartă o amprentă adâncă a numelui său. Aici se află monumente, busturi, liceu  și locuri care îi sunt dedicate, semne ale recunoștinței și dragostei noastre. Uneori mă plimb cu părinții pe străzile orașului, iar mama îmi vorbește cu emoție despre cât de important este să-l purtăm  mereu în gând și în inimă. Ea spune că, atâta timp cât îi citim versurile, cât îi rostim numele cu drag și îi simțim vibrația în suflet, Eminescu trăiește printre noi — nu ca o umbră a trecutului, ci ca o lumină a prezentului și viitorului.

În fiecare colț al Bălților simt ecoul  lui: în vântul blând al serilor, în foșnetul copacilor, în tăcerea parcurilor, în înțelepciunea liniștită a oamenilor. Versurile lui sunt pentru mine o adiere de dor, o rază caldă de lumină și o fărâmă de eternitate. Crescând cu Eminescu, am învățat că frumusețea nu trece niciodată, că iubirea nu se stinge și că visul nu moare — atâta timp cât cineva îl rostește, îl citește și îl poartă în suflet.

Și astfel, crescând cu versurile lui, învățând din lumina și taina lor, am înțeles că Eminescu nu este doar un poet al trecutului, ci o parte vie din sufletul nostru. Noi îl iubim, îl respectăm și îl purtăm cu noi în fiecare zi. Îl purtăm în vorbele noastre, în gândurile curate, în amintirile copilăriei, în serile când recitim o poezie sau în momentele când privim cerul și simțim ceva nedefinit, frumos și adânc. Eminescu trăiește în fiecare dintre noi, iar numele lui va străluci mereu în inima noastră — ca o stea care nu apune niciodată.

    Relația mea cu Eminescu n-a început dintr un manual, ci dintr-un moment tăcut, în care am deschis pentru prima dată o carte a lui și am simțit că în paginile acelea respiră ceva viu. Pentru mine, Eminescu nu este doar un poet, ci o prezență interioară, o voce care îmi atinge gândurile mereu, când lumea devine prea zgomotoasă.În familia noastră, Mihai Eminescu este ca o stea călăuzitoare,ce ne încălzește sufletul cu versuri blânde, calde, strălucitoare. Atunci când îi citesc versurile, am senzația că cineva pune în cuvinte exact ceea ce eu nu pot rosti. Este ciudat și frumos în același timp: uneori simt că el mă înțelege mai bine decât reușesc eu să mă înțeleg. Poezia lui îmi dă liniște, dar și neliniște; îmi aduce lumină, dar și întrebări,  mă face să mă simt mică, dar și infinit de mare. Iar în aceste emoții amestecate se află  adevărata  mea legătură cu poetul.

      În familia mea, Eminescu este aproape o tradiție. Bunica mea îl rostește cu un respect aparte, așa cum rostești numele cuiva drag care nu mai este, dar pe care îl simți în fiecare respirație a casei. Mama mea îmi citea din el în serile când eram prea agitată ,, Somnoroase păsărele" și îmi amintesc perfect cum vocea ei transforma versurile într-o melodie ce părea să plutească prin cameră. Pentru tata,  Eminescu este dovadă că  limba română poate fi mai frumoasă decât orice altă limbă din lume. Fiecare membru al familiei mele îl simte altfel,dar un lucru ne unește:când deschidem o carte cu poeziile lui,casa se umple de o liniște specială,ca și cum timpul se oprește pentru câteva minute,doar ca să asculte împreună cu noi. Astfel,Eminescu nu este doar un autor - e un musafir tăcut al șerilor noastre,o prezență care se așează între noi și ne apropie unii de alții fără să spună nimic.

     Ce simt eu când îi citesc operele? Mă copleșește  o frumusețe pe care nu o pot explica. Simt că fiecare cuvânt al lui atinge o parte din mine despre care nici nu știam că există. Versurile lui Eminescu mă fac să aud altfel vântul, să privesc altfel cerul, se înțeleg altfel iubirea și tristețea. Când citesc ,,Ce te legeni", ,,Fiind băiat păduri cutreieram" mă simt  prinsă de armonia și liniștea naturii, aud parcă un ecou al copilăriei, al liniștii care nu se mai întoarce niciodată în același fel. Iar familia mea,când recitim împreună câte un vers, simte exact același lucru: o emoție caldă, blândă, ca un fir subțire care ne  leagă de ceva mai mare decât noi.

      În concluzie, Eminescu nu este doar un poet în viața noastră - este o parte din felul în care iubim, simțim, gândim,  trăim. Este vocea care ne amintește că sufletul are adâncimi pe care doar poezia sa le poate atinge și descoperi.

     Lumina poeziei eminesciene are puterea de a lumina , nu doar paginile unei cărți , ci și inimile celor  care o păstrează cu grijă și sfințenie de-a lungul anilor și generațiilor. În familia noastră, o astfel de comoară este cartea lui Mihai Eminescu „Luceafărul” . Această capodoperă ocupă un loc aparte în biblioteca noastră familială și reprezintă simbolul dragostei pentru literatură , lectură , pentru frumusețea cuvântului și pentru patrimoniul cultural,  transmis de la cei mai în vârstă la cei mai tineri. Pentru membrii familiei , această carte nu este o oarecare colecție de poezii, ea ne amintește de valori eterne și unește generațiile neamului.

      Toată creația eminesciană este pătrunsă de farmec și mister, de dor și visare, de iubire și durere, dar poemul „Luceafărul” reprezintă  apogeul creației marelui poet român. Această operă literară mă impresionează prin profunzimea și complexitatea sa. Am recitit această carte de mai multe ori  și de fiecare dată descoper frumusețea și muzicalitatea versului, originitatea sensului  și farmecul cuvântului. Eminescu , ca nimeni altul a reușit să împletească mitul și realitatea,  pământul și cerul,  dragostea și dezamăgirea. Pentru familia mea , această carte a devenit o sursă de inspirație și de reflecție  asupra sentimentelor umane, asupra setei de frumos și a tendinței către imposibil. Ea ne învață că adevărata frumusețe și iubire  cer răbdare , curaj , echilibru și putere interioară.  Prin muzicalitatea versurilor și tensiunea dintre dorință și destin , Eminescu ne apropie de frumusețea lumii și de cele mai profunde emoții de dragoste. Când citesc  această capodoperă simt cum fiecare  cuvânt răsună în suflet , imi dă curaj să mă simt acea „ prea frumoasă fată”  din povești, să visez, să iubesc și să caut imposibilul cu mai mult curaj și îndrăzneală.

    „Grigore Vieru spunea :„ Există un duh al casei – Cartea”.  Pentru familia noastră cartea „Luceafărul”  este acel duh care ne călăuzește în viață. Ea ne învață să prețuim clipele simple , să iubim frumosul și să simțim versurile cu inima. Această carte este comoara noastră neprețuită , un legământ între generații , un far care nu se stinge niciodată.

     În concluzie , M. Eminescu este cel mai iubit poet national  în familia mea . El va trăi în sufletele noastre atâta timp cât oamenii îi vor studia, valorifica și elogia opera. Geniul literaturii române, Minai Eminescu , este și va fi  lumina minții a multor generații prin nemurirea operei sale.

Mihai Eminescu este nu doar poetul național al literaturii României, dar și unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române și europene. Operele sale, pline de frumusețe și sensibilitate, au marcat generații întregi și au ajuns să facă parte din viața mea și a familiei mele. Poeziile lui ne învață despre natură, iubire, respect față de tradiții și importanța cunoașterii – valori pe care familia mea le prețuiește și le transmite mai departe.

În casa noastră, Mihai Eminescu este mereu prezent. Noi, toți, iubim poeziile sale, dar mai ales mama mea. Mama obișnuiește să ne citească poeziile sale cu diferite intonații, în funcție de fiecare poezie; ea ne redă frumusețea limbii române și ne ajută să simțim farmecul lor. Odată, când mama ne-a citit poezia „Sara pe deal”, în mintea mea a apărut o imagine: o seară liniștită, eu și mama stând pe o bancă, în curtea casei noastre țărănești, la bunicii mei, recitind poeziile lui Eminescu. Vântul bate lin, iar frunza copacilor se leagănă ușor, ca și cum ar cânta o melodie tăcută. În acest moment, simt că poezia lui Eminescu prinde viață chiar în curtea casei noastre. Singurul Eminescu stătea la spatele nostru și ne privea. Operele lui Eminescu ne învață să fim atenți la frumusețea lumii și să avem respect pentru trecut.

În familia mea, aceste valori sunt cultivate de la bunici până la nepoți. Mihai Eminescu nu este doar un poet din cărți; el este prezent în inima familiei mele și în fiecare discuție despre cultură, literatură sau frumusețea naturii. Datorită lui, valorile culturale se transmit de la o generație la alta. Astfel, opera lui Eminescu ocupă un loc important în istoria familiei mele și rămâne o inspirație pentru noi toți.

În opinia mea, Eminescu ne învață și să visăm totodată. Când citesc operele sale, parcă văd păduri, stele, flori, copaci și lucruri frumoase pe care, în viața de zi cu zi, nu le observ. Astfel, Mihai Eminescu rămâne o sursă de inspirație și păstrează vii valorile culturale în familia mea.

Această busolă funcționează pe un principiu simplu: Măsurarea Liniștii. Într-o epocă în care suntem asaltați de zgomotul obiectelor digitale,părinții mei au organizat o activitate inspirată din „Sara pe deal”: în fiecare sâmbătă seară, o oră dedicată exclusiv tăcerii si lecturii, fără ecrane.Atunci versurile lui Eminescu - „Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng” - devin un model de armonie.Ele ne șoptesc că valoarea supremă nu este viteza de a ajunge undeva, ci dorința de a ne opri.
Efectul său cel mai puternic se vede în modul în care gestionăm distanța.În contextul emigrării sau al călătoriilor,Eminescu este firul invizibil care leagă membrii familiei,indiferent de meridian. De câte ori un membru al familiei pleacă îi oferim o transcriere a versurilor din „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Aceste versuri nu sunt doar dovada de patriotism; ele sunt coordonatele geografice si emotionale ale sufletului nostru. Ele garantează că, oriunde ne-am afla rădăcina noastră culturală rămâne neclintită. În esență, Busola Vie ne ghideaza pe o singură cale: autenticitate. Acesta reliefează că dorul nu este o slăbuciune, ci un semnal GPS, care ne reamintește de unde am pornit si cine suntem cu adevărat. Suntem o familie unde dorul de casă, dorul de neam vibrează permanent. Astfel, cartea lui Mihai Eminescu nu stă pe raft, ea ne îndrumă. Este Busola Vie care ne ajută să navigăm prin ceața lumii moderne, asigurându-ne că inima noastră va găsi mereu Acasă - acolo unde sunetul codrului si al versurilor nu vor înceta niciodată să existe.Te iubesc poete, pentru că în timp, pentru mine si familia ne-ai devenit călăuza vieții, ne ferești de rătăcire în întuneric.

Și uite-mă ,ținând în mână această carte veche, dar plină de emoții, de o culoare albastră care parcă mai pare vie, cu decorațiuni aurii bogate, floral și cu doi îngerași în partea superioară a copertei, mă simt fericită. Când deschid prima pagină, îmi apare în fața ochilor chipul poetului Mihai Eminescu, imprimat în alb-negru. Lângă el, literele vechi și elegante ale tirului ,, Poezii” îmi dau impresia că intru într-o lume plină de profunzime și liniște. Încep să citesc și simt cum fiecare cuvânt începe să strălucească. Poeziile lui nu sunt doar rânduri pe hârtie, ele sunt ca ni uși către gândurile și sentimentele unui om care a iubit cât de poate de profund natura , oameni și țara sa. Fiecare strofă mă face să simt emoții diferite : bucurie, melancolie și uimire și admirație.

Mă uit la paginile îngălbenite, la hârtie ușor aspră sub degetele mele și simt mirosul cărții vechi , un miros care parcă poartă în el amintirile bunicului meu . Îmi amintesc cum îmi povestea despre Eminescu , cum citea versurile cu vocea lui blândă și cum îmi explica frumusețea cuvintelor . Acum ,ținând această carte în mâini, simt că le văd pe bunicul meu și că pășesc pe urmele lui ,continuând să descoperi emoția pe care ați simțit- o el . Este ca și cum această carte denumită și comoara casei noastre care face legătura între generații ,un dar care leagă trecutul de prezent . Pe măsură ce citesc mai departe, descopăr teme care mă fac să reflectez. Natura, iubirea ,dorul de țară, trecerea timpului- toate acestea sunt pictate cu atenție și o delicatețe remarcabilă. Unele poezii mă fac să închid ochii și să mă pierd în imagini : codrii întunecați ,lacurile linie ,păsările care zboară libere etc. Alteori , versurile mă fac să simt un dor profund , un dor care nu poate fi redat prin cuvinte.

Este fascinat să văd cum Eminescu a reușit să transforme cuvintele simple în adevărate comori ale literaturii. Cuvintele lui au puterea de a te face să simți totul mai intens și de a privi viața cu mai mult atenție și admirație. Mă simt mândră că este poetul neamului meu și că în casa noastră există un loc special , o semnificație însemnată unde putem să-l păstrăm viu în inimile noastre. Această carte nu este doar o colecție de poezii ,ci un simbol al iubirii pentru literatură ,un simbol al familiei noastre și al valorilor pe care le transmitem mai departe.

Când închid cartea pentru o clipă, simt liniște adâncă și o bucurie care nu se compară cu nimic altceva. Este ca și cum aș fi călătorit prin vremuri trecute , am înțeles gândurille unui poet . Știu că această plăcută experiență va rămâne cu mine pentru totdeauna, la fel cum cartea bunicului meu a rămas în familia noastră, dăruită din tată în fiu ,păstrând vie amintirea și emoția fiecărei lecturi.

(M. Eminescu)

Simbol al geniului și sensibilității, supranumit și „Luceafărul poeziei românești”, Mihai Eminescu este cel mai mare poet al limbii și literaturii române. Eminescu nu e un nume într-un manual de limba română sau o faimă, ci o prezență vie în viața fiecărui cetățean român, ce ne-a însoțit pas cu pas, aducându-ne mai aproape de sufletul neamului românesc. În familia mea, versurile sale sunt un loc de refugiu din lumea ostilă și monotonă, o sursă de inspirație necontenită și legătura dintre om și suflet.

O prezență importantă a sa în familie o are cartea de poezii veche ”Опере алесе” Волумул 1, Михаил Еминеску, dar păstrată cu sfințenie din generații în generații. Unii oameni s-ar întreba: „De ce să o păstrați, dacă e veche deja?”, însă eu cred că întrebarea corectă e de fapt: „De ce să nu o păstrăm și să o trasmitem generațiilor următoare, drept moștenire?”. Cartea dată, nu e doar un obiect simplu, ce stă pe raft pentru a prinde praf, ci e o comoară, un adevărat martor al tradiției și al sensibilității literare. În timp ce unii preferă cărți noi despre crime, ficțiune, romantism sau aventuri, eu aleg să mă scufund în acele pagini îngălbenite de timp și coperta ușor uzată de presiunea vremii. De ce? Cred, că răspunsul e simplu; pentru că sub acea copertă pierdută între culori vagi se ascund versuri tainice, pline de frumusețe și înțeles. Bunica, cea de la care am moștenit cartea și, totodată, cea care a cultivat această tradiție în familia noastră, ne citea mereu câte o poezie din carte. Încă și acum îmi aduc aminte, că la vârsta de 8 ani deja știam 4 strofe din poemul „Luceafărul” și întreaga poezie „Somnoroase păsărele”, pe care bunica deseori obișnuia să o citească înainte de culcare. Aceste lecturi necontenite ne-a apropiat unul de celălalt, cartea lui Eminescu devenind astfel un simbol al reuniunii și legăturii armonioase dintre generații.

Influența și opera eminesciană e prezentă și dincolo de recitaluri, lecturi și amintiri, îmbinându-se perfect cu peisajul local al orașului Rezina. Un loc de-a dreptul pătrunzător și magic, ce îmbină trecutul și prezentul e Biblioteca Publică „Mihai Eminescu”, în care cărțile prind aripi absolute, iar cititorii devin felinarele nestinse. Vizitele noastre acolo sunt un prilej de relaxare și descoperire: plimbări printre rafturile pline de cărți, cu ideea de a înțelege gândurile poetului dincolo de poezie. Bustul din bronz al lui Eminescu, aflat în apropierea bibliotecii, adaugă o notă de sensibilitate și onoare față de cel mai excepțional poet pe care l-a avut vreodată R. Moldova. Deși, pentru unii poate părea un loc banal, pentru noi el reprezintă un reper, o prezență tăcută care ne amintește despre idealuri absolute și infinituri mărețe. Pentru mine personal, acest loc reprezintă puntea dintre două epoci atât de asemănătoare, dar totuși diferite, puntea în care povestea „Făt-Frumos din lacrimă” și nuvela „Sărmanul Dionis” prind viață.

Opera Eminesciană ne inspiră să iubim frumosul, să ne cultivăm adevărul în suflete și să apreciem cultura ca valoare esențială a neamului. Pentru familia mea, Mihai Eminescu e o sursă de inspirație, creație și noblețe, ce ne reamintește că suntem români, că prețuim geniul absolutului și al infinitului în această lume monotonă.

       Eminescu – un nume sfânt, ce s-a strecurat în familia noastră în taină,  un Luceafăr ce ne luminează sufletul cu versurile sale. Încă din copilărie, am simțit că versurile lui fac parte din viața noastră, că ele se împletesc cu amintirile dragi și cu legătura dintre generații.
       Îmi amintesc cu emoție zilele de vară când plecam la bunica, într-un sat liniștit, unde timpul părea că se oprește pentru a asculta freamătul frunzelor. Acolo, în casa cu miros de busuioc și mere coapte, am făcut  cunoștință cu versurile lui Mihai Eminescu. Seara, după rugăciune, bunica ne strângea în jurul ei și ne spunea că a  auzit  de la învățătorul ei, despre un om mare, unic, cu un dar divin de a scrie și de a spune lucrurilor pe nume, era un geniu, trimis de Dumnezeu pe pământ pentru a transmite frumosul  prin cuvinte. Bunica îmi spunea că nu a văzut niciodată o carte scrisă de Mihai Eminescu, dar i-a ascultat poezia și a purtat-o în suflet, într-un loc tainic al inimii, căci, zicea ea: „Eminescu este o taină și un miracol al neamului nostru”.  Apoi începea, cu glas blând și duios  să recite „Somnoroase păsărele” sau „Revedere”, și peste casa bunicii, a satului nostru, a neamului întreg -venea Eminescu să ne asculte, să se ascundă în suflețelul nostru,  pentru a-l păstra veșnic viu. Astfel am memorizat primele poezii, iar când le rosteam, simțeam că în jurul nostru se așterne o liniște aparte, ca și cum natura însăși ar asculta.
     La ziua de naștere a bunicii, am rugat-o pe mama să cumpere o carte scrisă de Mihai Eminescu, i-am dăruit-o bunicii și ea a lăcrimat, a răsfoit-o și a zis că nu a primit niciodată un dar mai valoros. A așezat-o lângă icoană și seara  citeam poezia lui Mihai Eminescu și bunica o asculta, și se minuna de puterea cuvântului. Când am început să învăț la școală poezii scrise de Mihai Eminescu, în primul rând le recitam bunicii, ea le memoriza și se bucura ca un copil.
      În familia mea, a-l citi pe Eminescu a devenit o tradiție. În zilele mari , în serile de iarnă — cântăm  și recitim câteva dintre poeziile sale. Fiecare dintre noi are câte una preferată: mama cântă „Seara pe deal”, tata citește „Scrisoarea III”, iar eu, „Crăiasa din povești”. Prin aceste momente, simțim că ne unim nu doar între noi, ci și cu trecutul, cu toți cei care au simțit poezia eminesciană.
     Acum avem o bibliotecă bogată cu cărțile lui Eminescu, cărți citite și recitite de fiecare dintre noi. Fiecare volum poartă urmele celor care l-au citit. Când deschid o carte de Eminescu, simt că stau din nou lângă bunica, lângă icoană, și că timpul se întoarce într-o clipă de lumină în identitate și dragoste de limba română. Versurile lui ne-au învățat să iubim cuvintele, natura, patria și frumusețea sufletului omenesc.   
    Creația lui Mihai  Eminescu trăiește în familia mea — în amintiri, în cărți, în vocea bunicii și în sufletul nostru. El este puntea care leagă trecutul de prezent, făcând ca fiecare vers să devină o parte din noi.

   Jomiru Marius, elev în clasa a IX-a, IP Gimnaziul Trebujeni, satul Trebujeni,
                                          raionul Orhei.

În biblioteca noastră se află un volum vechi de poezii de Mihai Eminescu, păstrat cu grijă de mama mea. Cartea a aparținut străbunicului meu, profesor de limba română. Pe prima pagină e scris cu cerneală: „Pentru Vasile, 1975”. De fiecare dată când deschid acea carte, mirosul paginilor îngălbenite mă poartă înapoi în timp și îmi aduce aminte de poveștile bunicului despre cât de mult a iubit Eminescu limba română. Pentru el, poezia era o formă de a păstra sufletul curat și sensibilitatea pentru frumos.

Bunicul mi-a vorbit adesea despre poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, scrisă de Eminescu la Cernăuți, locul copilăriei poetului. Fiind și el originar din Cernăuți, mi-a arătat casa unde Eminescu a fost elev și student, povestindu-mi cu mândrie despre acele vremuri. Astfel am simțit că legătura noastră cu Eminescu nu este doar prin cuvinte, ci și prin rădăcini comune.

Fiecare membru al familiei noastre are o legătură personală cu poetul. Mama citește „Floare albastră” și spune că în acele versuri se regăsește feminitatea simplă, dar puternică. Tata preferă „Ce te legeni…”, pe care îl recită cu emoție în fiecare an, pe 15 ianuarie, când mergem la bustul lui Eminescu din centrul orașului Rezina. Acolo, lângă flori și lumânări, simțim împreună că păstrarea culturii și respectul pentru cuvânt sunt esențiale. Eu aleg mereu „Lacul”, pentru liniștea și misterul pe care îl simt în fiecare vers.

Eminescu a lăsat o moștenire care ne unește și ne învață să privim lumea cu atenție și sensibilitate. Poeziile lui ne-au făcut să observăm frumusețea detaliilor mici, să iubim natura și să reflectăm asupra sensului vieții. Când privesc apusul peste Nistru, îmi amintesc de versurile lui și de felul în care știa să lege armonia lumii exterioare de trăirile interioare ale omului. Opera lui nu este doar artă, ci și o lecție despre bunătate, sinceritate și respect față de sine.

Pentru familia mea, Eminescu înseamnă continuitate, tradiție și iubire de frumos. Prin poeziile lui, am învățat să simțim românește, să prețuim limba în care gândim ,visăm și să păstrăm vie memoria generațiilor trecute. Cartea veche din biblioteca noastră este simbolul acestei legături. Când o deschid, simt că părinții, bunicii și străbunicii mei sunt alături de mine, fiecare purtând o parte din dragostea pentru Eminescu. El nu este doar un poet al trecutului, ci o prezență vie care ne inspiră mereu. Eminescu este dovada că frumusețea nu dispare niciodată atunci când este purtată în inimă.

         Cătălina din poem este o adolescentă prinsă între aspirație și realitate, între atracția infinitului și concretul vieții pământești. Ea nu caută doar iubirea, ci o confirmare a propriei valori, o identitate afectivă care să o facă să se simtă unică. M-am regăsit în felul ei de a oscila între vis și luciditate, între dorința de a atinge stelele și necesitatea de a rămâne cu picioarele pe pământ. Această tensiune emoțională nu este doar o poveste romantică, ci o metaforă existențială a adolescenței: suntem mereu în căutarea unui echilibru între ceea ce vrem să devenim și ceea ce putem fi. În fond, maturizarea nu este altceva decât o negociere permanentă între vis și luciditate, între cosmosul interior și realitatea concretă. Cătălina întruchipează această dialectică a căutării de sine, devenind un reper al fragilității asumate.

          Alegerea numelui meu nu reprezintă doar o preferință literară a părinților, ci o formă de admirație transgenerațională față de personaj. Ei au văzut în Cătălina un model de curaj interior, de sensibilitate autentică, iar acest nume a devenit o promisiune afectivă: aceea de a visa fără a confunda iluzia cu realitatea. Familia mea crede că, purtând acest prenume, am primit o invitație subtilă de a-mi păstra demnitatea, de a căuta frumusețea în lucrurile simple și de a-mi construi destinul cu o lumină proprie, nu cu străluciri efemere. Un nume nu este doar o etichetă socială, ci un cod afectiv prin care păstrăm continuitatea neamului. De aceea, alegerea acestui prenume a devenit pentru mine o formă de moștenire simbolică, în care familia și literatura se întâlnesc într-o unitate armonioasă.

          Rădăcinile unei familii sunt asemenea unui filigran de lumină ascuns sub pământ: ele nu se văd, dar ne hrănesc destinul cu seva lor tăcută, transformând fiecare nume într-o metaforă vie a continuității, ca și cum am purta în noi arborii întregului trecut, cu ramurile lor întinse peste memoria noastră.În mod paradoxal, adevărata lumină din viața mea nu vine dinspre stele, ci dinspre un om care a plecat spre ele. Bunicul meu este „Hyperionul” familiei: o prezență discretă, dar protectoare, transformată în stea ce l-a iubit pe Eminescu.Fără a mai putea coborî printre noi, el continuă să ne vegheze, asemenea Luceafărului care privește în tăcere la fereastră Cătălinei. Astăzi îl simt ca pe o forță cosmică a familiei — o lumină nemuritoare care ne ghidează fără cuvinte.

          Astfel, legătura mea cu Luceafărul nu este doar una literară, ci una identitară. Literatura depășește limitele paginii și devine parte din destinul personal. Cătălina din poem mi-a dăruit un nume, dar bunicul mi-a dat steaua care îl luminează. Iar eu învăț, treptat, că adevărata eternitate nu este în cer sau în poezie, ci în dragostea celor care ne privesc, fie de aproape, fie de deasupra.

Eleva clasei a-IX-a, Bolgari Cătălina,

Liceul Teoretic „Ion Creangă”, s. Coșnița, r-l. Dubăsari

Familia mea este strans legata cu arta eminesciana, in special bunicul meu care este un iubitor enorm al literaturii universale si al lucrarilor poetice create de legendarul scriitor. Bunicul meu adora sa recite poezii din cand in cand, iar una pe care o rosteste destul de des este “Pe langa plopii fara sot” de Eminescu. Ii placea sa o recite cand conversatiile se stingeau, doar ca sa nu permita linistii sa ia control asupra noastra, si intotdeauna isi indeplinea scopul. Era ceva amuzant si nostim cand eram mai mica, dar cu trecerea timpului s-a transformat intr-un mic obicei gingas, datorita intonatiei sale expresive si plina de admiratie fata de eul liric. Fara ca sa observ, “Pe laga plopii fara sot” a devenit o parte din imaginea mea in legatura cu bunicul meu. De fiecare data cand aud primele versuri fiind recitate sau rostite in orice context, primul lucru care imi apare in minte este expresia mandra a varstnicului cand scotea de dupa dinti primele cuvinte ale poeziei. Aceasta traditie minuscula mi-a trezit realizarea ca Mihai Eminescu nu este doar un nume intalnit de copii in manuale, ci un fenomen ce continua sa respire prin memoria oamenilor si cunoasterea poeziilor lui de catre acestia. Autorul are abilitatea de a patrunde in inimile noastre prin cele mai simple dar unice metode, cum ar fi studierea poeziilor sale in scoli ce pare a fi ceva obligatoriu si enervant in timpul real, insa devine o amintire dulce in momentul in care absolvim. Lucrarile eminesciene sunt imprimate in mintile oamenilor fara ca acestia sa realizeze, chiar daca nu prea au atras atentia la ele. Fiecare roan stie macar o strofa din “Ce te legeni”, iar Luceafarul este asociat cu poezia eminesciana in loc de adevarata stea.

Concluzionand cele mentionate mai sus, Mihai Eminescu nu este doar un simplu autor ce s-a nascut, a trait si a scris, iar apoi a murit. El este un mister etern ce continua sa traiasca, locuind in carti si asteptand sa fie vizitat de cititori, astfel fiind asemenea unui Zeu, mentionat in ziua de zi cu zi si studiat fara hotare.

  Prima oară când am deschis cartea, a fost din dorința de a afla ce ascund filele ei de ocupă un loc aparte pe un raft din casă. Pe măsură ce îi răsfoiam paginile, am avut senzația că deschid o capsulă a timpului. Fiecare suflet lăsase un semn: o idee subliniată, un colț îndoiat, un gând scris cu creion. Ea devenise, fără să bănuim, jurnalul emoțiilor trecute prin familia mea.                                 

Bunica a descoperit cartea într-o perioadă în care studiile nu erau o prioritate, pentru că familia era ocupată cu munca fizică. Totuşi, seara, la lumina palidă a lămpii, îşi făcea mereu timp pentru lectură. Îmi spunea adesea că, prin versurile lui Eminescu, simţea cum sufletul i se odihneşte. Poemele îi deschideau o lume în care nu putea păşi oricând, dar pe care o purta mereu în suflet.

Pe lângă toate semnele, desenele, comentariile lăsate în carte, mama s-a remarcat. M-am gândit la aceasta când, în carte, am găsit o floare uscată, presată cu grijă de ea, ca un semn al momentului în care lectura i-a atins sufletul. Ea obişnuia să păstreze astfel de mici ,,amintiri vegetale" în cărțile care au însemnat mult pentru ea, care i-au atins sufletul. Mi-a spus mereu că Eminescu trebuie simțit, nu doar citit.                       

Descoperind cartea, m-am apropiat nu doar de Eminescu, ci şi de stilul unic al lui George Călinescu. Criticul îl descrie pe poet cu o sensibilitate rară, ca pe „un suflet delicat, purtat prin lume între visare şi melancolie". Copilăria lui Eminescu apare în pagini ca o lume a jocurilor curate, a privirilor adânci şi a primei chemări către absolut. Îl descopăr pe poet nu doar ca o figură monumentală din manuale, ci ca pe un om purtat de idealuri, frământări şi doruri nesfârşite.                                     

Atâtea drumuri prin ramurile familiei, a parcurs cartea până a ajuns acum pe raftul bibliotecii mele, continuându-şi povestea. Pentru mine, ea nu este doar o biografie, ci un simbol al continuității. Când o deschid, mă simt ca și cum aş sta la masa timpului, alături de cei care au citit-o, fiecare cu propriile gânduri despre Eminescu, poetul al cărui destin a impresionat generații întregi, dar şi o istorie personală, care este transmisă prin gesturi simple: a păstra o carte, a o prețui, a o da mai departe, a o venera.                               

Vor zbura ani dar, cartea își va continua drumul purtând cugetările mele care vor rămâne  moștenire. Va lega ramurile neamului peste timp și va crea o punte între  generații. Pentru sufletul meu, Luceafărul poeziei româneşti înseamnă tradiție, cultură, sensibilitate şi, mai ales, sentimental de mândrie că aparțin unei familii care respectă cu adevărat valoarea cuvântului scris. Cât timp versurile lui vor fi rostite în casa mea, Eminescu va continua să trăiască nu doar în carți, ci și în oameni.

Pentru bunica, Eminescu era o sferă oraculară, o taină pe care o ținea la piept ca pe o relicvă de primăvară înghețată. În palmele ei aspre, cartea lui se preschimba într-un altar miniatural, unde fiecare vers ardea ca o scânteie de metafizică pură. Când citea, bătrâna mea se transforma într-o preoteasă a tăcerii, iar eu, fetiță fiind, simțeam cum aerul își schimbă densitatea, devenind o catifea solemnă pe care se așterneau ecourile unei lumi paralele.Tatăl îl purta în privire ca pe un asteroid de gravitate emoțională, un nod de lumină îngropat adânc în cavitatea pieptului. Iar eu, privind, aveam impresia că Eminescu era un magnet al destinelor, o vibrație ce-l reconfigura într-un personaj sculptat de însăși materia gândului. Când rostea un vers, vocea lui devenea o coloană de sunet întunecat, iar eu simțeam în stomac o fâlfâire de aripi ca de pasăre cosmică trezită din hibernare.

Eu însămi îl simt altfel, cu o intensitate colțuroasă. Eminescu devine în mine un abur incandescent, o albie de imagini care se revarsă peste pielea sufletului meu cu o delicatețe electrizantă. Când îl citesc, în interiorul meu se deschide o cameră de cristal, unde dorul se frânge în cioburi fosforescente. Fiecare cuvânt îmi devine un ornament interstelar, prins între coaste, tremurând ca o rugăciune nerostită. Îl port în mine ca pe o insignă de lumină astrală, o amuletă ascunsă în locul acela secret unde se adună toate emoțiile care nu pot fi numite.Când „Luceafărul” răsună în casă, pereții se transformă într-o celulă siderală, translucidă, din care se ridică fum albastru. Versurile se încolăcesc în jurul meu ca niște serpentine de infinit, atingându-mi gleznele cu frigul unei frumuseți imposibile. „Sara pe deal” intră în mine ca o ploaie de catifea aurită, iar trupul meu devine o harfă sensibilă la vibrațiile ascunse ale lumii. Iar „Mai am un singur dor” mă lovește ca un clopot de argint stins, făcându-mi inima să bată în ritmul unei nostalgii ancestrale.Noaptea, Eminescu se transformă într-un arc serafic, un curcubeu de umbre, un colos invizibil care se mișcă între mine și fereastră. Îmi simt brațele grele de tăcere, ca și cum poetul ar așeza asupra mea un val ceremonial, menit să mă învețe cum să ating absolutul cu vârful degetelor. Atunci, în casa mea, totul devine un singur organism: eu, bunica, tatăl, și spiritul lui Eminescu, împletindu-se într-o spirală luminoasă, o liturghie a dorului și a cunoașterii.

Și astfel, în familia mea, Eminescu nu este o prezență, ci o stihie: un oracol de lumină, un sigiliu de mister, o vibrație ce ne leagă de o genealogie a infinitului. În mine, în noi, el rămâne un continent de aur spiritual, care nu încetează să ardă.

Eminescu a zis: „Familia este acel loc unde inima găseşte linişte şi sufletul se simte acasă." Această idee se simte în multe dintre poeziile şi scrierile sale, unde vorbeşte despre iubire, grijă şi legături trainice între oameni. Lucrările lui sunt cunoscute nu doar la noi, ci și în întreaga lume și ar fi păcat ca poporul nostru să nu cunoască această comoară de cuvinte. Eu trăiesc într-o familie care îl cunoaşte şi îl apreciază pe Eminescu cu mult respect și demnitate. De la bunici am moştenit mai multe cărţi ale sale, pe care le prețuim şi le citim cu drag. În casa noastră, lectura cărților este mai importantă decât orele petrecute pe rețelele de socializare. Citim poeziile sale și discutăm despre ele, încercând să înţelegem mesajele frumoase pe care ni le transmit. Această tradiție ne aduce mai aproape unii de alţii şi ne face să ne simţim parte dintr-o familie care iubeşte cultura şi valorile literare. Prin scrierile lui, Eminescu ne arată cât de importantă este familia, cât de frumoasă este limba română şi cât de bogată este cultura noastră. Noi, tânăra generaţie, avem datoria să păstrăm această moştenire, să iubim lectura şi să transmitem mai departe aceste cărți și cunoştinţe. Fiecare poezie citită, fiecare vers rostit sau povestit mai departe păstrează vie memoria acestui mare poet.

De aceea, este foarte important ca noi să nu lăsăm această comoară să se piardă. Trebuie să ne amintim mereu de Eminescu şi să învăţăm să iubim literatura şi valorile familiei, aşa cum ne-a învăţat el. Prin citirea cărților lui, prin povestirea lor celor din jur şi prin respectul pentru limba noastră, îi păstrăm vie amintirea şi contribuim la menținerea culturii noastre. Familia mea va contínua să citească și să povestească despre Eminescu, iar eu, ca tânără generație, vreau să transmit mai departe aceste frumoase cărți și gânduri. Astfel, viitoarele generații vor putea descoperi frumuseţea limbii române, magia poeziilor şi mesajele care ne fac să ne simțim mândri că suntem români. Eminescu rămâne veşnic prezent în familia noastră, în inimile noastre şi în cuvintele noastre.

Bunica păstrează un volum vechi, cu un fir de liliac presat între pagini. Hârtia nu e galbenă, e antropologie sentimentală: fiecare filă are amprenta unei vârste, a unei emoții neexplicate. Prima strofă memorată în familia noastră a fost „Luceafărul”. Bunica l-a rostit la o serbare școlară, când cuvintele se purtau ca rochii de sărbătoare, iar disciplina era frumusețea. Atunci, un bunic tânăr a aplaudat mai tare decât ceilalți. Așa a început un neam mic de recitatori involuntari.

Tata a preluat lumina intensității. Când recită „La Steaua”, o face rar, dar grav, ca un astronom care a găsit o planetă și nu o divulgă decât celor dragi. Mama iubește „Dorința” și îl cheamă în fiecare primăvară: „Vino-n codru la izvorul…” – și de fiecare dată lumea chiar vine: verdele se supune versului, iar izvorul curge mai clar când e numit într-o poezie.

Eu m-am legat de dor. „Mai am un singur dor…” îmi stă în gând ca o valiză ușoară, pe care nu o despachetez, dar o port peste tot. Eminescu mi-a devenit limbaj interior, nu spectacol exterior. Cultura lui e o tăcere care cântă. Un oftat care știe să rămână demn. O dulce absență care ne unește mai mult decât prezența zgomotoasă.

Când ne strângem la cină, fiecare spune un vers ca un salut neoficial. Fără program. Fără podium. Doar adevăr purtat în ritm. E un coral de fragmente care nu concurează, ci construiește – același portret făcut din mai multe voci.

Concursul la care scriu eseul mi se pare continuarea naturală a unei tradiții de familie: o dovadă că un poet poate fi moștenit ca un agent invizibil al identității. De aceea, în fotografia pe care o voi încărca pe Padlet, alături de text, va apărea cartea bunicii, deschisă. Pentru că ea este altarul nostru mic, unde credința culturală se aprinde simplu: prin lectură, nu prin expunere.

Mihai Eminescu rămâne în familia mea un cer neliniștit, un vers care își schimbă purtătorul, dar niciodată direcția. Iar eu aleg să continui ecoul, pentru că aici, acasă, cuvintele nu mor.

Ele doar urcă la steaua următoare. ✨

       În familia mea, numele lui Mihai Eminescu apare foarte des, fără ca noi să ne dăm seama. Școala în care învăț se află pe strada Mihai Eminescu. În fiecare dimineață, când merg la ore, văd plăcuța cu numele eternului poet. Pentru mine nu este doar un nume de stradă, este o tradiție, o amintire, un semn că aici învăț eu, aici a învățat mămica mea, aici a învățat bunica mea. Această stradă ne leagă pe toți locuitorii satului…

       În clasa a VI-a am început să înțeleg mai bine importanța și însemnătatea acestui mare poet și am îndrăgit și mai mult creația lui. Am recitat, în cadrul unui concurs de recitare, poemul „Luceafărul”. Am recitat cu emoție și cu mare plăcere și am luat Premiul Mare. A fost o bucurie enormă pentru mine și familia mea și au început pregătirile pentru etapa raională. Am participat în cadrul raionului, reprezentând școala mea. M-am simțit mândră și specială.

       Un lucru frumos în școala noastră este faptul că, în fiecare an, sărbătorim ziua lui Mihai Eminescu în diferite moduri! Toți elevii și profesorii se pregătesc cu multă grijă de acest eveniment. Se organizează careu, victorină, concursuri de recitare, unde se recită din creația poetului; se cântă versurile scrise de el; holurile se umplu de postere, desene, citate și fotografii; clasele se împodobesc și devin mai luminoase; totul devine solemn, se spun gânduri despre Marele Poet. Parcă toată școala prinde viață în cinstea lui Mihai Eminescu.

        În acea zi simt și mai mult legătura cu numele „Eminescu”. Uneori cred că dragostea mea pentru poezie vine și din motivul că am crescut într-un loc unde numele lui Eminescu este mereu prezent. Mama ne povestește deseori că și ea, fiind elevă, a participat la astfel de activități; bunica și acum ne recită serile versurile lui Eminescu. Așa se transmite tradiția în familia noastră, simplu, de la o generație la alta.

     Când trec pe strada Mihai Eminescu și intru în școală, simt că fac parte din ceva mai mare decât mine. Eminescu nu este doar un poet din manualul de limba și literatura română, el este un nume măreț, un simbol al școlii mele și o parte din istoria familiei mele…

    Deci, pot spune cu certitudine că Eminescu este prezent în viața mea mereu!

IP Gimnaziul Mereșeni
s. Mereșeni, r. Hîncești

Există în lume valori la care revenim cu emoții adânci, ori de câte ori suntem chemați de glasul armoniei , glasul frumuseții. Una din aceste valori pentru mine și întreaga mea familie este Eminescu.

Dumnezeu a vrut ca în acest colț de rai al pământului să se ivească din dorul și suferința unui popor geniul poeziei ce ne luminează destinul și cultura în lume – Mihai Eminescu.

Încerc cu pana gândului să lunec peste inima lacrimei și să zic că pentru mine Eminescu este o frumusețe inteligentă, o frunte înaltă, gânditoare, o privire visătoare, ce răscolește sufletul meu în clipe de incertitudine și care îmi dă forțe noi și mă înalță spre lumină.

De la orele de română știu că Petru Țuțea a spus că Eminescu este Românul Absolut.Ce pot zice eu?! Stau și-l citesc mereu. Este infinit pentru întreaga mea familie, este al meu. Poezia lui patriotică este ca un dangăt sacru de clopot al intoleranței față de orice îngenunchere a sufletului.Poezia lui îmi tămăduiește sufletul, îmi blagoslovește deșteptarea , îmi face sufletul nobil.

Poezia lui stoarce din sufletul meu lacrimi de mândrie și demnitate de neam.La Eminescu se merge doar cu plinul, cu deșertul n-ai ce căuta, ori n-ai dreptul să nu-i cunoști opera.

Magia cuvântului și sentimentului , lirismul superior , știința potrivirii de cuvinte simple în versuri „dureros de dulci” și răscollitoare – iată ce este poezia lui Eminescu pentru mine.Știu că nu există nici un român care s-ar atinge de el cu o vorbă rea. Eu , cititorul operei sale, propag cu suflet opera lui, făcând cel mai frumos lucru din lume : îl iubesc, or el a pus atâta suflet să ne ridice din incultură, a încercat să ne dea încredere în noi să ne emancipăm. Mi-e dor de el...

Odată cu seara, Steaua Eminescu se lasă și-mi atinge fața.Miroase în juru-mi a eternitate, a cer infinit ,către care încerc să mă urc spre desăvârșire, spre speranță , spre iubire.Vin zilnic la opera celui care se cheamă Eminescu.Mi-e dor de el în permanență și-i simt mirosul .Mi-e dor de el și-i simt lipsa, mi-e dor de acel Eminescu, care s-a unit cu poporul vers cu vers, durere cu durere.

Vraja versului eminescian va rămâne în sufletul meu ca un cântec de leagăn, ca lumina focului din gura sobei.El m-a îvățat să vorbesc cu stelele, să simt pulsul mării ce se zbate nebună de țărm în căutarea fericirii. Cu fruntea-n palme îngropată strâng roua gândurilor și rostesc a câta oară : „Mi-e dor de tine, Om-legendă!”.Să îvățăm Cartea Sufletului, Cartea Noastră , Cartea Eminescu...

Mi-e dor de Eminescu.. Mi-e dor de el Primăvara când privirea ochilor mei se revarsă din plin peste verdele fraged al naturii.Mi-e dor de el vara când cad flori de tei într-o dulce ploaie peste capetele îndrăgostiților ,peste creștetele capetelor noastre.Mi-e dor de Eminescu toamna, când bruma se așterne peste vii și rândunelele-și croiesc drumul spre țările calde.

Mi-e dor de Eminescu iarna, când așezat la gura sobei, privesc focul și intonăm cu întreaga familie : „Pe lângă plopii fără soț

Adesea am trecut;

Mă cunoșteau vecinii toți-

Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Priveam atât de des;

O lume-ntreagă-nțelegea

Tu nu m-ai înțeles.”

Eminescu este tot ce are sufletul nostru mai curat și mai nins. Mi-e dor de el...

Eminescu e făclie,

E o țară cu minuni,

Un izvor cu apă vie,

Care vine din străbuni.

D.Matcovschi

               Mihai Eminescu este un poet universal al tuturor timpurilor, un creator ale cărui opere rămân valide, vii și actuale atât în prezent, cât și, fără îndoială, în viitor. Versurile sale sunt ca o rază de lumină care pătrunde, cu delicatețe și forță în același timp, în viața fiecărei generații.

       În biblioteca familiei mele am descoperit o carte veche, cu filele îngălbenite de vreme, semn că a fost răsfoită și iubită de mai multe generații. Acea carte prețioasă aduna în paginile ei operele lui Mihai Eminescu. A fost păstrată cu grijă pentru a putea fi transmisă mai departe, căci altădată cărțile bune se găseau greu și, tocmai de aceea, erau cu mult mai mult prețuite. În același timp, ea reprezenta și o comoară a neamului românesc, un fragment de istorie culturală ce nu trebuia pierdut.

         Pentru familia mea, Eminescu este poetul inimilor noastre. Cu poeziile sale au crescut bunica, tata și apoi eu. Bunica îmi spunea adesea că aceasta era cartea ei preferată și că, din versurile ei, a învățat lecții importante pentru viață: să iubească, să ierte, să prețuiască adevărul și frumusețea sufletului. Tata mi-a povestit că operele lui Eminescu l-au ajutat să se descopere pe sine, să-și înțeleagă emoțiile și gândurile.

        Când eram mică, mama îmi citea poezii precum „Revedere”, „Trecut-au anii...” sau „La steaua”. Îmi amintesc cu drag vocea ei caldă și blândă, care aducea liniște în sufletul meu. În acele momente, mă simțeam ca într-un basm plin de magie, iar lumea creată de Eminescu începea să se deschidă înaintea mea. Așa a început călătoria mea în universul poetului.  Pe măsură ce am crescut, am început să descopăr singură opera marelui geniu. Nu doar prin ceea ce îmi spuseseră părinții, ci prin propriile mele lecturi, am ajuns să înțeleg că versurile lui Eminescu sunt adevărate miracole poetice. Ele îți umplu sufletul de dragoste, liniște și armonie. Am realizat că Eminescu nu s-a limitat la a scrie poezii: el a creat o lume întreagă, fascinantă și profundă, o lume în care emoția, natura și spiritul uman se împletesc într-o frumusețe unică.

       În concluzie, pot spune că operele marelui poet vor rămâne întotdeauna o parte vie din sufletul familiei mele. Versurile lui ne aduc emoții pozitive, ne apropie unii de alții și luminează, asemenea unei raze calde, inimile noastre. Biblioteca familiei s-a îmbogățit, între timp, cu și mai multe volume semnate de Eminescu, pe care le voi păstra cu sfințenie, pentru ca și generațiile următoare să se poată bucura de geniul său nemuritor.

“Să-ti fie -atât de drag cuvântul,

Încât atunci când il rosteşti ,

Să crezi că insuşi Eminescu

Ascultă ce şi cum vorbeşti…”

V.Romanciuc

        Mihai Eminescu este numit pe bună dreptate „poetul tuturor timpurilor”, datorită operelor sale care continuă să inspire generație după generație. În biblioteca familiei mele am găsit o carte veche cu poeziile sale, o carte care a trecut din mână în mână și a fost iubită de toți cei care au trăit înaintea mea. Bunica mi-a povestit că această carte o însoțește încă din copilăria ei și că fiecare generație a citit-o și a prețuit-o, păstrând-o ca pe o adevărată moștenire de suflet.

Bunica știe nenumărate poezii pe de rost, iar când eram mică mă adormea cu duiosul cântec „Somnoroase păsărele”, pe care îl rostea cu o voce caldă și liniștitoare. Îmi amintesc cum îmi recita poezii cu o expresivitate aparte, iar eu o ascultam fascinată, încercând să pătrund magia fiecărui vers. Dintre toate operele cunoscute de familia mea, preferata rămâne „Luceafărul”. Bunica îmi povestea cum, în serile liniștite, recita această capodoperă, trezind în mama dragostea pentru lectură și pentru universul eminescian.

        Când am învățat să citesc, am primit cadou cartea „Făt-Frumos din lacrimă”. Am deschis-o cu entuziasm și am citit-o cu o curiozitate fără margini, dorind să descopăr cât mai multe dintre scrierile marelui poet. Așa s-a născut în sufletul meu acel mic grăunte de dragoste pentru lectură, care a crescut odată cu mine.

De fiecare dată când aud versuri din opera lui Eminescu, mă întorc cu gândul la momentele speciale petrecute în familie, la sărbătorile în care ne adunam cu toții și cântam romanțe inspirate din poeziile lui: „Ce te legeni, codrule”, „O, rămâi”, „De-aș avea”, „Pe lângă plopii fără soți” și multe altele. Această tradiție – dragostea pentru cântec și poezie – s-a transmis de la o generație la alta și continuă să fie parte din identitatea familiei noastre.

        Pentru mine, Mihai Eminescu nu este doar un simplu poet, ci o parte profundă din viața mea și din sufletul familiei mele. Îmi place să recit poeziile lui, să citesc operele valoroase pe care le-a lăsat moștenire, căci ele mă ajută să mă dezvolt, să mă înțeleg mai bine și să prețuiesc frumusețea literaturii române. De fiecare dată când citesc singură versurile sale, simt că duc mai departe o tradiție de familie, ca și cum aș păstra vie o flacără aprinsă cu mult timp în urmă.

Operele lui Eminescu au avut o influență covârșitoare asupra familiei mele: au cultivat dragostea pentru lectură, pentru cântec și pentru poezie. Ele au unit generații și au creat punți între trecut și prezent.

        Voi păstra această tradiție cu sfințenie și o voi transmite, la rândul meu, viitoarelor generații – dragostea pentru operele marelui geniu Mihai Eminescu, lumină nestinsă a culturii române.

       În casa bunicii mele, aerul mirosea a timp, a veşnicie și a povești fără sfârșit, ca o ploaie de lumini întunecate ce cad peste zidurile timpului. Pe un raft din lemn înnegrit, printre icoane obosite și amintiri îngălbenite de soare, zăcea un volum de Poezii scrise de Mihai Eminescu, ediția 1958, tipărită la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Coperțile erau, catifelate ca aripile unui fluture nocturn scăldat în lumină de lună și păstrau parfumul degetelor care le mângâiaseră demult, ca o adiere a trecutului prinsă în piele. Până în prezent când deschid acest volum, literele se aprind ca niște stele, ridicându-se din pagină precum respiraţia unui soare tăcut. Această carte nu am citit-o, dar am  inhalat-o, ca pe un parfum al sufletului, distilat din melancolie și cer. Fiecare vers are gust de vis și ecou de apă liniștită, între filele ei se ascund aripi de gânduri lucide, și  fluturi adormiți în vitraliul veacurilor.

    Bunica îmi citea această carte în șoaptă, ca și cum cuvintele ar fi fost ființe vii, foarte fragile, ce se tem de zgomotul lumii. Fiecare strofă plutea prin cameră ca o incantaţie, iar când rostea, Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună", lumina lămpii se topea în aur lichid şi se scurgea peste pereţi, desenând umbre de dor. În acele momente, timpul însuși se lichefia, devenind un lac de amintiri în care mă oglindesc până în prezent. Cartea a rămas să fie un grădinar al sufletului familiei noastre, crescând din tăcere cele mei parfumate flori de lumină. Paginile cu poezii se transformă în aripi, iar aripile se prefac în cântec. În familia noastră Eminescu nu este doar poetul - el este respirația cerului ce coboară printre oameni, este o orchestră de vânt și dor, care ne învăță să iubim abisul. Dragostea pentru poezia eminesciană a fost cultivată de bunica, apoi și eu am devenit dependentă de ea. Citindu-l, simt că fiecare cuvânt este o perlă vie, scoasă din adâncul inimii lumii.

     Astăzi, ating acea carte și simt cum respiră odată cu mine. Hârtia ei e caldă, ca pielea bunicii care m-a ajutat să decodific nenumărate enigme.

  Actualmente conștientizez că  "Mai am un singur dor" nu mai e doar o poezie - e o rugăciune ce curge prin venele mele, o scară de melancolie pe care urc spre liniște. În fiecare vers se adună pulberea cerului și freamătul mării, ca într-o fiolă de parfum etern.

    Eminescu e grădina din care cresc rădăcinile noastre, iar între petalele versurilor sale pulsează însăși respiraţia artei. El e aripa care mă poartă prin norii timpului și tot el e ecoul ce mă învață să depășesc toate provocările. Totul a început de la cartea aceea, acoperită de praf de aur și dor, care a devenit nu numai o relicvă, ci o fiinţă de lumină. Până în prezent când o ating simt cum în  lume se răspândește  miros, culoare și vers, iar tot ce rămâne e eternitatea care respirā.

        Marele poet național , Mihai Eminescu nu este doar un poet din manuale, ci o prezență vie în orașul meu și în familia mea. În Bălți, numele său se regăsește peste tot – există o stradă și un liceu renumit  care îi poartă numele, iar în centrul orașului se înalță un frumos memorial dedicat lui și ne încântă cu chipul său din Aleea Clasicilor din centrul orațului. De fiecare dată când trec pe lângă el, simt respect și recunoștință pentru cel care a lăsat o moștenire atât de mare limbii și culturii noastre.

        În casa mea, cărțile lui Eminescu au un loc aparte. Avem un volum vechi de poezii, moștenit de la bunicul meu, care obișnuia să-l citească seara, cu voce caldă și plină de emoție. Pagini îngălbenite, litere șterse – dar pline de viață. Bunicul spunea mereu că, citindu-l pe Eminescu, înveți nu doar limba română, ci și frumusețea de a simți.

      Poezia care mi-a rămas cel mai aproape de suflet este „Revedere”. În ea găsesc liniștea naturii și legătura omului cu locurile natale. Când o citesc, îmi amintesc de copilăria mea, de pădurea de lângă satul bunicilor și de simplitatea vremurilor de atunci. În fiecare vers se simte dorul, trecerea timpului și iubirea pentru tot ce e curat și adevărat.

      Pentru familia mea, Eminescu nu este doar o figură inteligentă, ci un model de gândire, un simbol al limbii române. Mama îmi  recita adesea „Somnoroase păsărele” înainte de somn, iar tata vorbește despre felul în care poetul a iubit țara și valorile ei. Astfel, fără să ne dăm seama, Eminescu trăiește printre noi — în cuvintele, obiceiurile și felul în care privim lumea.

      Mihai Eminescu rămâne o parte din identitatea neamului și familiei, o lumină care nu se stinge. Oriunde i se pomenește numele — pe stradă, la școală sau în familie — renaște dragostea pentru limbă, cultură și frumos. Pentru mine și familia mea „Eminescu” înseamnă respect față de trecut și dorința de a duce mai departe valorile pe care el le-a sădit în inima fiecăruia dintre noi..

Poetul, Mihai Eminescu, a fost un creator genial, deoarece a știut să valorifice spiritualitatea românească pe culmile perfecțiunii. Creația eminesciană dăinuie mereu făcând să vibreze inimile noastre. Fiecare dintre noi purtăm în suflet lumina versurilor lui Eminescu, căci izvorăște din zbuciumul neamului nostru. Rămânem fascinați de imperiul plin de farmec și taine al poeziei eminesciene. Pana lui Eminescu a avut marele dar de-a așterne pe hârtie versuri de-o muzicalitate și de-o frumusețe copleșitoare. Citind opera eminesciană, îmi dau seama de valoarea și universul artistic irepetabil, care redă nu numai fapte și idei , dar îmi trezește emoții și sentimente. Mihai Eminescu este geniul care a avut menirea de-a răspunde sorții omenirii scriind în inimi și scrijelând în suflete spre nemurire. Opera lirică de valoare, care s-a strecurat tiptil  și a pătruns  în sufletul familiei mele, este poezia Revedere . Viața grea și zbuciumată l-a purtat pe poet departe de locurile natale și mereu le ducea dorul, căci fiecare revenire în mijlocul naturii dragi îi alina sufletul. O astfel de reîntâlnire cu leagănul copilăriei sale, își imaginează și membrii familiei mele, plecați departe de casă, pe care îi mistuie dorul de cei dragi, de vatră, de pragul părintesc, de persoanele dragi, de orice colțișor din sânul naturii. Atât poetul, cât și membrii familiei mele au drept imbold împrejurările create de viață. Întoarcerea cu gândul la copilărie și la starea sufletească generată de situații imprevizibile rămâne o mângâiere și o speranță pentru fiecare din noi. Natura cu tainele și frumusețile ei veșnice ne îndeamnă, ne încântă să fim în mers cărare dreaptă, ne înnobilează sufletul. Această poezie mă emoționează adânc , în momentul revederii cu cei dragi, rămân  încântat  de măreția naturii, deoarece ea, natura, dăinuiește etern soarta trecătoare a omului pe pământ.

Mihai Eminescu este simbolul eternității pentru mine și familia mea din generație în generație, deoarece prin opera sa a ridicat un templu în literatura română și în  familia mea  pătruzând în sufletele noastre , a iubitorilor de poezie, grație profunzimii versurilor sale. Avându-l pe Eminescu în suflet, port cu mine o bogăție rară, cea mai de preț comoară a limbii române, ce va străluci cu o blândă lumină iradiind prin veacuri și destinele noastre frumusețe și armonie.                                                                             

        În familia mea, iubirea față de literatură a început cu Eminescu. Ca a fiecărui mic copil, prima operă eminesciană care mi-a bucurat sufletul nu a fost alta decât poezia „Somnoroase păsărele”, recitată de mama seara, înainte de culcare. Aceste păsărele minunate nu doar m-au ajutat să adorm, dar au devenit podul care a unit sufletul meu de al mamei, o emblemă a relației noastre strânse. Au însemnat mai mult decât niște creaturi imaginare. Au însemnat credință, speranță și, nu în cele din urmă, visare.  

        Însă, de-a lungul anilor, nu s-au stins doar anii, ci și copilăria mea. Astăzi, aflată în cea mai frumoasă parte a adolescenței, somnoroasele păsărele nu mai zboară în jurul meu cu al lor cântec lin și dulce, deși încă poartă o importanță semnificativă în viața mea. Dar, totuși, legătura dintre mine și operele lui Mihai Eminescu a devenit mai puternică  decât oricând. În ziua de azi, idilile și elegiile sale sunt cele care mă reprezintă cel mai mult, fiind un semn al iubirii, despărțirii, suferinței, dar și al dorinței – motivele care ilustrează cel mai mult perioada adolescenței. Am iubit din toată inima, am tânjit după dragoste, am visat idealul, iar atunci când am rămas dezamăgită și am crezut că nu mai am vreo alinare, mi-am găsit scăparea în nimeni altul decât Eminescu. Opere precum „Floare albastră” și „Dorința” m-au făcut să realizez că, deseori, dragostea rămâne doar un vis neîmplinit. Poeziile „Pe lângă plopii fără soț” și „Lacul”, precum și poemul „Luceafărul”, mi-au demonstrat că acest sentiment minunat de iubire nu este mereu atât de prefect pe cât ni-l imaginăm, deseori rămânând doar cu nădejdea. Astfel, Eminescu mi-a deschis ochii spre realitate, mi-a dovedit că viața nu e atât de roz precum o credeam. Însă acest fapt nu m-a dezamăgit, ci, din contră, m-a făcut să prind încredere în mine, să simt fiecare cuvânt și să fac orice pentru a-mi îndeplini scopurile, căci un vis poate fi realizat doar atunci când depui efort și timp. El m-a făcut să-mi dau seama că nu am fost și nu voi fi niciodată singură, căci sentimentele accentuate în operele sale sunt universale: trăite de fiecare om în parte. În final, „Speranța” lui Mihai Eminescu m-a făcut să sper, să am credința că totul va fi bine, să fiu la fel precum călătorul rătăcind prin munți și ca marinarii izbiți de talazuri.  

      Astăzi, în familia mea, eu sunt cea mai mare promotoare a valorilor operei eminesciene. Anotimpurile mamei se trec, iar ea devine tot mai preocupată cu alte lucruri, dragostea de Eminescu rămânând la același nivel ca acum mulți ani. Însă, datorită ei, am ajuns să înaintez iubirea mea de literatura eminesciană fraților mei mai mici. Acum, eu sunt cea care le recită poeziile; eu sunt cea care îi inițiază în lumea fantastică a somnoroaselor păsărele. Iar când vor mai crește, eu voi fi cea care îi va încuraja să se regăsească în operele poetului.  

            În viitor, copiii mei vor descoperi la mine aceeași pasiune, pe care le-o voi transmite cu încredere și demnitate.  

           Așadar, Eminescu a devenit, pentru familia mea, mai mult decât un simplu poet. Operele sale înseamnă mai mult decât simple creații literare. Ele au devenit o moștenire, un simbol al legăturii noastre. 

Volumul de poezii i-a aparținut verișoarei mele, care l-a primit drept premiu la școală, în 2005. Apoi, acesta mi-a fost dăruit de ziua mea, anul curent, la douăzeci de ani distanță. Chiar dacă timpul a trecut, cartea nu și-a pierdut valoarea, ci a căpătat una mult mai puternică și pragmatică. În pofida faptului că paginile s-au îngălbenit, colțurile, care odinioară erau perfect drepte, acum nu mai sunt, iar cerneala tipărită și-a pierdut intensitatea neagră ca abanosul, devenind gri ca praful, poeziile pline de remușcări încă trăiesc, nu sunt efemere. Acestea continuă să transmită trăiri puternice, sentimente inexorabile, gânduri eterice și efecte artistice idilice. Poezia „Glossă”, de la pagina 212,a constituit dintotdeauna fundamentul principiilor din familia mea. A fi calculat în orice situație, a juca un rol de spectator în propria viață și a prețui timpul care se grăbește sunt valori ce definesc sensul lumii mele interioare. Toate aceste idei creează, în ansamblu, mesajul poeziei, care, sădit adânc în rădăcinile mele, a înmugurit apoi în sufletul meu. Se disting două planuri temporale: viitor și prezent. Mihai Eminescu a creat un pod care leagă aceste două tărâmuri, construit din cărămizile vremii, gândirii și speranței, care există fără teamă. Legătura dintre aceste două tablouri a dat naștere la două planuri spațiale: exterior și interior. Atunci când eul liric acționează ca un „privitor de teatru”, observând măști diferite în aceeași piesă și guri diverse în aceeași gamă, se află în planul exterior, meditând asupra lumii, oamenilor și timpului. Pe de altă parte, eul simte că prezentul se află în mâinile lui. Valurile trec pe lângă el, fără a-l uda, izolându-se în propria ființă, cea interioară. Interesant și remarcabil este stilul structurii poeziei. Mihai Eminescu a reluat versurile din prima și ultima strofă, așezându-le la finalul celorlalte octave, pentru a sublinia mesajul lor esențial. Versul meu preferat este „Tu rămâi la toate rece”, care m-a surprins prin autenticitatea poetică, evidențiind o viziune lucidă asupra lumii reale. Cu timpul, „Glossă” a devenit poezia mea preferată datorită stihurilor care îi aparțin și pe care le aud zilnic de la părinții mei. Tata menționează mereu despre efemeritatea timpului și importanța savurării depline a vremii, exact ca în versul „Vreme trece, vreme vine,...”. Stihurile „Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate...” au inspirat povețele mamei, care consideră că succesul vine atunci când poți diferenția binele de rău, fiindcă viața ne oferă multe oportunități, dar noi trebuie să le alegem pe cele care ne vor conduce spre răsăritul nesfârșit al dimineții, binele.

În concluzie, cartea „Mihai Eminescu Luceafărul” și-a construit a cincea cameră în inima mea, care îmi conferă noi capacități, abilități și o nouă gândire. Sunt recunoscătoare faptului că în familia mea sunt oameni de la care am învățat și am preluat exemplul de a fi așa, o stea eminesciană urmând Luceafărul care emană eternitate.

    Când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut, am căutat informații despre Aurel David. Am aflat că s-a născut la Chișinău și că, încă din copilărie, a fost fascinat de frumusețea lumii, crescând cu dorința de a o putea reda prin intermediul lucrarilor de artă. Motivat de intenția de a-și exprima admirația față de personalitatea Marelui Eminescu, a creat capodopera „Arborele Eminescu”.

     Această lucrare mi-a trezit curiozitatea de a afla mai mult despre opera eminesciană. M-am gândit la o metodă prin care să studiez mai profund opera Luceafărului literaturii române. Am decis să desenez varianta mea și să scriu pe fiecare ramură din pictura câte o poezie, apoi să o analizez, să o învăț, să o simt. Am început cu „Ce te legeni…”... Fiecare poezie studiată părea să-mi spună ceva personal, de parcă Eminescu vorbea direct cu mine.

În felul acesta, am descoperit frumusețea operelor sale și fiecare zi devenea cu adevărat o aventură pentru mine. Am învățat să recunosc metaforele, comparațiile, care îmi îmbogățeau sufletul cu emoții și sentimente de nedescris.

    Mihai Eminescu a ajuns să fie, într-un fel, parte din familia mea, fiindcă în fiecare seară citim poezie eminesciană. Creația sa m-a făcut să simt mai profund frumusețea naturii, precum și frumusețea sentimentelor omenesti. Totodată, am găsit o metodă pentru a renunța la telefon. Am înțeles că trebuie să prețuiesc timpul, descoperind, cercetând.

   Astfel, am găsit o comoară din cuvinte armonioase și sentimente alese, care îmi luminează sufletul.

   Vă invit să citiți poeziile lui Eminescu, pentru că fiecare vers poate deschide o lume nouă în inimile voastre!

reușit să adune într-un singur glas tot ce-am trăit, tot ce-am tăcut, tot ce-am sperat fără să știm

că se cheamă speranță. Pentru noi, Eminescu nu e doar un nume scris cu litere de aur pe

coperta unei cărți. E omul care a stat cu noi la masa la o ceașcă de ceai, care a plâns și a râs ca

noi, care a iubit până la durere și a scris până la epuizare, lăsându-ne nouă, celor de după el,

bucăți din sufletul său.

L-am cunoscut fără să știu că-l cunosc. Eram copilă, urcată pe vârfuri în biblioteca

bunicii, printre cărțile cu miros de înțelepciune și de levănțică. Și-acolo, pe un raft mai sus de

ochii mei, o carte mai subțire, cu coperta îngălbenită, mă aștepta de parcă ar fi știut că într-o zi o

să vin. „Deschide-mă”, parcă șoptea. Și-am deschis-o. N-am înțeles tot atunci, dar am simțit. Am

simțit că înăuntru e altceva. Ceva care mă chema pe nume, deși nu-mi știa numele. Eram mică,

dar inima mi-a tresărit ca atunci când auzi o melodie pe care n-ai mai auzit-o niciodată, dar ți se

pare că o știi dintotdeauna.

Seara, bunica îmi citea cu vocea aia blândă, care făcea ca versurile să sune ca o

rugăciune. Eu stăteam cu capul pe genunchii ei și închideam ochii: să pot vedea mai bine.

Vedeam codri, iubiri, stele, dor. Vedeam un om care scria și plângea cu cerneală. Și nu-mi

trebuia să înțeleg tot. Îmi trebuia doar să simt. Și-am simțit.

Mai târziu, mama mi-a povestit că și ea, la fel ca mine, se urcase într-o zi în biblioteca

casei noastre vechi. Și găsise aceeași carte. Aceleași versuri. Aceeași tresărire. Ea însă n-a stat

doar cu inima. A mers mai departe. A citit, a căutat, a întrebat. Ea și-a dat seama că Eminescu nu

doar a scris – el a trăit ce-am trăit și noi: nedreptate, singurătate, iubirea care doare, dorul care nu

trece. A început să-l iubească nu doar ca poet, ci ca om. Ca pe un frate mai mare care a plecat

prea devreme, dar a lăsat în urmă scrisori pentru fiecare dintre noi.

Așa a intrat Eminescu în viața noastră. Nu cu fast, nu cu lecții, ci pe îndelete, ca o lumină

care se strecoară pe sub ușă. E în felul în care bunica îmi spune „nu-ți fie frică”. E în felul în care

mama tace când e prea multă durere în ea. E în felul în care și eu, astăzi, scriu fără să știu exact

de ce, dar simt că trebuie.

Pentru noi, Eminescu nu e doar poetul din manuale. E omul care ne-a învățat să vorbim

prin tăcere, să iubim fără să cerem, să rămânem liberi chiar dacă ne țin lanțuri. E prezent în

fiecare dată când spunem „dor” și știm că nu are traducere. E în fiecare „de ce” pe care ni-l

punem fără să așteptăm răspuns.

Și poate de-aia nu-l simțim plecat! Pentru că el încă mai scrie! În noi! Prin noi! Cu noi!

     Îmi place să cercetez titluri de cărți în librării sau în biblioteci.  Biblioteca de acasă mă satisface uneori, chiar mai mult ca atât, îmi este aproape.

   În fiecare familie, mi se pare, există ceva care pare să strângă respirația timpului... În casa noastră, acest rol îl are un volum vechi de Mihai Eminescu, cu pagini îngălbenite, cu litere chirilice, cu însemnări... De unde a rămas  aici, poate că trebuia întoarsă la biblioteca din sat?... Mult timp, pentru mine cartea aceasta a fost doar o enigmă tăcută, un fel de comoară pe care o priveam cu respect, fără a-i putea pătrunde taina.

 Cei dinaintea mea au citit-o și o citeau, au mângâiat paginile ei fragile, au tresărit la versurile poetului. Cartea a fost păstrată de către bunici și apoi părinți. Eu, copilă fiind, simțeam că în ea se ascunde ceva sacru care ne unește pe toți...

  Abia după ce am învățat limba rusă am reușit, cu emoțiii, să descifrez primele versuri. Și dintr-odată, lumina lui Eminescu  mi s-a deschis înainte. Cuvintele lui, odată așternute pe hârtie  cu cerneală veche, păreau acum vii, fremătând de dor, de liniște, de infinit.

  În timp ce citeam, aveam impresia că mă plimb printr-o grădină a sufletului unde timpul nu trece, iar fiecare vers e o petală căzută dintr-un univers  mai curat. Mă simțeam nu doar aproape de Eminescu, ci și aproape de cei care , cu mult înainte se opriseră din lucru, din grijile zilei, doar ca să se lase purtați de poezia lui.

Volumul acesta a legat generații. Pentru unii a fost o fereastră spre frumusețea limbii române, pentru alții, o chemare spre visare. Pentru mine, este puntea prin care trecutul familiei  se amestecă cu eternitatea poeziei.

  Astăzi, când îl citesc cu adevărat, simt că în fiecare pagină se ascunde un strop de moștenire, nu doar literară, ci și sufletească.

A fi aproape de Eminescu înseamnă pentru mine a simți cum, în liniștea casei, ecoul versurilor lui ne strânge împreună, peste ani, peste generații, într-o unică și neîntreruptă vibrație a frumosului.

 Înseamnă a înțelege că poezia sa nu aparține doar trecutului, ci trăiește în noi, cei care o citim, o prețuim și o ducem mai departe...

Această carte a însumat niște valori. Ce valori, decide poetul. Eu am găsit-o, fără să caut sensuri mărețe în lectură, am răsfoit-o, am citit-o și o citesc ca pe ceva firesc, care mă definește, mă fascinează.

     Sunt tristă pentru că această carte s-a învechit, că nu știu cine va fi următorul care o va citi...

Chiar și oamenii mulțumiți de ceva au voie să fie supărați câteodată...

Serile copilăriei mele erau marcate de un ritual: mama îmi citea poezii de Mihai Eminescu, iar vocea ei calmă mă teleporta într-o lume misterioasă, plină de semnificații. Chiar dacă nu înțelegeam pe deplin „Luceafărul” sau sensurile unor versuri, imaginea lacului, a pădurii și luna îmi activau imaginația, deschizând ferestre către lumi necunoscute. Pe măsură ce am crescut, Eminescu a devenit mai mult decât un nume din manuale, El a devenit o parte din copilăria mea, un pod între trecut și lumea nouă în care pășesc.Cu timpul, am descoperit că poeziile lui Eminescu nu sunt menite doar să fie citite, ci pot fi redate și prin muzică, o descoperire care mi-a deschis noi orizonturi.

Pentru cineva pasionat de muzică, cum eram eu, descoperirea că poeziile pot fi cântate a fost ca și cum aș fi descoperit o cheie magică care deschidea ușa spre amintirile mele. Am început să iau versurile copilăriei și să le pun pe note, transformându-le în melodii care îmi aduceau zâmbetul pe buze și mă purtau pe aripile amintirilor. Nu făceam asta pentru note, aplauze sau să impresionez pe cineva, ci pentru că simțeam că așa le pot înțelege și le pot simți cu adevărat. Cânt din Eminescu nu conform regulilor, ci ghidată de propriile mele emoții. Uneori, poate prea grabit , alteori, mai rar , fiecare notă reflectând spiritul interior al sufletului meu. Încerc să fiu originală, să dau viață versurilor așa cum îmi vin ele în minte.

Pentru mine, Eminescu nu e un poet de neatins, e cineva cu care pot sta la masa imaginară, jucându-mă cu cuvintele Lui. Aventura mea cu poeziile Marelui Poet este descoperirea sublimului. Transform un vers într-un cântec și, într-o clipă, copilul care asculta poezii seara, devine adolescenta care le cântă altfel: cu libertate, cu umor, cu imaginație.

Așa îl văd eu pe Eminescu: nu ca pe un monument pe care trebuie să-l admir de la distanță, ci ca pe o sursă vie de emoție, ritm și curaj.

    M-a ajutat mult faptul că am crescut cu o mamă pasionată de literatură, o bibliotecară pentru care biblioteca e ca un templu. Ea a fost linia mea de pornire în această lume. Am pătruns în mii de povești, ghicitori și poezii de la vărsta de 3 ani. Condusă de ea, am descoperit puterea unei creații adevărate - Mihai Eminescu. Atunci, în copilărie, ceream să mi se citească din Eminescu pentru a-mi imagina…Descopeream tabloul imens al lumii cu ochii strâns închiși, pentru ca nu cumva cineva strain să mi-o ia. Așa am înțeles cine e acest Luceafăr: era o lume senină și albastră, și roză, și strălucitoare…Apoi am învățat precoce a citi. Ne-am întâlnit iar și iar. Ca un fel de ritual. De câteva ori pe an, Eminescu mă însoțea la câte un concurs. Opera lui îmi dădea forțe să depășesc timiditatea. Nu mă puteam sătura de dulceața versurilor, de culoarea basmelor, de melodia rimelor. Ascultam și  recitam. Creația eminesciană a devenit  o bucată inevitabilă din mine. Una ce continuă să mă însoțească.

    Prin clasa a V-a am participat la un concurs de creație proprie. Trebuia să alcătuim poezii cu o temă la alegere. Eram destul de entuziasmată de a participa, deoarece în acea perioadă creația lui Eminescu a avut un impact major în viața mea. El mi-a fost un model de inspirație. M-a ajutat să-mi satisfac curiozitatea și curajul de a realiza ceva, fără ajutorul cuiva. Când am luat Premiul Mare nu-mi venea să cred că am reușit, dar surpriza a fost cadoul - volumele de poezii ale lui Mihai Eminescu. Faptul că el mi-a fost ghidul la crearea poeziilor și tot el mi-a fost darul, de parcă era mândru de mine pentru ce am realizat, era semnul unei prietenii vechi. Atunci, mama m-a întrebat: „Ce îți place cel mai mult din creațiile lui Mihai Eminescu? De ce l-ai ales pe el ca suport pentru concurs?”, iar eu i-am spus cu mândrie: „El e cel ce mi-a arătat cât de încăpătoare poate deveni inima unui copil atunci când iubește cu adevărat ceva și ar face imposibilul pentru a-și vedea dorința împlinită.” Exact asta am făcut. Am luptat pentru a obține ceva.

    Pe măsură ce creșteam, am înțeles că versurile lui m-au format, iar legătura dintre generații este darul spiritual cel mai important, pe care se sprijină viitorul.

    De la mama mea, care mi-a deschis poarta lecturii, până la mine, care am primit această moștenire ca pe un dar, Eminescu  este un poet-simțire, dăruire, carte de visuri. Este prezența  frumosului și eterna inspirație care ne ține aprinsă iubirea pentru literatură.

Când aud numele lui, nu mă gândesc doar la un poet, ci la un om care a știut să transforme tot ce a trăit în ceva nemuritor. A lăsat în urmă locuri, cărți și amintiri care vorbesc despre el, fără cuvinte. Eminescu trăiește astăzi în fiecare școală care îi poartă numele, în fiecare bibliotecă în care se citesc scrierile sale, dar și în inimile noastre, ale celor care îl iubim și îl respectăm.

Pentru mine, Eminescu înseamnă recunoștință, înseamnă să știi că faci parte dintr-un popor care a avut oameni mari, care au iubit frumosul, adevărul și limba română. Și, atât timp cât vom vorbi despre Eminescu, el nu va fi niciodată uitat.

Mihai Eminescu nu este doar un nume din manualele de română, ci o parte vie din identitatea noastră. Deși a trăit cu mult timp în urmă, el a reușit să lase ceea ce nu se pierde odată cu anii. Școlile, bibliotecile, străzile și monumentele care îi poartă numele nu sunt simple locuri, ci dovezi că oamenii continuă să-l prețuiască și să-l simtă aproape.

În orașul meu, există un liceu care-i poartă numele. De fiecare dată când trec pe lângă acea clădire, mă gândesc că acolo învață copii care, asemenea lui, visează, scriu și caută frumosul. Numele poetului parcă veghează asupra lor, reamintind tuturor că învățătura, talentul și iubirea de țară pot dăinui peste timp. Mi se pare emoționant cum o simplă placă de la intrare, cu inscripția „Mihai Eminescu”, poate aduna atâta respect și admirație.

Monumentul din centrul Chișinăului, o statuie din piatră, înaltă și sobră, face ca oamenii să se oprească si să mediteze asupra trecerii timpului… Unii aduc flori, alții doar privesc în tăcere.

Când am văzut pentru prima data acest monument, am simțit că acel loc are ceva aparte — o liniște care te face să gândești mai adânc, să simți mai sincer. Nu e doar un monument, ci un simbol al sufletului românesc.

Am observat că numele lui Eminescu apare peste tot: școli, străzi, parcuri, biblioteci. Dar, dincolo de aceste locuri vizibile, cred că adevăratul monument al lui Eminescu este în sufletul nostru ,în fiecare copil care învață limba română, în fiecare profesor care vorbește despre el cu pasiune, în fiecare familie care îi rostește numele cu mândrie.

        Îmi amintesc că prima dată am auzit despre Mihai Eminescu de la mama mea. Ea îmi recita mie și surorilor mele, când eram mici, poezia „Somnoroase păsărele”. O spunea cu o voce blândă, iar eu închideam ochii și îmi imaginam păsările adormind printre ramuri. Așa am început să-l simt aproape, ca pe un povestitor care aduce liniște și căldură în sufletul meu. Mai târziu, am aflat de la părinți că Mihai Eminescu nu a fost doar un poet romantic, ci și un om care își iubea  foarte mult țara. Tatăl meu are o carte veche cu poeziile lui și, uneori, citește din ea seara. Când recită „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, vocea lui devine mai serioasă, iar eu înțeleg cât de important este să ne iubim din toată inima  țara și limba română. Mama spune mereu că Mihai Eminescu este poetul sufletului patriotic, pentru că a reușit să scrie despre cele mai adânci sentimente pe care le poate trăi un om. Când ascultăm împreună poezia „Sara pe deal”, simțim liniștea serii și frumusețea naturii și al peisajului, ca și cum am trăi chiar în versurile lui.În familia mea, de ziua de 15 ianuarie, când se sărbătorește nașterea poetului, avem un mic obicei: ne strângem seara și citim câte o poezie. Mama aprinde o lumânare și spune că este „luminatorul sufletului român ”. Așa simțim că Mihai Eminescu nu este doar un poet din trecut, ci o parte vie din prezentul nostru.Bunicul îmi povestește uneori despre cât de greu a fost pentru Mihai Eminescu să trăiască într-o lume care nu îl înțelegea mereu, dar cum, în ciuda greutăților, el a continuat să scrie. De la el am învățat că adevărata valoare nu dispare niciodată, chiar dacă uneori lumea nu o vede. Mihai Eminescu a scris din suflet și pentru suflet, iar de aceea versurile lui au rămas puternice până astăzi. Pentru mine, Mihai Eminescu este un model. Îmi arată că trebuie să iubim frumosul, natura, limba și oamenii din jur. Când citesc „Luceafărul”, nu văd doar o poveste de dragoste, ci și o dorință de a înțelege lumea și locul nostru în ea. Mă face să gândesc mai profund și să apreciez ceea ce este curat și sincer.În școală, când vorbim despre el, îmi place să spun că Mihai Eminescu este ca un prieten care te ajută să vezi altfel viața. Prin cuvintele lui, descoperi că lumea poate fi mai bună, dacă o privești cu sufletul. De aceea, îl simt aproape, ca pe un membru al familiei noastre. Mihai Eminescu trăiește în amintirile bunicii, în cărțile tatălui, în emoțiile mamei și în gândurile mele. De fiecare dată când rostesc un vers eminescian, parcă aduc în prezent o parte din spiritul său. Cred că atâta timp cât oamenii îi citesc operele și îl iubesc, el nu va muri niciodată, rămânând în istoria culturală și literară a neamului.

        Astfel,pentru familia mea, Mihai Eminescu înseamnă iubire, cultură și mândrie românească. El ne amintește că limba noastră este un dar de la Dumnezeu, că poezia ne apropie și că sufletul românesc este plin de strălucire. De aceea spun cu mândrie că Mihai Eminescu face parte din familia mea – prin cuvintele, emoțiile și învățăturile pe care ni le-a lăsat.

Amintirea cea mai vie este legată de biblioteca veche a casei părintești. Pe cel mai înalt raft, unde razele soarelui intrau oblic dimineața, stătea o ediție veche a operelor sale, cu coperți ponosite și pagini îngălbenite, plină de sublinieri cu creionul. Mama, ne-a învățat de mici că a înțelege pe Eminescu înseamnă a înțelege o parte din sufletul românesc. Ne spunea că poezia lui nu trebuie doar citită, ci simțită, cum simți mirosul de tei înflorit sau fiorul unei ploi de vară.

Ne-a povestit de nenumărate ori despre pasiunea ei din studenție pentru manuscrisele eminesciene, despre efortul de a desluși nu doar ritmul și rima, ci și filosofia profundă din spatele versului. Datorită ei, am început să privesc poezia nu ca pe o obligație școlară, ci ca pe o formă de comunicare spirituală cu trecutul. Această moștenire a făcut ca, de fiecare dată când trecem pe lângă un tei, să nu vedem doar un copac, ci un simbol al iubirii curate și al regăsirii.

Pentru generația mea, poezia lui Eminescu a reușit să supraviețuiască zgomotului digital. Chiar dacă versurile sale circulă acum sub formă de citate pe rețelele sociale, esența lor nu s-a pierdut. Am descoperit că, atunci când ne simțim copleșiți de agitația lumii moderne, o simplă strofă din poiezia „O, rămâi” are puterea de a ne ancora în valori mai stabile și mai trainice. Bunicul spunea că Eminescu este un balsam pentru sufletul grăbit, iar noi, nepoții, am început să-i dăm dreptate.

Așadar, Eminescu nu a rămas încremenit pe piedestalul istoriei, ci continuă să fie o busolă  culturală. Poezia lui ne arată că, dincolo de efemeritatea clipelor și de ecranul rece al tehnologiei, există o matrice a sensibilității românești, la fel de vie și de actuală. Este confortul de a ști că, indiferent de veac, marile întrebări ale sufletului — despre iubire, eternitate și neam — își găsesc răspunsul într-un vers clasic. Moștenirea sa nu este o arhivă prăfuită, ci o permanentă reîntâlnire cu noi înșine, un dialog nesfârșit între trecut și prezent.

Totul a început cu străbunica mea. Aceasta nu știa cum să-l adoarmă pe bunicul meu. Într-o seară, disperată să-și liniștească copilul, a deschis cartea de Eminescu și a început să citească cu glas lin "Somnoroase păsărele". Versurile au curs ca o apă liniștitoare, iar micuțul s-a potolit ca prin farmec. Din acea noapte, poezia lui Eminescu a devenit cântecul de leagăn al familiei. Bunicul îmi povestește cu ochii lucind cum, în copilărie, singurele momente când simțea că mama lui este doar a lui erau acele minute de seară când ea deschidea cartea și-i șoptea: "Somnoroase păsărele / Pe la cuiburi se adună..." Vocea ei transforma cuvintele în melodie, iar el plutea spre somn pe aripile imaginare ale păsărelelor lui Eminescu. Ea s-a imprimat în sufletul lui mai adânc decât orice amintire.Când a venit rândul bunicului să devină părinte, n-a existat nicio îndoială despre ce va recita copiilor săi. Mama și unchii mei au adormit toți cu aceleași versuri. Mama îmi spune că nu-și amintește vreo noapte din copilărie fără "Somnoroase păsărele". Bunica păstrează o fotografie cu ea ținându-mă în brațe, cartea deschisă pe genunchi, privind în jos spre mine cu o tandrete infinită. Pe spatele fotografiei scrie: "Prima recitare pentru Andrei - Somnoroase păsărele, 15 noiembrie". Această imagine este proba că am fost primit în tradiția familiei, că am devenit parte din lanțul neîntrerupt al iubirii și culturii.Am crescut cu aceste versuri ca pe un cântec de leagăn pe care nu l-am ales, dar care m-a ales pe mine. În nopțile când aveam coșmaruri, bunica venea și șoptea: "Doar izvoarele suspină / Pe când codrul negru tace..." și fricile dispăreau. Când eram bolnav cu febră, mama stătea lângă patul meu și recita întreg poemul, iar eu simțeam cum versurile sunt mai puternice decât orice medicament. Poezia lui Eminescu a devenit pentru mine echivalentul unei îmbrățișări, al siguranței, al casei.Acum înțeleg că "Somnoroase păsărele" nu este doar o poezie pentru familia mea. Este un fir invizibil care ne leagă pe toți - pe străbunica Sofia care a descoperit-o în disperare, pe bunicul care a adormit cu ea mii de nopți, pe mama care și-o amintește cu nostalgie, pe mine care o car în suflet. Când voi avea propriii mei copii, știu deja ce le voi șopti în nopțile liniștite: aceleași versuri care au călăuzit spre somn patru generații înainte de ei. Cartea aceea veche, cu coperta înverzită, este mult mai mult decât hârtie și cerneală. Este dovada că opera lui Eminescu nu aparține muzeelor, ci vieții trăite. Fiecare pagină poartă amprenta degetelor care au căutat-o în semiîntuneric, fiecare cuvânt este încărcat cu iubirea a zeci de momente intime între părinți și copii. În casa bunicilor, Eminescu nu este un poet mort demult - el este vocea care încă adoarme copiii, este prezența care transformă noaptea în siguranță. Când vizitez casa memorială a lui Eminescu de la Ipotești, mă gândesc la camera lui de copil și mă întreb dacă și lui cineva i-a cântat la somn. Și îmi place să cred că acum, peste ani, poezia lui face pentru familia mea exact ce și-ar fi dorit orice poet: să rămână vie, să fie iubită, să transforme cuvintele în iubire și iubirea în amintiri care nu mor niciodată.

În concluzie, "Somnoroase păsărele" este mai mult decât poezia preferată a familiei mele - este coloana sonoră a copilăriei noastre, legătura nevăzută dintre generații și dovada că Eminescu nu este doar literatură, ci viață trăită și iubire transmisă din suflet în suflet, din voce în voce, din noapte în noapte.

Mihai Eminescu este numele care luminează întreaga literatură română. El nu este doar un poet, ci o voce care a știut să pună în cuvinte și versuri dorul și iubirea.

Deși a trăit în alte vremuri, Eminescu nu a pierdut legătura cu noi, ci continuă să existe prin versurile sale, prin dragostea pentru limba română și prin amintirile celor care îl recită. În familia mea Eminescu nu este doar un autor studiat la școală, dar un simbol al frumosului și al legăturii dintre generații.

Lumea lui Eminescu am descoperit-o încă din copilărie, datorită bunicii mele. În fiecare seară îmi recita „Somnoroase păsărele”. În glasul ei, păsărelele chiar adormeau, iar luna se ridica încet ca într-un basm. Mama, la rândul ei, păstreaza un volum vechi de poezii scrise de Marele Poet, moștenit de la părinți. Cartea are paginile îngălbenite, fiecare filă menține vii amintirile unor trăiri. Mama spune mereu că Eminescu a scris cu gândul la inimile oamenilor.

Pentru mine, Eminescu este legătura dintre toate generațiile. Citind „Luceafărul”, simt o chemare spre înalt, spre ideal. Versurile lui mă fac să înțeleg că frumusețea nu moare niciodată.

Eminescu a reușit să transforme limba româna într-o artă și datorită lui am ajuns să o prețuiesc și mai mult.

Autorul „Luceafărului” trăiește în familia mea prin fiecare vers rostit, prin fiecare emoție pe care o trezește. El e poetul care ne-a învățat să simțim frumosul, să ințelegem puterea cuvântului și să ne mândrim că suntem români.

De aceea pot spune cu certitudine că Eminescu nu aparține trecutului, dar fiecărei familii, inclusiv familiei mele, care iubește poezia. În casa noastra, el este lumina care nu se stinge, amintindu-ne că, atât timp cât iubim și visăm, va continua să trăiasca în noi.

  Îmi amintesc seara în care îmi așteptam părinții pentru a memora o poezie. Eram în clasele primare, iar pregătirea temelor pentru acasă nu era cea mai captivantă activitate pentru mine. După cină ne-am așezat într-un cerc și am citit o dată opera „Ce te legeni?…”, când se năpusitse tăcerea, am simțit acea feerie despre care toți adulții vorbeau, acel sentiment magic, declanșat de o aliniere de cuvinte, de combinația perfectă a lexemelor. Mama se uita cu ochii plini de o sclipire pe care o cunoșteam deja. Era mulțumită că am lăsat cuvintele să treacă nu doar prin minte, ci și prin suflet. Tata zâmbea, iar sora mea a lăsat treburile ei pentru a împărtăși acest moment. Părinții au început să citească pe roluri și acea senzație de o frumusețe morală metamorfoza în ceva fizic, aerul era mai curat, parcă puteam simți acea adiere a vântului ce-i alunga frunzele codrului, auzeam ciripitul rândunelelor ce treceau chiar deasupra mea în drumul spre țările calde. Când îmi venise rândul, mai stângaci, însă entuziasmată, spuneam replicile codrului, după ce sora mea le recita pe cele ale eului liric. Am repetat poezia de nenumărate ori, din purul sentiment de plăcere – a fost cel mai simplu de memorat din toate operele lirice de până acum.

  La școală am spus-o prima, fiind încrezătoare în succesul meu. În anumite momente, uitându-mă în clasă, îi vedeam pe ei, pe cei care în seara trecută mă ascultau și mă susțineau cu replici calde, familia mea. Am primit nota zece, însă la un alt obiect am obținut o notă mai mică. Venind acasă, mama m-a întrebat de ce sunt tristă, iar eu i-am spus de ambele note. Râzând m-a întrebat: „Ce te legeni, codrule?”. Din acel moment de fiecare dată când cineva e trist sau indispus îi punem aceeași întrebare și amintirile plăcute din acea seară alungă orice gând neplăcut, lăsând spațiu doar pentru emoții, doar pentru familie.

  În pofida neînțelegerii unor opere eminesciene mai complexe, pe alocuri mai profunde, am găsit acel sentiment de confort, de liniște în lectura poeziilor eminesciene, datorită poeziei  „Ce te legeni?...”. Cu toate că  „Luceafărul” este o capodoperă a creației eminesciene, nu-mi poate trezi aceleași sentimente ca și  „Ce te legeni?...” . Până și în ziua de azi, într-un moment de reculegere, spun în gând primele versuri ale poeziei.

        O altă emblemă a prezenței poetului în existența noastră este un obiect modest, dar cu o importanță sentimentală deosebită: un semn de carte vechi, primit de la bunica, pe care este imprimată  prima poezie pe care a citit-o ea din creația poetului.  Îl țin cu atenție și îl folosesc atunci când citesc, simțind că sunt parte dintr-o tradiție nobilă, transmisă din generație în generație.

Eminescu se regăsește și în activitățile noastre de familie: în excursiile în natură. De exemplu, contemplăm cerul cu stele, sau zborul păsărilor călătoare și recitim  versurile lui, discutăm despre ele și despre ce înseamnă să fii atent la frumusețea lumii. Astfel, ne iubim unii pe alții, simțim că facem parte dintr-un neam, o cultura, sau  natura; fără să simțim că este doar o obligație școlară.
      Mihai Eminescu nu este doar un poet din manualul de la școală, ci o prezență firească în familia noastră. El ne invite mereu la un dialog frumos, ne învață să ne iubim rădăcinile și să transmitem aceste valori mai departe. Poeziile lui, obiectele și obiceiurile noastre legate de ele ne adună acasă, locul  pe care îl caută sufletul nostru.

Eminescu face ca dragostea pentru frumos, sacru, adevăr  să fie un dar pe care îl primim și îl dăruim la rândul nostru.

Sub acoperișul ursuz al conceputului meu, o operă nădăjduiește clipele efemere ce-și găsesc sfârșit tragic în neverosimila vreme. “Sărmanul Dyonisus” de Mihai Eminescu e o cadența cerească ce pune la incertitudine noțiunea trecerii colocviale de timp și care sălășluiește secretele unui geniu distrus. Dorința inițială de a citi nuvela fu a mea, iarăși bunica a citit-o, fiind surprinsă de conținutul și expresia metafizică a autorului. Respectiv, cartea a devenit un pilon nevertebrat al familiei. Cele două elemente care ne diriguiesc sunt: apartenența spaimei față de Dumnezeu și baza necunoscutului, a Universului în diferite eponime ale vieții. Aceleași rigori după care tânărul Dionis conviețuiește se află-n sânul casei mele, un hedonism prezent în atimpul singrafului. Contemplația filosofică e un paradox al veridicității omenirii, iar personajul principal e o reprezentare trupească fantastică a omului de azi. Ideea centrală este că legile universale vaste, în sinea lor, nu au o forma samavolnică, ci scolastică, atârnate-ntr-o altă realitate.

Aici revine proveniența-n familia mea: firul narativ este continuat, iar povestea lui Dionis are curs liber prin pereții casei noastre.

Există clipe când lumea pare să se oprească în jur, iar timpul curge doar prin cuvintele lui Mihai Eminescu. Poetul devine un orizont infinit al literaturii române, o lumină tremurătoare care pătrunde în sufletele noastre fără să ceară nimic în schimb.

De la prima poezie ascultată, „Pe lângă plopii fără soț”, am simțit cum ceva din ființa mea se întinde și se deschide, parcă pentru prima oară, spre nemărginirea universului. În felul acesta, Eminescu nu mai este doar autorul unor versuri, ci un veritabil orfeu al inimilor noastre, un glas care cântă nu doar dorul, ci însuși sensul de a simți.

În interiorul familiei mele există o melodie ascunsă, un fir invizibil care leagă trecutul de prezent. Străbunica mea purta numele Mihaela, bunicul se numea Mihai, iar verișoara, asemenea unei repetări simbolice, Mihaela. Destinul, însă, m-a așezat sub un alt nume, Gabriela, chiar dacă într-un fel tainic acel „Mihaela” îmi era hărăzit. Cu timpul, am înțeles că numele nerostit s-a strecurat totuși în fibra mea, în felul în care respir poezia eminesciană, în felul în care mă înalț odată cu versurile, ca într-un zbor delicat peste codri, lacuri și plopi singuratici.

Pe linie feminină, am descoperit un ritual tainic: citirea poeziilor transmise de la o generație la alta, asemenea unei ceremonii nevăzute a inimii. Străbunica citea încet, bunica își apleca vocea blând peste fiecare silabă, iar mama mi-a dăruit această tradiție ca pe o moștenire de suflet. Așa am devenit nu doar cititoare, ci gardianul unei flăcări care nu se stinge niciodată. Fiecare cuvânt rostit mi-a modelat sensibilitatea și a înveșnicit legătura dintre trecutul meu și al celor care m-au născut.

Doar titlul „Floare-albastră…” și parcă universul întreg începe să tremure. Tristețea și dorul se așază în suflet acolo unde poezia știe să mângâie. Apoi „Lacul…”, cu undele lui line și suflul codrilor, mi-a arătat că iubirea și timpul formează o singură armonie profundă, o melodie a existenței în care fiecare generație își adaugă ecoul. Iar când „Sara pe deal” răsună în liniștea camerei mele, am senzația că tot ceea ce a fost și ceea ce va fi se întâlnesc într-o clipă perfect rotundă, sub bucium și stele, într-o ordine cosmică pe care doar poezia o poate dezvălui.

Astfel am învățat că poezia nu este doar un limbaj, ci o formă de cunoaștere, o deschidere către propria ființă interioară, o modalitate de a atinge eternitatea. Numele nerostit din familia mea a căpătat, prin Eminescu, o altă formă — una subtilă, profundă, trăită nu în acte, ci în sensibilitate, în emoția fiecărui cuvânt.

  Pentru mine, Mihai Eminescu este mai mult decât un poet, este o verigă între generații, glasul care traversează timpul, arcul care leagă ființa mea de cei care au fost și de cei care vor fi. Prin el am învățat să visez, să simt că viața își ascunde sensul în vibrația nevăzută a inimii.

  Și de aceea voi continua să recitesc, iar firul nevăzut va rămâne viu — mai puternic decât numele, mai durabil decât timpul, mai intens decât orice cuvânt scris. În fiecare plop fără soț, în fiecare floare albastră, în fiecare lac și fiecare seară voi simți prezența sa: eternă, nemărginită, sublimă.

Acesta este glasul unei generații ce încă îl mai ascultă.

     Un frate mai mare, l-aș putea numi, dar nu, i-aș spune mai degrabă, un ecou ce răsună în amintirile mele, o orchestră de voci ale copilăriei. Aud clar glasul tatălui meu, el îi zice fratelui meu să se ridice în picioare, să pună mâinile în brâu și să rostească tare și solemn: “Salut națiune, salutare popor! Recită Alexandru Munteanu poezia ,,Fiind băiet păduri cutreieram”, autor, Mihai Eminescu “.Astfel, în amintiri, ecoul se prelinge într-o voce plăpândă, firavă, dar dârză, de băiețel. Fratele meu mai mare recită poezia, cu care tatăl nostru ne-a modelat cu grijă valorile, asemeni râului ce netezește pietricelele de pe fundu-i, asemeni mării ce naște luceferi, tatăl meu ne-a șlefuit pe noi, ceilalți, care stam tăcuți la masă și îl ascultam, așteptându-ne rândul.

     Astfel de seri, în care singura lumină ce ne încălzea sufletul și ne rumenea obrajii umezi era strălucirea Luceafărului și pâlpâitul unei lumânări, au mai fost multe, seri în care căldura creației eminesciene topea orice fior de supărare iscat în timpul zilei, transfigurând poetic într-un spațiu pașnic, prielnic cufundării în vis, armonie și poezie. Atunci începea o nouă simfonie, ,,La un semn, deschisă-i calea și s-apropie de cort/ Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port./ -Tu ești Mircea?/-Da-mpărate!/- Am venit să mi te-nchini,/ De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini”, recită un alt compatriot de-al meu. Încă de atunci am înțeles genealitatea marelui nostru poet român, Mihai Eminescu, care s-a impus prin cunoașterea sa luciferică, în sânul familiei mele, ne-a binecuvântat cu aripile-i îngălbenite de înțelepciune și timp și a suflat cu vuiet prin crengile arborelui meu genealogic. Iar părinții mei, exponenți ai tezaurului eminescian, ne-au cântat, cum au știut mai bine, gândurile poetului, gravând în conștiința noastră versuri fundamentale poporului român, ,,-Orice gând ai, împărate, și oricum vei fi sosit,/ Cât suntem încă pe pace, eu îți zic:Bine-ai venit!”.

     Demnitatea, patriotismul, pacea, aceste valori au îmbrăcat ,,veșmintele limbii“ în creația lui Mihai Eminescu și s-au transmis din mână în mână, din vorbă-n vorbă, de la inimă la inimă, de-a lungul generațiilor, au inspirat cugete noi, au ridicat pilonii societății și au unit familii.

     Într-adevăr am fost cuprinsă de amintiri ce orbitează pe a lui cunună, în care aud din nou acel surâs al unei guri ce așteaptă să râdă și ea într-un poem. “A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată/ Din rude mari împărătești/ O prea frumoasă fată”, recitam eu, “Luceafărul “, sub ochii fugari ai lumânării de ceară și îngândurați ai familiei mele.

     Era pe când nu l-am zărit, azi îl vedem și nu e.  Icoana chipului său răsare aievea în casa noastră, mângâindu-ne frunțile și crescându-ne uniți sub aripa lui. Mihai Eminescu s-a înălțat în familia mea, iar eu sunt mândra că ,,mi-e frate”.

Prima oară când am auzit o poezie de-a lui Mihai Eminescu a fost de la bunica mea. Era iarna, iar afară ningea liniștit. Ea mi-a recitat poezia ,,Somnoroase păsărele" și mi-a zis că această poezie a învățat-o și ea când era mică,pe vremea când pleca la școală. Îmi amintesc cum îmi spunea că versurile lui Mihai Eminescu sunt ca un cântec care te liniștește și te face să visezi frumos. De atunci,de fiecare dată când aud păsările cântând sau văd luna de pe cer, îmi amintesc de poezia eminesciană.

În biblioteca noastră se păstrează o carte cu basmele și poeziile lui Mihai Eminescu. Este un obiect ce are o valoare specială.Când citesc o operă de-a poetului lângă părinții mei, mă simt foarte bine. Ei își reamintesc de anii în care au citit și ei pentru prima oară aceste minunății.

Toți din familia mea spun că Mihai Eminescu a iubit mult natura și oamenii. În poeziile lui este accentuat dorul de casă, dragostea,liniștea și frumusețea vieții simple. Când citim operele sale, parcă ne simțim mai aproape de lucrurile care contează cu adevărat: iubirea, bunătatea și liniștea sufletului. Bunica spune că Mihai Eminescu a înțeles cel mai bine dorul,acel sentiment care te face să te gândești la cei dragi și la locul unde te-ai născut.

De fiecare dată când trecem cu familia pe lângă monumentul lui Mihai Eminescu din centrul orașului,ne amintim de câte frumoase poezii a scris poetul. Privind monumentul, simțim respect și recunoștință pentru omul care a iubit atât de mult limba română. Este un moment de gânduri bune,care ne face să ne mândrim că cunoaștem careva opere de-ale lui.

Prin poeziile lui am învățat să iubesc cuvintele și să privesc cerul, pădurea, iarba și tot ce este viu cu mai multă atenție.

Pentru familia mea, Mihai Eminescu este mai mult decât un scriitor. El este o parte din viața noastră și tradițiile noastre. Ne unește și ne face să iubim limba pe care o vorbim. De fiecare dată când citim o poezie de-a lui, parcă redescoperim frumusețea cuvintelor.

Consider că atât timp cât în casele noastre se mai deschide o carte cu operele lui Mihai Eminescu sau trecem cu gând curat pe lângă monumentul lui, Mihai Eminescu este ca o lumină care nu se stinge niciodată,o lumină care ne amintește cine suntem,de unde venim și cât de frumoasă este limba noastră ce o vorbim.

          La început, poeziile sale treceau pe lângă mine fără să lase urme, încă nu-mi trezeau curiozitate și nu erau la fel de atrăgătoare precum povestirile lui Creangă, dar crescând am ajuns astăzi să mă regăsesc în fiecare cuget și metaforă, văzând aceste opere ca pe un prieten vechi pe care abia acum învăț să-l cunosc.Acum nu ezit să-i reamintesc bunicii despre tradiția noastră, așteptând cu nerăbdare fiecare vizită pentru a pune mâna pe o nouă carte, să reîntâlnesc poezia eminesciana pe care o vad ca o scăpare a grijilor din aceasta lume.

             Am început ,,să gândesc ca Eminescu” îmi spune familia mereu.La fiecare cină împreuna, le împărtășeam mereu ceea ce aflam nou din versuri, nu exista o seară in care să nu fac trimitere la un poem sau citat eminescian.Simțeam ca duceam un diamant in brațe pe care lumea din jur nu-i înțelegea valoarea îndeajuns.

          Cel care a început să mă asculte cu ochi dornici de cunoaștere este fratele meu.La doar 7 ani deja își dorea să pornească într-o aventură eminesciană memorabilă alături de mine.Eram foarte bucuroasă că am reușit sa răspândesc acest univers creat de Eminescu și celorlalți.Am început să-i citesc fratelui în fiecare seară câteva strofe din mici poeme.Preferata sa era ,,La mijloc de codru des”, îi priveam din când in când chipul sau vrăjit atunci când îi citeam.Înțelegeam că îi place, îmi aducea o cărțulie de Eminescu si mă ruga frumos să-i citesc câteva poezii, pe care chiar le memorase, ca și cum ar fi vrut să le păstreze pentru totdeauna.

        Mama, auzindu-ne mereu, după un timp a început să ni se alăture. Ne cerea să-i împrumutăm cărți cu capodoperele lui Eminescu, și treptat, întreaga noastră familie era atrasă de magia versurilor, purtată spre lumina nemuritoare a poeziei eminesciene. Pe măsură ce serile treceau, descopeream împreună lumea ascunsa în cuvintele lui Eminescu.        

         Fiecare poezie părea să deschidă o fereastră către alte lumi: codri umbriți, stele ce străluceau în depărtare, doruri și visuri nemărginite. Ne așezam aproape, cu cărticelele deschise, și împărtășeam gândurile despre poeziile citite.Și astfel, fără să ne dăm seama, poezia a devenit mai mult decât o lectură: a devenit o tradiție, o lumină ce ne călăuzea pașii, un dar pe care îl trăiam împreună, seară de seară. După ce terminam de citit toate cărțile, adesea făceam mici vizite împreuna la biblioteca de lângă casă și căutam împreună alte cărți cu poeziile lui Eminescu. Fiecare vizită era o mică aventură: răsfoiam paginile, descopeream versuri noi și ne bucuram să găsim poeme pe care nu le mai citisem până atunci.

         ,,Ușoare sunt viețile unora” este poezia care, în opinia noastră, este simbolul ce redă drumul nostru în descoperirea acestui tărâm al romantismului in versuri românești. La fel cum eul liric descoperă o „stea nemuritoare” care îi schimbă perspectiva asupra vieții, noi am descoperit împreună opera lui Eminescu.Fiecare poezie citită împreună a devenit o clipă specială, care ne-a luminat sufletele, ne-a adus emoție și am creat legături mai puternice între noi, unindu-ne prin emoții unice, trăite în comun datorită acestui geniu al literaturii române.

        Astfel, Eminescu nu e doar poezie, ci o punte între suflete, o lumină nemuritoare ce schimbă vieți de-a lungul secolelor.

În anii aceia, părinții mei s-au cunoscut. Mama îmi povestește, zâmbind, că la început, ceea ce a surprins-o la tata a fost felul cum vorbea calm și încrezut despre lucrurile care îl inspirau, printre care și poezia lui Eminescu. Tata a recitat o poezie preferată, iar modul în care a vorbit despre ea i-a atras atenția mamei. Nu pentru că recita frumos, ci pentru că o făcea simplu, sincer, ca și cum ar vorbi despre ceva personal. Așa a înțeles ea că el vede frumosul în lucruri mici, iar asta i s-a părut o calitate rară. Cred că modul lui de a privi literatura a făcut-o pe mama să vadă în el o persoană sinceră, atentă și sensibilă, iar aceasta și i-a apropiat.

Acel volum de poezii, deși e doar o carte, a ajuns să fie un obiect important în casa noastră. Pentru mine, reprezintă mai mult decât niște pagini cu versuri. Este o parte din povestea părinților mei, din perioada lor de început, când învățau cine sunt și ce le place. Atunci când o deschid, simt că intru puțin în lumea lor și în felul în care s-au format valorile lor.

Așa a ajuns ca numele lui Eminescu să fie prezent și în familia noastră, nu ca o lecție, dar ca o tradiție, care s-a transmis prin povestirile lor și prin emoțiile legate de acea carte. Pentru noi, el reprezintă nu doar un poet, ci un punct comun care a legat două persoane ce au întemeiat o familie frumoasă.

Tânjirea după profunzime, care s-a înrădăcinat în formarea mea spirituală, o datorez, în mare parte, familiei mele. Probabil de aceea, Mihai Eminescu reprezintă pentru mine nu doar un reper literar al manualelor, ci o prezență discretă în familia mea și un filon tainic al elevației creative.

În perioada adolescentină, rolul poetului român drept „axis mundi” s-a conturat prin cele trei direcții esențiale ale raportării mele la el — biblioteca, arta și valorile moștenite familial— ce s-au metamorfozat în expresii ale propriei deveniri.

Axa primordială a prezenței eminesciene este biblioteca familiei– loc al inițierii, contemplării și reveriei. Între cotoarele alterate și odorul hârtiei uzate, găseam o evadare din cotidian și din rutina care devora timpul: un volum vetust de poezii postume ale lui Mihai Eminescu, scrise între 1866 și 1873. Îl răsfoiam în vacanțe sau înainte de somn, urmărind vocea maternă șoptind versurile și lăsându-mă purtată în spațiul oniric pe care îl modelau. Obișnuiam să descifrez semnificațiile ascunse în operele „Filosofia copilei”, „Doi aștri”, „Steaua vieții” etc. împreună cu părinții și rămâneam mereu surprinsă de adevărul ascuns în anumite cuvinte. Afirm că această practică a sădit în mine o sensibilitate aparte pentru literatură, cultivând o atracție profundă pentru simboluri, mister și înțelesuri tainice, care continuă să-mi ghideze, actualmente, lecturile și reflecțiile.

Axa secundară reprezintă schița romanului meu „Jurnalul unei muritoare”. Este un spațiu în care imaginarul meu se află în rezonanță cu adâncimea metafizică a viziunii eminesciene. Reinterpretarea operei „Luceafărul” devine un act de reconstrucție simbolică: Ruxandra, ființă telurică marcată de suferință și memorie, se opune lui Caelis, o entitate celestă, sfâșiată între datorie și vinovăție. Tema devine iubirea imposibilă și tragică a doua lumi antitetice: pământul și cerul. În tensiunea lor arhetipală am descoperit un cadru pentru propriile mele interogații despre destin, fragilitate și transcendență. Astfel, creația devine o matrice identitară, iar Eminescu — un catalizator al profunzimii mele spirituale.

Axa terțiară, consacrată valorilor familiale, dezvăluie modul în care ecoul lui Eminescu s-a strecurat în universul meu lăuntric. Nu prin lecții sau manuale, ci prin gesturile și obiceiurile zilnice ale părinților mei — respectul pentru cuvânt, atenția față de nuanțe și sensibilitatea față de suferința altora — am învățat să simt prezența poetului. Astfel, Eminescu nu a devenit un monument literar admirat la distanță, superficial, ci un reper interior, oglindindu-se în felul în care familia mea privea lumea: cu luciditate, delicatețe și o vibrație lăuntrică în fața frumosului și a tragicului.

Astfel, Mihai Eminescu rămâne poetul universal al poporului românesc, dar interpretarea sa nu este standardizată. Libertatea de a-l trăi și percepe individual transformă lectura într-un dialog personal, conferindu-i statutul unui ghid interior care se reinventează în fiecare sensibilitate și experiență familială.

Luceafărul ne veghează!

Pentru neamul meu, versul eminescian, având conotația Crezului, a devenit o rugăciune de seară, în care-i murmurăm numele, cristalizat și în elogiile recurente, în care “Luceafărul” este incipitul unei suite poetice. De-asemenea, toate rudele mergem la o întâlnire de suflet în parcul cu același apelativ din localitatea noastră, depănând amintiri.

Nu mi-ar fi fost atât de dulce copilăria fără ,,Somnoroase păsărele”, unde vedeam puii cu măicuța lor ca o oglindă ce-o reflectă pe mama cu mine, sora și fratele. Valorile reflectate în lucrarea respectivă ne reprezintă. Iubirea și respectul pentru natură, susținute de epitetul “somnoroase păsărele” și personificarea “izvoarele suspină”, sunt momente esențiale din destinul nostru, exemplificate prin sădirea de copăcei, udarea plantelor, hrănirea și protejarea animăluțelor și evitarea poluării solului, apelor și aerului, activități ce ne aduc bucurie în suflet și căldură în inimă. În așa mod, și alte valori culturale ne relevă personalitatea, precum patriotismul în lucrări ca ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” și ,,Doina”, și legătura dintre artă și creație în cântecul “La zidirea soarelui se știe”, cu titlul ce sugerează analogia dintre arta divină și arta umană, cu text compus de Mihai Eminescu și interpretare a lui Ion Aldea-Teodorovici. Ținem la țara noastră și la numele sale notorii, întrucât promovăm citirea și audierea scrierilor Luceafărului literaturii românești.

Viețile noastre, cea eminesciană și cea a mea și a familiei mele se aseamănă mult. De exemplu, mama mea este născută pe data de cincisprezece ianuarie, precum regretatul suflet liric, amintind, în fiecare an, de figura lui epocală, iar eu sunt mândră să spun că am moștenit de la dânsul talentul de a face artă din cuvinte. La lumina versului măiestru ,,O, rămâi, rămâi la mine” și în sufletul meu a înmugurit dragostea de creație, la început naivă ,,Eu zbor cu aripi de carte”, ca mai apoi să aibă nuanța unui joc de lumini și umbre, în care am reușit să-mi eternizez emoțiile, la început copilărești ,,Pentru că sunt cea mai bună/La învățătură, la învățătură…”, apoi completându-se și, în final, înveșnicindu-le ,,Rămân tăceri, rămân himere./Nu încetez a te iubi,/Dar dacă stelele s-or stinge/Şi visul iar s-ar risipi,/Aş mai rămâne în tăcere/Sau ți-aș vorbi?”. Poemul ,,Pe lângă plopii fără soț” a reprezentat o armonie între căutările mele și manifestarea sa, iar ,,Ce te legeni?…” - o operă ce ne-a inspirat să mergem cu toții într-un codru, într-o zi de toamnă devreme.

Prin tot ce am trăit și am simțit de-a lungul sorții noastre, eu și familia mea am valorificat reflecția poetică a lui Mihai Eminescu, ce constituie o aură de lumină pentru noi. Aceasta, deși scrisă în perioada modernă târzie a secolului al XIX-lea, rămâne actuală și astăzi, abordând diverse teme, precum tema dragostei și tema efemerității timpului, reflectând experiențe și valori universale, care se regăsesc și în viața familială. Dorul, adesea menționat în poeziile autorului, este nelipsit când un membru se află departe de ceilalți. L-am omagiat în fiecare an, i-am continuat valorile pe care le avea și l-am citit mereu cu drag și patimă. Astfel, Eminescu este un râu nesfârșit ce curge prin timp, adunând în apele sale emoțiile și visurile unei întregi familii și ale întregii națiuni.

Înainte ca eu să mă nasc, părinții mei au străbătut același drum în entuziasmul începuturilor, când își ridicau casa și își construiau propriul viitor. Mai târziu, frații mei au mers zilnic pe această stradă spre școală, purtând în ei energia copilăriei, adunând amintiri pe care încă le povestim la mesele de familie. Așa, fără să bănuim, numele lui Eminescu se țesea deja în povestea familiei, devenind martor tăcut al tuturor etapelor esențiale din viețile noastre.

Pentru mine, strada a început să capete înțeles în diminețile răcoroase, când mama mă ținea strâns de mână, ducându-mă spre grădiniță. Tot pe strada lui Eminescu am pășit pentru prima dată spre școală, alături de tata, cu flori în mână și emoții în suflet. Apoi, aceasta a devenit drumul plimbărilor de seară împreună cu frații mei, momente a căror valoare urma s-o conștientizez mult mai târziu, dar și a conversațiilor liniștitoare cu mama, sub apusul de soare, când ne puteam mărturisi tot ce aveam pe suflet.

Primele mele întâlniri reale cu poetul au fost acasă, când îmi auzeam fratele repetând, cu jumătate de glas, poezia „Fiind băiet păduri cutreieram”. Atunci am făcut, pentru întâia oară, legătura între numele poetului și strada pe care o cunoșteam atât de bine. Ulterior, la școală, am descoperit cu adevărat opera eminesciană, în toată profunzimea ei, iar cu timpul am ajuns să îl recit cu plăcere și să mă las impresionată de puterea cuvintelor lui. Eminescu a devenit poetul pe care îl recitam cel mai des, inspirația mea pentru concursuri și recitaluri, și un motiv de mândrie pentru familia mea.

Odată cu adolescența, strada „Mihai Eminescu” a capătat culori noi. A devenit drumul spre zilele tot mai încărcate de liceu, spre ieșirile cu prietenii și spre serile în care satul mi se părea mai mare decât fusese vreodată. O stradă obișnuită pentru alții, pentru mine a început să poarte toate emoțiile anilor în care începi să te descoperi pe tine însuți. A devenit, fără să-mi dau seama, un jurnal deschis al adolescenței mele.

A trecut timpul, părinții au rămas ancorați acasă, pe când frații mei au pornit spre alte lumi, iar eu am început, cu pași mici, să-mi construiesc propriile visuri. Momentele când reușim să fim cu toții împreună sunt tot mai rare, tocmai de asta, acestea sunt cu atât mai prețioase. Și ori de câte ori familia se reunește, există un traseu care nu se schimbă niciodată: strada „Mihai Eminescu”.

Ea devine puntea dintre noi, firul nevăzut care ne strânge din nou la aceeași masă, în aceeași casă, în același univers al copilăriei. Este drumul sigur care ne întoarce acolo unde inimile noastre au învățat, pentru prima dată, ce înseamnă familia. O parcurgem cu același entuziasm ca odinioară — ca și cum lumina caldă a serilor de altădată ne-ar chema înapoi, cu blândețe.

Drumul ce duce mereu spre casă rămâne strada care ne-a crescut, ne-a privit schimbându-ne, ne-a lăsat să ne împrăștiem în lume, dar ne chemă înapoi de fiecare dată. Pentru familia mea, Eminescu trece dincolo de statutul marelui poet – devine o parte fundamentală a poveștii familiei, iar strada care îi poartă numele – simbolul unității ei.

Pentru noi, Eminescu înseamnă acasă.

Pentru noi, românii și moldovenii, el nu este doar un poet. Este o respirație a neamului, o punte între trecut și prezent, o dragoste transmisă din generație în generație. Versurile lui nu le citești pur și simplu — le trăiești, le respiri, le porți în tine ca pe o moștenire sfântă.

Când îl citesc, simt că mă poartă în locuri neștiute, în lumi mari și pline de farmec; și totuși, oricât de departe m-ar duce imaginația inspirată de cuvintele lui, sfârșesc întotdeauna în același loc: acasă, în Moldova mea dragă. Acolo unde începe totul — în familie.

Deseori zburăm departe: după bani, după orașe mari, după cariere obositoare. Ne pierdem în agitație, uităm să trăim și să facem o simplă pauză.Uităm să privim înapoi, spre rădăcini, spre istorie, spre cultura care ne-a format. Uităm Moldova care, pe zi ce trece, devine tot mai frumoasă, cu tineri activi, talentați, artiști, dansatori, compozitori — oameni ai frumosului, oameni ai lui Eminescu, fără să știe uneori.

Când eram mică, nu înțelegeam această frumusețe. Mi se părea că lumea adevărată e undeva departe, că lucrurile mari se întâmplă în alte locuri. Dar îmi amintesc perfect momentele când stăteam în casă, alături de mama, cu ochii mari și curioși, o copiliță fragilă și naivă, care nu cunoștea răul. Mama era cea care vedea în mine un suflet sensibil, atras de frumos, și mă îndemna mereu să desenez, să citesc şi să simt pe Eminescu.

Mama- a fost cea care mi l-a pus în mână pe Eminescu pentru prima dată. Acea mică poezie - „Somnoroase păsărele“ , pe paginile unei cărți micuțe de culoare roz, prelucrată pe margini cu diverse ornamente, mi-a schimbat copilăria. Cu fiecare poezie, cu fiecare vers, simțeam că se deschide în fața mea un univers în care mă regăseam fără să-mi dau seama. Creșteam, învățam, dar nu uitam. Din contră — dragostea pentru Eminescu se adâncea. Îl recitam la școală, îl citeam acasă, îl selectam pentru teste, proiecte, concursuri. Îl purtam cu mine ca pe un mic secret al inimii mele.

Mama mi-a dăruit această dragoste, iar eu o port mai departe cu aceeași grijă cu care ții un lucru prețios. Iubesc! Iubesc familia mea și îl iubesc pe Eminescu — pentru că amândoi sunt legați în același fir al copilăriei mele.

De fiecare dată când deschid o poezie, simt cum timpul se oprește. Deodată sunt iar mică. Îl văd pe tata ridicându-mă în brațe cu o bunătate caldă, o bunătate pe care n-o uit nici azi. O văd pe sora mea alergând prin casă, chemându-mă la joacă.Mă văd pe mine, micuță, naivă, atât de drăguță și destul de deșteaptă.

Prin Eminescu, copilăria mea prinde viață din nou. Prin el, pot să-mi retrăiesc copilăria.Să mă simt din nou copilița mamei și a tatei care își dedică toată atenția mie.

Dar viața a alergat înainte. Am crescut, m-am schimbat, iar timpul celor dragi a devenit tot mai ocupat. Am încercat adesea să-i conving să ia o pauză, să stea iar împreună ca odinioară, dar parcă ne-am grăbit prea mult cu toții.

Totuși, Eminescu rămâne acolo, ca un fir nevăzut care ne leagă, ca o amintire vie care ne adună iar la aceeași masă, măcar în inima mea.

În Eminescu m-am regăsit. În Eminescu am crescut. Și tot prin Eminescu, ori de câte ori îl citesc, mă întorc acasă — mereu, fără greș.

Interesul pentru numismatică l-am moștenit de la tatăl meu. El m-a introdus, pentru prima dată, în universul monedelor vechi și mi-a relatat multe povești, date istorice, informații despre artă, personalități și evenimente pe care acestea le păstrează ca mărturii ale epocilor trecute. De atunci, îmi place să explorez, prin prisma unităților monetare, figuri marcante sau momente istorice definitorii.

În mica noastră colecție se regăsește și moneda cu chipul geniului poeziei românești, Mihai Eminescu. Așa s-a născut întrebarea: există și alte monede cu figura marelui poet? Răspunsul este afirmativ.

În tărâmul monedelor moldovenești ce poartă amintirea lui Mihai Eminescu, site-ul

Băncii Naționale mi-a dezvăluit existența unei piese comemorative, create cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui. Aceasta a apărut în anul 2000 și este o monedă de argint, cu valoareade 100 de lei. Pe revers se regăsește chipul poetului, o călimară cu pană descris, o carte și chiar semnătura acestuia.

În anul 2025, Banca Națională a Moldovei a îmbogățit considerabil tezaurul său cultural, emițând o monedă comemorativă din seria “Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Chișinău”. Intrată în circulație la 29 august 2025, această monedă dedicată lui Mihai Eminescu, bătută atât în argint, cât și în aur, reînvie imaginea poetului în metal prețios. Pe verso, silueta lui Mihai Eminescu se regăsește în plan central, vegheată de o stea cu opt colțuri ce sugerează călătoria interioară și inspirația, iar alături o carte deschisă evocă forța cuvântului său, inscripțiile „MIHAI EMINESCU” și anii de viață „1850–1889” încununează compoziția.

Banca Națională a României a lansat, de-a lungul timpului, mai multe monede cu portretul lui Mihai Eminescu. Printre acestea se numără o monedă de aur cu valoare anominală de 2000 de lei, precum și alta, lansată în anul 2010, cu valoarea de 500 de lei. Este de remarcat că, încă din 1950, s-a intenționat realizarea unei monede jubiliare din argint, însă proiectul nu a fost finalizat.

Așadar, în 1991, a circulat o bancnotă de 1000 de lei, iar în 1993 a fost emisă o nouă variant a acesteia. Mai târziu, în 2005, a apărut bancnota de 500 de lei, pe care se regăsește, de asemenea, imaginea lui Mihai Eminescu.

O revelație din fosta Uniune Sovietică potențează emiterea unei monede de 1 rublă în 1989, cu chipul instanței creatoare. Rotundă și fin lucrată din cupru și nichel, moneda pare a păstra în tăcere geniul poetului, o fereastră prin care vocea sa transcende limitele temporale și spațiale.

Deși exemplele prezentate nu întruchipează întreaga galerie, ele accentuează un fapt incontestabil: Eminescu rămâne o figură emblematică, atât prin creația sa literară, cât și prin imaginea care dăinuie pe monede și bancnote.

Astfel, afirm cu predilecție că monedele eternizează însăși creația eminesciană și continuă să transforme memoria poetului într-o prezență palpabilă, ce cultivă în spiritul tinerei generații valori general-umane primordiale: “Dacă unu și cu unu

Nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul

Infinitului din noi.” (Adrian Păunescu)

În seceta culturii literare a recentelor decenii se facilizează o neclaritate vzbalmoşă a cugetului modernei generaţii şi totuşi suntem menţinuţi în internul sufletelor arzătoare de dragoste îmbibată faţă de cultura noastră şi reprezentanţii săi. Aceştia deţin o mare influenţă asupra gîndirii şi obiceiurilor adoptate de familiile influienţate cu  idealogiile lor.

Mihai Eminescu, în propria percepţie nu este doar un autor, este un meşter fantastic al alinărilor dulci, amintirilor calde şi naive a copilăriei divine. Eminescu a apărut pe orizontul sorţii mele prin opera sa ,,Poezii antume,, . Îmi aduc cu dor aminte de clipele a vieţii unei mici domnişoare , pe care , uneori, o observ în reflecţia oglinzii. Cînd seara se aşternea pe peisajul oraşului, învelind cu rouă priveliştea, ea, tropăind uşurel prin casă venea cococinduse pe pătuc în armonia propriei realităţi împreuna cu sora sa şi aştepta cu mîngîere sosirea măicii cu atingerile ei line pe cap. Venind , ea aducea cu sine nu doar un miros nostalgic , ci şi cartea compusă din poeziile eminesciene scrise scurpulios, provocînd o anumită afecţiune, citite seară de seară în numele somnului unei fetiţe mici ce acum, prin curbele sorţii, ca prin visare, mirată, îşi aminteşte clipele date, care au devenit în prezent nişte şoapte a trecutului .

În acest mod simplu dar feeric Mihai Eminescu şi-a croit calea în incinta faniliei mele, iar operele sincere şi atît de mult apropiate sufletului au devenit aidoma unui luminiş pentru mine şi familie.

Geniul său care se iveşte în fiecare opera este fundamentul pe care mii de tineri ce cunosc literatura şi scrierea sa, inclusiv şi eu, şi-au format identitatea. Filosofia scrierii bazată pe ecou de dragoste faţă de uman şi natură, miracolul visului, universului, stelelor şi fantasticului au impus imprente adînci în sufletele fiecărui cititor ce e plin de recunoştinţă spre clasica limbii romîne.

 Mihai Eminescu nu este doar un scriitor, el este o esenţă a amintirii şi o tradiţie a familiei mele.

Încă din copilărie am crescut învățând să prețuiesc și să urmez valorile culturale transmise de Mihai Eminescu, izvorul din care generații întregi au învățat să simtă și să gândească frumos.

Iubirea mea față de Eminescu a început de la o vârstă fragedă. Țin minte și astăzi, ziua în care bunica îmi deschise pentru prima oară poarta spre universul poeziei. Era o zi de toamnă, ca toate altele, lumina lămpii părea că învăluie întreaga cameră. Îmi amintesc cum vocea ei blândă, făcea ca versurile să prindă viață și parcă păsările erau pe cale să adoarmă în rând cu mine. Atunci auzisem pentru prima dată poezia „Somnoroase Păsărele” și numele poetului Mihai Eminescu .

Mama a fost și este o admiratoare a poetului, în adolescență își nota într-un jurnal, gândurile și sentimentele față de Eminescu, sub formă de poezie. Acest jurnal, alături de zecile culegeri de poezii eminesciene, este păstrat și astăzi de mine ca fiind o sursă de inspirație și motivație nesfârșită.

Cât despre mine, poeziile lui Eminescu le-am simțit mai profund abia când am început să le citesc singură .

„Luceafărul” e mai mult decât poezie, e viață, e emoție, e trăire - un univers în care ne regăsim , indiferent cât de tineri sau maturi suntem.

Odată ce am început să studiez mai bine literatura eminesciană, mi-am dat seama că acesta nu a intrat în istorie ca și cel mai bun poet român, doar fiind că și-a împrăștiat gândurile pe foaie, dar datorită faptului că a fost singurul din perioada sa și până în prezent, capabil să te facă să simți printre rânduri ceva ce nu poate fi tradus în cuvinte.

Anume poeziile sale au fost cele care m-au dezvoltat ca persoană și care m-au ajutat să înțeleg teme destul de mature.

Printre marile teme abordate de dânsul în opera sa, care m-au marcat, au fost nu doar tema dragostei și a naturii, ci și cosmosul, credința și istoria.

La fiecare recitire a operei sale descopăr ceva nou, interesant, la care anterior nu atrasem atenția.

Acesta și este marele farmec al poeziei lui Mihai Eminescu, că în pofida anilor ce trec, a Inteligenței Artificiale, gadgeturi-lor, lucrările sale rămân unice, interesante, și niciodată plictisitoare.

La opera lui Eminescu mă reîntorc de fiecare dată pentru a-mi găsi liniștea, inspirația, și credința că nu totul este pierdut.

Atunci când ajung să vorbesc despre marele Luceafăr al literaturii române, indiferent de contextul în care aș putea să reflect adâncimea impactului său asupra mea, mă regăsesc insuficient de pregătită pentru a o face. Însă, doldora de sentimente calde și amintiri prețioase, îmi culc capul în poala mamei pentru a reveni între acele ferestre prin care superba creatură a nopții își poartă eleganța pe oglinda apei. „Somnoroase păsărele” este prima creație literară care mi se asociază cu ancorarea mea la întâlnirea cu versul eminescian. Cele mai multe îmbrățișări de „noapte bună” veneau după rostirea unor versuri cu o dulceață greu de uitat: „Dorm și florile-n grădină/ Dormi în pace!”. Cu recunoștință revin la aceste prețioase amintiri din copilărie, la această candelă interioară care își poartă lumina prin toate etapele formării mele. Așa se perpetuează tradiția: prin gesturi mici, prin momente tăcute, prin amintiri care devin modele pentru cei care vin după noi. Versurile sale trec din mână în mână și cu fiecare rostire, întăresc legătura dintre trecut și prezent. Au întărit o gândire tăcută, stabilă, o măsură după care am continuat să învăț, să cresc, să înțeleg. În acest fel, mă simt și astăzi parte a spectacolului nocturn care mi-a însoțit începutul în lumea cuvântului nepieritor al lui Eminescu, lume în care: „Peste-a nopții feerie/Se ridică mândra lună,/Totu-i vis și armonie –/Noapte bună!”. Mihai Eminescu este sufletul casei și centrul oricărei conversaţii din familia noastră, acea prezență caldă și luminoasă care adună toate inimile în jurul său. Poezia lui devine o rugăciune, o moștenire prețioasă transmisă de la bunică la văr, de la soră la frate, fiecare cuvânt fiind rostit cu respect pentru frumusețea și înţelepciunea ei.

Opera lui Eminescu rămâne astfel mai mult decât o expresie a culturii românești. Reprezintă un pilon de memorie care străbate familia mea și dă stabilitate, claritate și eleganță felului în care înțelegem lumea.

   În pofida faptului că Mihai Eminescu a fost o figură controversată a secolului al XIX-lea, cei care vor să își formeze o părere constructivă asupra personalității sale trebuie să pătrundă în firea lui și să analizeze proveniența acestuia, așadar este primordial să perindăm toate fazele prin care a trecut el.

 În cazul meu, familiarizarea cu Eminescu a pornit de la sora mea Teodora, care mi-a dezvăluit nu doar frumusețea versurilor, ci și sensibilitatea, profunzimea și neliniștile din spatele lor, întrucât pentru ea, acesta nu era doar un banal autor din manuale, ci o prezență eternă, prin care sufletul reușea să exprime cele mai profunde și intime trăiri omenești. Vorbea frecvent despre poet cu respect și admirație lipsită de trivialitate, prin care se simțea o emoție francă.                           

De asemenea, fiind o desăvârșită colecționară de cărți, nu a ezitat să cumpere atât volume noi, din librării, cât și unele trecute prin timp, cu pagini îngălbenite, de la târgurile de anticariate, pentru a însufleți materia ce și-a pierdut proaspătul suflu al glorioaselor epoci apuse cândva.                 

Ea obișnuia să deschidă aceste cărți și să îmi citească fragmente, uneori poezii arhicunoscute, alteori versuri neștiute, dar la fel de impregnate de vibrația eminesciană. Cu aceeași dăruire îmi citea și din alți poeți, ca Păunescu, Stănescu și Bacovia, însă pentru Eminescu avea o afecțiune aparte, pe care mi-a transmis-o și mie, fără să își propună neapărat.                                    

Privind în urmă, sesizez că impactul acelor acțiuni ale ei au depășit simplitatea procesului de descoperire a unui scriitor prin prisma influenței din exterior. Eminescu a devenit pentru mine un simbol al pătrunzătorului și al autenticității, și continuă să rămână o parte esențială din mine, noi, un inseparabil tot întreg — o punte între copilăria în care am învățat să visez și maturitatea în care continui să caut sensul în orice, iar acest fapt reprezintă pentru mine una dintre cele mai valoroase moșteniri culturale din familie.

      Totodată, prin intermediul ei, a început voiajul descoperirii personalității lui Eminescu dincolo de celebrul clișeu de Luceafărul poeziei românești, fiindcă numeroși indivizi  îl compară fără nici o ezitare cu Byron, Novalis, Lermontov, dar el este deosebit de aceştia, poate chiar superior prin intuiţia sa extraordinară de a personaliza ideea liricii filosofice şi ştiinţifice, datorită pasiunii pentru cultură patriotică, dar și prin prisma preocupării pentru ştiinţă chiar şi atunci când societatea nu era încă sigură de ziua de mâine, grație majorei influenţe, până în ultima fibră, de curentele literare străine, și nu în ultimul rând viziunea sa poetică „paradisiacă”, visător-romantică, care în publicistică se metamorfozează  în ştiinţă și metafizică - puțini dintre factorii prin care Eminescu devine un izvor al propriei creații, între două extreme care i-au creionat viața – literatură și știință, domenii pe cât de antagoniste, pe atât de semnificative pentru parcursul său. Virtuţile curiozităţii au făcut ca un mare poet al culturii noastre să fie puternic atras de cunoştinţele ştiinţifice ale secolului respectiv. Studiile făcute la Viena şi Berlin

l-au apropiat pe Eminescu de operele unor nume cunoscute şi recunoscute ale ştiinţei – Arhimede, Galileo Galilei, Brown, familiarizându-l totodată cu teoriile ştiinţifice ale momentului.

       Așadar, parcursul meu prin universul eminescian nu a fost doar o călătorie literară, ci și o introspecție în profunzimile sufletului uman, un dialog între efemer și etern, între neant și profund, iar Eminescu rămâne pentru mine un martor al zbuciumului interior și o călăuză spirituală prin gânduri și emoții individuale.

Tata, la rândul său, a avut o poveste aparte. Fiu de profesori, și-a petrecut anii copilăriei explorând biblioteca vastă a bunicilor, unde rafturile adăposteau cărți valoroase. Răsfoia cu minuțiozitate enciclopedii, atlase, albume tematice, romane, căutând mereu acel ceva capabil să-i țină vie curiozitatea. A citit mult și divers, până când a descoperit latura cu adevărat fascinantă a literaturii: universul eminescian. Pentru el, aceasta s-a transformat într-o lume cu „codri de aramă” în care „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă”, o lume în care a pășit cu uimire și din care nu a mai ieșit niciodată. Iar pasiunea lui, transmisă cu venerație, a ajuns și la noi, cei ai generației de astăzi.

Când, în anul 2003, tatăl meu a venit la Chișinău pentru studii, a descoperit marile biblioteci ale orașului, spații elevate, impregnate de o atmosferă academică. De fiecare dată, împrumuta câte un volum de proză considerat incitant, dar și o selecție de poezie eminesciană, nelipsite din ritualul său de dezvoltare. Își găsea mereu câteva clipe de lectură în pauzele de la universitate, iar bucuria de a încheia un volum era dublată de anticipația revenirii, exact ca un „gând purtat de vânt” înapoi către paginile care-l așteptau. Cu timpul, a început să își achiziționeze propriile ediții, prețuite ca adevărate relicve culturale.

Așa se face că eu și sora mea, Amedeia, am copilărit respirând poezia eminesciană, pasiune insuflată cu dăruire de către tata. Mai târziu, când am început școala, mama a propus instituirea unei tradiții familiale: în fiecare an, în preajma zilei de 15 ianuarie, organizăm un concurs dedicat creației Poetului. Uneori ne întrecem în recitaluri, alteori ne transformăm în mici artiști plastici, realizând desene și picturi ce reflectă mesajele lirice alese, imagini „floare albastră” în armonie cu versul. Într-un an, am concurat și la secțiunea de eseuri, iar juriul, format din bunicii noștri, ne premia cu entuziasm, indiferent de locul obținut.

În perioada carantinei, când bunicii locuiau cu noi, iar părinții erau mai des acasă, aceste concursuri s-au înmulțit. Atunci am participat la recital de familie: am învățat textul poemului „Luceafărul” pe roluri, și ne-a reușit impecabil, cu o dicțiune ce părea să lumineze încăperea „De dorul lui și inima/ Și sufletu-i se împle.”. La finalul acestor întreceri nu conta doar premiul, ci și discuțiile sincere despre valorile desprinse din opera eminesciană: adevăr, iubire, visare, demnitate, un „dor nemărginit” pentru frumos.

Am adunat nenumărate amintiri frumoase și prin implicarea în concursuri de recital, expoziții de felicitări literare și alte activități dedicate Poetului în instituția în care învăț. Fiecare dintre aceste experiențe a consolidat în mine sentimentul că Eminescu nu este doar un autor studiat, ci un „far cultural”, un simbol al identității noastre. Deși trăim într-un secol grăbit, al tehnologizării, poezia e încă vie prin puterea ei transformatoare.

Reflectând acum asupra impactului său profund în familia mea și pentru propria mea formare, pot afirma cu certitudine că Mihai Eminescu este harul sublim care unește generațiile, o voce eternă, ce ne înalță, ne modelează și ne însoțește în devenirea noastră spirituală.

            viu, palpabil cu mâna"

                             (Nichita Stănescu)

Eminescu e un nume îmbrăcat în nemurire, un călător al veșniciei, care a cuprins în cuvinte dorurile și visele noastre. O mică parte din Marele poet rămâne în inimile celor ce i-au citit opera, un tezaur de valori, patriotism, iubire, respect față de om și natură . Poezia lui e în adierea vântului, într-o rază de soare, într-un clar de lună, o scânteiere de stea, în dragostea de mamă, în valurile mării, în șoapta izvorului, în ultima frunză rămasă printre ramuri.  În familia mea Eminescu este un reper cultural care trece din generație în generație, fiind o moștenire de suflet.

Străbuneii mei l-au descoperit odată cu deschiderea școlilor românești, când sora mai mare a bunicii mele a adus primele manuale acasă din care au învățat să scrie și să citească cu grafie latină frații mai mici, părinții ei și stră-stră-bunelul meu. care știau slavonă. Erau anii când lectura era o lumină, iar Eminescu și Creangă îi duceau în lumea basmelor.  Dar a venit “eliberarea” când cotropitorii le distrugiau tot ce-i lega de țară, neam, limbă și adevăr istoric Totuși Eminescu n-a fost uitat...Era citit pe ascuns din volumașe păstrate cu sfințenie. Prin anii `60 au apărut și primele plachete de versuri eminesciane,dar cu mari omisiuni. Chiar și așa Eminescu era citit cu entuziasm. Abea prin anii `70-90 familia mea s-a bucurat să cunoască o parte din volumele lui Eminescu cu alfabet latin. Buneii povestesc cum au descoperit frumusețea limbii române prin prisma versului eminescian, cum muzicalitatea lor le-a încântat tinerețea.

Noi și părinții noștri am fost leganați “pe un vers de Eminescu/ pe pământul cel iubescu”(G. Vieru).  De Eminescu ne leagă multe amintiri frumoase, lecturi, spectacole, excursuri și obiecte simbolice. Un loc aparte îl ocupă calendarul din 1989-1990 cu lucrarea lui Aurel David "Arborele Eminescu". Timpul istoric, în care a apărut, i-a dăruit o semnificație profundă. Erau anii de Renaștere Națională: de zbucium, de speranțe, libertate, iar calendarul cu chipul lui Eminescu, unit cu ramurile acestui arbore în bătaia vântului era ca un simbol, o chemare la luptă pentru Libertate, Dreptate, Demnitate, Adevăr.

În familia noastră calendarul cu multiple însemnări a stat în colțișorul de elev al mamei mele ani la rând. Silueta  Poetului contopită cu ramurile acestui arbore părea un chip născut din linii, lumină și mister, devenind un izvor de inspirație, o fereastră spre Măria Sa Poezia, spre cunoaștere și rădăcini. Peste ani, poate nu întâmplător, când m-am născut eu, printre cărțile copilăriei ei, mama a găsit acest calendar.  Era o amintire luminoasă plină de recunoștință și dorea să mi-o transmit și mie.  Astfel am făcut cunoștință cu Geniul poeziei din fragedă copilărie. Chipul lui pe cer albastru  mi-a fost ca o icoana care m-a ocrotit și luminat în primii ani de viață. Mare a fost bucuria să-l găsesc atunci, când căutam ceva special în arhiva familiei, ca să mă inspire pentru acest eseu.

O altă amintire vie, care m-a emoționat, este și premiera  concertului “Dialogurile Dragostei”  pe versurile lui Mihai Eminescu și Veronica Micle.

Sublima întâlnire a Geniului Poeziei cu Geniul Muzicii a rămas pentru todeauna în sufletele spectatorilor. Atunci l-am cunoscut pe viu pe Eugen Doga, i-am dus un buchet de flori, m-a îmbrățișat, aveam 4 ani.  Astăzi conștientizez când de norocoasă sunt că am fost contemporană  cu Măria Sa.

Acum în adolescență îl redescopăr pe Eminescu, meditez asupra sensului vieții din gândirea sa vizionară. Nu există un omagiu mai înălțător decat să-i cunoștem opera inestimabilă. Eminescu va inspira mereu generații.

Tare aș vrea să-i spun :"Îți mulțumesc Emine/ Îți mulțumesc și-n veci/ Prin versul tău mă simt/ "Crăiasa din povești"".

Cartea a fost cumpărată de mama mea acum aproximativ cinci ani, pe când lucra în Israel, unde se află și astăzi. Ea locuia atunci împreună cu o bătrână care cunoștea limba română, iar serile obișnuiau să citească împreună poeziile lui Eminescu. Mama îmi povestește că acele momente îi aminteau de casă, de familie și de lucrurile dragi. Printre paginile acestei cărți, ea regăsea liniștea de care avea nevoie într-o țară străină. După câțiva ani, mama a hotărât să-mi trimită cartea, dorindu-și ca eu să o păstrez și să o citesc. Astfel, volumul „Opera poetică” a ajuns în mâinile mele și, de atunci, are un loc special în biblioteca mea, deoarece îmi amintește de frumusețea limbii române.  

Mama are câteva poezii preferate, dintre care „Te duci…” și „Luceafărul” de care își aduce aminte des. Ea spune că în aceste poezii se simte profunzimea gândirii lui Eminescu. În „Te duci…”, de exemplu, se simte durerea despărțirii și lupta dintre iubire și rațiune: „Puteam numiri defăimătoare / În gândul meu să-ţi iscodesc, / Şi te uram cu-nverşunare, / Te blestemam, căci te iubesc.” Mama spune că aceste versuri îi amintesc că dragostea nu este doar fericire, ci și puterea de a îndura și de a ierta. 

Eu am alte preferințe. Una dintre poeziile care mă impresionează este „Când amintirile…”, o meditație despre trecerea timpului. Versurile „Când amintirile-n trecut / Încearcă să mă cheme...” exprimă atât de simplu ideea că trecutul trăiește în noi, chiar dacă încercăm să-l uităm. Îmi place, de asemenea, și poezia „Pe lângă plopii fără soț”, în care se simte delicatețea iubirii neîmplinite și sinceritatea sentimentelor. O altă poezie dragă mie este „Adio…”, unde se observă maturitatea poetului în fața despărțirii: „De-acuma nu te-oi mai vedea, / Rămâi, rămâi, cu bine!”. Pentru mine, aceste versuri arată cât de frumos poate fi exprimat un sentiment dureros, fără ură sau reproș. 

Citind această carte, am înțeles că Eminescu nu este doar poetul trecutului, ci un autor mereu actual, capabil să atingă suflete, indiferent de vârstă. Poeziile sale vorbesc despre sentimente pe care oricine le poate recunoaște, cum ar fi: dorința de iubire, frumusețea naturii, trecerea anilor. Prin aceste teme universale, el reușește să lege generații diferite. 

Și bunica mea îl aprecia pe Eminescu. Deși prefera romanele polițiste sau de dragoste, lua adesea din biblioteca locală volume de poezii. Spunea că versurile sale au o simplitate care „odihnește sufletul”. Astfel, pot spune că Mihai Eminescu a fost prezent, într-un fel, în viața tuturor femeilor din familia mea. 

Astăzi, „Opera poetică” nu este doar o carte, ci un simbol al culturii române și o dovadă că poezia poate uni generații. Ea ne amintește de importanța lecturii, de frumusețea limbii române și de puterea cuvântului care unește oameni, chiar și aflați departe unii de alții. Prin această carte, am descoperit că Eminescu nu aparține doar manualelor, ci și vieții de zi cu zi, unde poezia devine parte din familie. 

„Pe lângă plopii fără soț…”, o romanță deosebită, cu o semnificație adâncă de suferință și de admirație, aprinsese lumina între doi adolescenți, fără să-și dea seama. Aceștia mereu au văzut numai dragostea și frumusețea poeziei, dansând și cântând împreună zi de zi și noapte de noapte.
Din momentul în care au auzit această operă, se observară unul pe altul, creând un colțișor în inimă unul pentru celălalt. Colțișorul acela, la fiecare sărbătoare la care se interpreta piesa lui Eminescu, creștea din ce în ce mai mult și mai mult. Din acel prim moment, Omul deplin al culturii românești îi menise pe cei doi ca să fie soț și soție. Așa și a fost. Cei doi s-au căsătorit, au avut trei copii frumoși. Anume din acest motiv, poezia Marelui Poet a devenit ceva sfânt și miraculos pentru familia noastră.

În fiecare an, la cincisprezece ianuarie, ziua primului fior în priviri, are o semnificație pură pentru noi: reîntregirea familiei. În această zi, tradițional, ne retragem cu toții într-un foișor bine amenajat. Pregătim mâncăruri tradiționale și ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Când seara se așterne peste pământurile Moldovei, începe adevărata distracție: părinții, având două microfoane, interpretează „Pe lângă plopii fără soț…”. Vocile lor melodioase mângâie sufletele noastre, stelele cerului, ca niște luminițe, îi veghează pe cei doi îndrăgostiți. Zâmbetele lor strălucesc în lumina lunii, iar ochii sclipesc și ei cu o dragoste nemărginită. Amândoi, dansând elegant și lin sub aripa melodiei preferate, încheie cu un sărut. Ulterior, urmează un recital din creația poetului nepereche, după care depănăm amintiri.

Paradoxal, deși poezia conține o imensă suferință din dragoste, a putut crea o Dragoste reciprocă atât de mare.

De aceea, Mihai Eminescu este îngerul păzitor al familiei noastre și îi sunt atât de recunoscătoare pentru că ne adună grămăjoară, pentru că a creat Soarele dragostei ce ne ține pe toți aproape.

legături între generații. În familia mea, acest rol i-a revenit lui Mihai Eminescu, poetul care nu doar a marcat literatura română, ci, într-un mod neașteptat, a devenit parte din istoria familiei mele. Pentru noi, nu este doar poetul în căutarea Absolutului, ci este firul invizibil care a legat viețile noastre și valorile pe care le păstrăm cu sfințenie.

Povestea începe cu părinții mei. Ei, deseori, își amintesc emoționați primele lor

întâlniri, când, încă timizi și nesiguri de ceea ce avea să urmeze, se plimbau pe strada Mihai Eminescu. Pentru alții fiind doar o stradă, pentru noi este decorul în care cele două destine au început să se descopere unul pe altul. Ei nu vorbeau atunci despre poezii, ci despre planuri, visuri, principii, încercând să se cunoască mai bine, iar numele poetului, scris pe placa străzii, a devenit martorul primelor îmbrățișări, sărutări, supărări, dar și al primului „Te iubesc”. Din acel moment, pentru ei, Eminescu nu mai era doar un

scriitor, a devenit un simbol al dragostei lor, al acelei iubiri tinere, sincere și adevărate.

De aceea, pentru familia mea, poetul nu e doar o figură emblematică a neamului meu, ci „puntea” care a unit destine, iar viitorul lor am devenit noi, copiii binecuvântați de a

cunoaște iubirea.

Posibil povestea de dragoste a părinților m-a ținut aproape de creația lui Mihai

Eminescu încă de pe vremurile când curiozitatea mea de copil mă călăuzea spre raftul unde mă aștepta răbdătoare cartea cu somnoroase păsărele. Îmi amintesc cum mama mi-o citea seară de seară cu voce caldă, ca pe un cântec de leagăn. Nici nu realizam atunci că ascult versurile lui Eminescu. Pentru mine, erau doar cuvinte frumoase despre somnoroase păsărele care mă călăuzeau în lumea visului.

Legătura cu Eminescu nu se oprește aici. Bunica mea avea un dulap vechi, masiv, cu

uși ce scârțâiau ușor, plin cu cărți adunate de-a lungul vieții. Printre romane și volume

vechi, mereu găseam câte o ediție a operelor lui Eminescu, uneori, prăfuită, alteori, cu pagini îngălbenite, dar păstrată cu grijă. Pentru bunica, aceste cărți erau o adevărată comoară, nu doar prin valoarea lor literară, ci prin faptul că reprezentau o parte din cultura unei epoci în care oamenii aveau mai puțin, însă prețuiau mai mult. Deschideam acele volume ca pe relicve, simțind că ating ceva vechi și prețios. Așa am înțeles că valorile culturale nu se transmit doar în școală, ci prin exemple trăite în familie. Abia mai târziu am realizat că acele momente urmau să devină începutul formării personalității mele în care creația eminesciană au avut un impact major.

În felul acesta, opera lui Mihai Eminescu a devenit parte din moștenirea noastră

afectivă, veriga ce unește trei generații. Grație povestei părinților mei, a vocii mamei

citindu-mi poezii și a dulapului cu cărți al bunicii, am învățat că identitatea unei familii

este construită și din cultura care e transmisă din generație în generație.

Astfel, numele lui Eminescu nu este doar lecție de literatură, ci și lecție de viață. Am

învățat să prețuiesc legătura între generații, frumusețea cuvintelor și importanța rădăcinelor noastre. În familia mea, poetul continuă să fie o prezență sine qua non.

      Poezia preferată de familia mea este  ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, pentru că în această lucrare Mihai Eminescu și-a expus sentimentele de patriotism și mândrie față de plaiul său.

      Familia mea se bucură căci are oportunitatea să locuiască într-o țară cu o istorie bogată și foarte interesantă. Bunicii, surorii și mie ne place foarte mult istoria, adesea apar întrebări la care încercăm să aflăm răspunsul și să aducem argumente pentu a demonstra de ce acesta ar fi corect și nu altul. Și de multe ori ne-am convins că Eminescu are dreptate atunci când scrie versul ,,La trecutu-ți mare, mare viitor!”, deoarece evenimentele importante care au avut loc în trecut, au dus la consecințe evidente și la schimbări continue. Și tot poetul ne spune că chiar dacă generațiile se schimbă, trecutul rămâne același, țara își păstrează tradițiile, cultura, limba și tot ceea ce o face deosebită de celelalte, și anume în versul ,,Căci rămâne stânca, deși moare valul, ”, ceea ce este un adevăr, căci cum a fost poporul român curajos, harnic și onest, așa a rămas, indiferent de tot ceea ce l-a zguduit.

     Când vorbesc cu mama despre obligația unui cetățean de a cunoaște limba română, mereu revenim la această poezie, deoarece românii au fost nevoiți să învețe diferite limbi, dar acum este timpul să vorbim limba maternă și să impunem și celelalte persoane care locuiesc de douăzeci, treizeci sau toată viața lor în Republica Moldova să vorbească în limba de stat a țării. Acest lucru este important pentru a valorifica și promova limba română. Eminescu ne demonstrează cât de melodioasă și înțeleaptă este această limbă, prin faptul că unind cuvinte atât de simple, putem crea emoții foarte puternice pentru cineva cine știe să aprecieze arta cuvântului. Mama întotdeauna a insistat și a fost un model pentru mine, cum să vorbesc corect, reușind să înzestreze în mine dragostea și respectul față de limba maternă. Și cred că nu în zadar poetul a scris în această lucrare ,,Guste fericirea raiului ceresc”, deoarece atunci când te exprimi liber și corect în limba română, fiind în țara ta, și considerându-te un cetățean patriot, într-adevăr, este o fericire fără limite, o muzică pentru propriile urechi și un balsam pentru suflet.

       Această poezie chiar este deosebită, de aceea, o recomandăm să fie citită și să se mediteze adânc asupra ei. După părerea noastră, ultima strofă este cea mai importantă și cea mai frumoasă, ea trezește în noi acel sentiment propriu-zis de mândrie și patriotism față de Țară.

Când eram mică, bunica îmi citea seara, la lumina slabă a lămpii vechi, poezii dintr-o carte cu pagini îngălbenite. Îmi amintesc cum mă uimea faptul, că vocea ei tremura ușor, când rostea numele lui Mihai Eminescu, de parcă ar fi o amintire sacră dintr-un timp pierdut. Cartea aceea, cu coperțile uzate și miros de hârtie veche, era cel mai prețios obiect din casa noastră. Deseori bunica îmi spunea: „Asta e inima familiei noastre.” Iar eu, zâmbind, mă întrebam cum poate o carte să fie atât de importantă, dar o ascultam în liniște, cu ochii plini de admirație, ca și cum fiecare cuvânt ar fi fost o rază blândă de lumină. Mie îmi plăcea să pătrund în esența fiecărui cuvânt, vers și strofă. Iar când bunica obosea și se ducea la culcare, eu, încetișor, deschideam cartea fermecătoare și încercam să citesc mai departe.

Anii au trecut într-o clipire de ochi. Blândețea bunicii a plecat odată cu ea însăși. A rămas doar cartea. Stă acolo, pe raftul de sus, lângă fotografiile străbunicilor. De fiecare dată când o ating, parcă aud din nou vocea ei caldă: „Să nu uiți, dragă, că poezia e felul în care sufletul vorbește lumii.” Atunci simt mereu un fior ciudat – amestec de dor și de bucurie – și îmi dau seama că am primit o moștenire scumpă, care nu poate fi pierdută: dragostea pentru frumos, pentru vers, pentru cuvânt, pentru lumină.

Astăzi, când citesc „Luceafărul” sau „Revederea”, când pătrund în mesajele lor despre iubire imposibilă și dor nemărginit, când simt fascinația, tristețea dulce și melancolie, înțeleg că îl percep deja altfel, pe Eminescu. Nu mai este doar un poet din manuale; devine un prieten, care a învățat să pună în cuvinte: iubirea, credința, dorul și tăcerea. În fiecare vers al lui găsesc o parte din familia mea: tăcerea tatălui, visarea mamei, iubirea bunicii. Toți par să se regăsească acolo, printre stele și păduri, printre dealuri și livezi, în poezie și în inimile celor dragi.

De multe ori, când e liniște în casă, deschid volumul acela vechi și citesc cu voce tare, ca și cum aș aprinde din nou lampa bunicii, care lumina încet și se aprindea ca o steluță în întunericul odaiei. Lumina aceea nu e doar o amintire – e o promisiune: să-ți asculți inima și să nu uiți niciodată cuvintele bunicii. Pentru că atâta timp cât vom rosti un vers de Eminescu, nu vom fi niciodată singuri. Mereu va fi alături un personaj din operele sale, care ne va ajuta să înțelegem lumea.

Poezia poate să aline, să vindece, să ne adune împreună chiar și atunci când timpul ne desparte.

Pentru mine, Eminescu nu mai este doar un poet. El a devenit o legătură între generațiile familiei mele, o punte între viitor și trecut, între cei care au fost și cei care vor fi. Cu ajutorul lui am învățat că iubirea, credința și speranța nu se pierd niciodată – doar se transformă în lumină, în stele, în paradis.

Și poate, când voi deveni și eu mamă, din aceeași carte îi voi citi copilului meu. Poate vocea mea va tremura ușor, ca a bunicii, iar puiul va zâmbi, fără să știe de ce. Însa eu știu, cu adevărat, că Eminescu e un suflet sincer și adânc, care trăiește încă – în fiecare clipă în care o inimă bate mai frumos datorită unui cuvânt.

Eleva clasei a IX-a, Pascalova Tatiana.

Liceul Teoretic "Mihai Viteazul", mun. Chișinău.

Într-o vacanță de patru zile petrecută la Iași, orașul în care Mihai Eminescu a trăit o parte importantă din viața sa, familia mea și cu mine am ales să ne desprindem de rutina zilnică și de vitrinele luminoase ale magazinelor, pentru a păși pe urmele poetului național și ale Veronicăi Micle. A fost o călătorie în care am simțit că timpul încetinește, iar trecutul se împletește firesc cu prezentul nostru.

Prima oprire a fost în Parcul Copou, acolo unde se înalță Teiul lui Eminescu, martor tăcut al iubirii și inspirației sale. Sub coroana lui seculară am mâncat înghețată împreună cu familia, într-o liniște aparte, ca și cum am fi devenit, pentru o clipă, parte din povestea poetului. Ne-am imaginat cum, în același loc, Eminescu și Veronica Micle își citeau poeziile, își împărtășeau gândurile și își trăiau dragostea discretă, dar intensă. Era ușor să simțim emoția lor, știind că versurile pe care și le trimiteau sunt astăzi printre cele mai cunoscute și îndrăgite.

Am continuat drumul către muzeul dedicat poetului, unde am descoperit obiecte, manuscrise și fragmente de istorie care ne-au apropiat și mai mult de universul eminescian. Bustul lui Eminescu și al Veronicăi Micle ne-au întâmpinat în tăcere, ca doi vechi prieteni, invitându-ne să le ascultăm povestea și să le citim poeziile scrise pe bănci.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale călătoriei a fost vizita la Bojdeuca lui Ion Creangă, locul unde Eminescu a găsit refugiu timp de șase luni. Am pășit în cămăruțele modeste unde „bădiță Mihai” și bunul său prieten discutau până în zorii zilei, aici poetul a scris versuri nemuritoare, iar Creangă a dat viață poveștilor pline de farmec. Pe terasa casei, Eminescu obișnuia să scrie și am simțit o liniște profundă, ca o punte între noi și generațiile de ieri.

Această vacanță nu a fost doar o excursie, ci o redescoperire a valorilor, a emoției și a frumuseții culturii noastre. Eminescu a devenit, astfel, nu doar poetul țării, ci o parte din familia mea.

Borș Evelina clasa a VII-a „E” IPLT „N.Iorga”

   În biblioteca noastră se află și acum un volum vechi cu operelelirice ale poetului, pe care bunica îl numea „Filele lui Emil”. Așa îl dezmierda ea pe Eminescu, simțindu-l ca pe propriulcopil. De fiecare dată când îl răsfoiesc, simt că mă apropii de ceea ce a trăit poetul în timpul creației, chiar dacă timpul a trecut peste generații. Volumul a devenit o adevărată hartă a circuitului vieții familiei noastre, fiecare poem fiind o amintirede suflet.

   Poemul „Glossă” îmi amintește de căzătura din copac — tedoare pe moment, dar, asemenea versurilor, te învață să priveștiviața cu luciditate și să înțelegi că orice experiență, chiardureroasă, aduce înțelepciune.Totodată, poezia reînvie lecțiile de viață pe care bunica mi le strecura printre versuri, învățându-măsă privesc lumea cu înțelepciune și cu pași cumpătați. Moarteabunicului o asociez cu „Mai am un singur dor”, deoarecetransmite liniștea, împăcarea și dorul celui care rămâne. Citind„Revedere”, îmi revin în minte clipele pline de zâmbete ale familiei, fiindcă liniștea codrului din poezie se transformă, pentru noi, în bucuria reîntâlnirii.

 Fiecare lectură a acestor poezii devine o călătorie în timp, purtându-mă prin amintirile copilăriei și prin experiențele trăitealături de familie. Versurile lui Eminescu mă învață răbdarea, frumusețea și delicatețea sufletului omenesc. Ele îmi arată că, deși oamenii pleacă și anii trec, cuvintele adevărate rămân vii, aducând alinare.

    Pentru familia mea, Eminescu nu este doar un poet, ci un simbol al legăturii dintre trecut și prezent, un fir care uneștecopilăria bunicii cu visurile mele. Prin versurile sale am învățatsă iubesc graiul românesc și să prețuiesc clipa. Poemele lui suntecouri ale sufletului românesc, care ne amintesc că rădăcinileunui neam trăiesc prin cultură, prin limbă și prin amintiriletransmise din generație în generație.

 Astfel, cum rădăcinile unui arbore ce găsește lumina soarelui, familia mea, găsește prin Eminescu, sensul existenței și al legăturii dintre generații,poetul fiind o prezență vie în viețilenoastre, un martor tăcut al iubirii, al dorului și al legăturilor de familie.

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ? ”

     Aceste versuri ale Luceafărului poeziei românești și o vagă reminiscență sunt tot ce mi-au rămas de la salcia din fața casei bunicilor.

Bunicii locuiesc la marginea pădurii, într-un loc feeric, mistic și plin de viață, nu de agitație sau îmbulzeală omenească, ci de sufletul naturii.

     De când mă țin minte, acea salcie a avut în totdeauna o voce blândă, o chemare lăuntrică, pe care așa și nu am mai reușit să o descifrez. Nu am reușit să înțeleg șoaptele frunzelor ei, chiar dacă îmi părea că mai are doar puțin și va începe să-mi vorbească cu glas omenesc. Probabil mi-ar fi povestit din cartea vieții sale, din istoricul casei și a trecutului acelei regiuni. Salcia era înaintată prin timp, avea mulți ani, avea multe amintiri. Tot ce îi lipsea era spiritul de viață. Simțea pe zi ce trece cum îi scad puterile, crengile ei, adevereau acest fapt. Dar ce putea să facă sărmana? Nici în ultima clipă nu și-a pierdut speranța. Da, presupun că ați ghicit ce a urmat…. Salcia a fost tăiată, pentru că reprezenta o amenințare. Începea să se descompună, să se topească asemeni unui cub de gheață, crengile grele pe care le-a purtat toată viața, au ajuns să cunoască atingerea pământului aspru și rece. Bunicul, ca bunicul, a tăiat-o și atât a fost, dar bunica tare a regretat. Mult a mai dus ea dorul salciei sale.

     Nu mi-a venit să cred cât de mult am ținut la salcia dată, decât atunci când nu am mai văzut-o lângă pragul casei. A fost mai mult decât adăpost pentru insect, păsări și șopârle, a fost mai mult decât sursă de umbră vara și capodoperă a iernii. A fost totul: prieten, călăuză, învățător, exemplu demn de urmat. Ea m-a învățat să mă bucur de viață, de frumusețea naturii: de ploaie, pentru că aduce curcubeul și spală orice urmă de durere, de soare, pentru că este unic și totuși diferit în fiecare zi, de viscol, pentru că te învață să reziști la greu și indiferent de situație trebuie să rămâi cinstit, nobil, exact ca albul zăpezii, de întunericul nopții, care te regenerează, de luna ce-ți luminează calea când nu mai ai speranță și chiar și de furtună, datorită căreia realizezi cât de frumoasă este viața cu adevărat. M-a învățat că toate au un rost pe lume și că fericirea se găsește chiar și în cele mai mici lucruri. Mi-a arătat că chiar dacă nu vorbește, natura are modul său de a comunica. M-a încurajat să ascult de povețele ei și mi-a deschis tainele armoniei dintre om și natură.

     Eminescu a reușit să descrie codrul copilăriei sale într-un mod unic. În descrierea lui, eu, am regăsit salcia bunicilor, am regăsit aceeași frământare, aceeași înțelepciune și același izvor nesecat de inspirație. Cine știe, poate Eminescu privea la o salcie când a scris poemul “Ce te legeni?”, la o salcie exact ca cea la care am privit și eu acum câțiva ani…  

În spatele ochilor bunicului meu, se ascunde umbra lui Eminescu, ca o stea care refuză să apună, iar seara târziu când acesta deschide caietul lui vechi cu pagini îngălbenite de ani în care literele curg ca niște izvoare de munte, Eminescu se așează în scaunul din colț, așteptând ca bunicul să-și citească poeziile în fiecare seară. Bunicul ridică privirea, își drege vocea și parcă întreaga casă, murmură împreună cu el. Când începe, îți dai seama că acesta nu e un simplu muncitor, dar un călător al destinului, un poet al propriei vieți. A fost pănă în Grecia, traversând munții pe jos, călcând praful a mii de chilometri pentru a-și întreține familia. Drumul acela, ars de soare, rupt de ploi, înfometat prin văi și înălțat de speranță, l-a sculptat din piatră și lumină, și totuși în ciuda greutăților, el nu și-a pierdut niciodată inspirația. Întotdeauna citește aceleași versuri, dar mereu sună diferit. Parcă se schimbă odată cu el, cu trăirile și sentimentele lui:

„De două ori trecut-am munții, dar cât de mult i-am îndrăgit,

Și uneori chiar mi se pare, că viața-ntreagă-n munți eu am trăit.”

În astfel de clipe, îmi pare că acel drum, dur și sacru, seamănă cu „Codrii de aramă” a lui Eminescu, care rămân martori ai omului ce-și poartă sufletul prin lume. Bunicul nu imită poezia lui Eminescu, el o continuă, el nu descrie munții, el îi poartă în piept, ca pe un al doilea suflet. Apoi ca un izvor care se varsă într-un alt izvor el continuă cu alte versuri, de data asta, stropite de dor, grele și frumoase ca o amintire neterminată:

„Trecurau zile, apoi luni, iar dorul te apasă —

Nu poți uita tu,... cuibul drag, nici satul, nici nevasta…”

Și...Doamne, cum le spune! Parcă fiecare cuvânt e un pas înapoi, spre o lume pe care nu o mai poate atinge, dar o iubește încă. În vocea lui se simpte aceeași melancolie de care vorbea Eminescu, aceea care arde fără să mistuie, care doare fără să rănească. E o durere tăcută în aceste cuvinte, durerea celui care a plecat, dar niciodată n-a fost cu adevărat departe. Și, în acele momente, vocea lui devine mai adâncă, mai caldă, mai greu de uitat. Uneori mă uit la bunicul, la mâinele lui crăpate, la fruntea brăzdată de drumuri lungi, la felul în care lumina cade pe chipul lui ca pe o pagină veche, simpt că asist la un film sacru, la povestea unui om care a străbătut lumea, dar și-a ținut sufletul acasă. Poezia lui se așează lângă poezia lui Eminescu ca două frunze căzute din același copac, deși n-au crescut niciodată pe aceeași ramură. Bunicul meu nu este un poet, este o rană care scrie, o rugăciune care s-a transformat în om.

Aceasta este dovada că poezia nu moare nicicând, doar își schimbă trupul. Uneori trăiește întru-un poet național, alteori într-un bărbat simplu. Eminescu ne-a lăsat cerul, bunicul meu munții, iar între cer și munți trăim noi, copii care învață că poezia se moștenește prin sânge, nu prin cărți.

Și poate de aceea îl numim, în glumă și în serios, „Eminescul nostru”. Pentru mine, bunicul nu e doar poetul casei, dar, ca și în fiecare familie este un om care ține aprinsă flacăra frumosului. Iar flacăra noastră poartă numele lui: Gheorghe Butucel, cel care, fără să știe, duce mai departe lumina lui Eminescu.

Bunica mea îmi citește adesea poeziile cu voce tare. Vocea ei este moale ca șoapta vântului într-un câmp, și când spune versurile dintr-o poezie, revelează cu ochii ei cuprinși de sentimentele acelea. Ea îl îngăduie pe Eminescu cu o rază de aur care vine de un secol. Pentru ea, Eminescu nu este doar un poet, ci o parte a vieții un fir roșu care leagă generațiile.

Într-o zi am întrebat-o de ce îl ține atât de mult la suflet. Ea mi-a răspuns, pentru că fiecare cuvânt al lui conține un strop din inimă. El a scris despre ceea ce simte absolut fiecare persoană — despre dragoste, durere și eternitate. Și mi-am dat seama că de aceea Eminescu trăiește nu numai în cărți sau biblioteci, ci și în noi înșine.

Când am citit „Luceafărul”, mi se pare că poetul vorbește cu mine. Cuvintele lui umpleau sufletul cu lumină și îmi dădeau senzația că o persoană ar trebui să se străduiască pentru stele, dar să nu uite de pământ și de rădăcini.

Eminescu nu este doar un nume în familia mea. Este o sufocare a timpului o cale între trecut și viitor o melodie care sună în inimile noastre în timp ce trăim și iubim.

Eminescu în familia mea trăiește prin cărți, prin versuri vorbite, prin respectul pentru cuvântul scris și prin dorința de a nu uita niciodată rădăcinile noastre.

Acasă, pe raftul din sufragerie, avem toate opt volume din Opera completă a lui Mihai Eminescu. Primele cinci le-am moștenit de la bunici, iar de-a lungul anilor am completat colecția ca să fie întreagă. Familiei mele i-a plăcut cel mai mult primul volum, Poezii, iar fiecare dintre noi are o poezie preferată în acest volum, iar a mea este „Glossă”. Prin îndemnul ei blând din versul: „Ce e val, ca valul trece”, mă liniștește și îmi amintește că tot ce este greu astăzi poate deveni ușor mâine. Acum înțeleg că apropierea dintre „Glossă”, „O, rămâi” și celebrul „Luceafărul” nu este doar o coincidență, ci o reflecție asupra vieții. Aceste poezii ne arată cum să rămânem autentici, chiar și atunci când lumea se grăbește să ne judece fără a ne cunoaște. Sensibilitatea nu este o slăbiciune, ci o forță care ne ajută să ne păstrăm esența chiar și în singurătate. Prin versurile sale, Eminescu ne amintește că adevărata frumusețe stă în sinceritatea sufletului și în capacitatea de a vedea lumină acolo unde alții văd doar umbră. Eminescu este poetul meu preferat nu doar pentru frumusețea limbajului, ci și pentru că simt că ne asemănăm într-un fel greu de explicat. El a trăit mereu „în afara lumii”, într-un spațiu al sensibilității profunde. Uneori simt nevoia să mă desprind de zgomotul din jur. Când scriu sau citesc, reflectez asupra vieții mai clar, adun gândurile și visele mele și le privesc la realitate, dar fără să încetez să visez; lupt pentru dorințele mele și pentru scopul meu: „De a face lumea mai bună, mai unită și mai iubitoare, dar nu singură, ci cu Dumnezeu împreună, căci numai El mă înțelege și mă ajută în situații dificile.” De câte ori particip la concursuri și primesc diplome care poartă numele lui, simt că duc mai departe ceva din ceea ce m-a format ca elevă și ca om. Mă întreb ce ar spune dacă m-ar vedea, chiar și acum, scriind cu emoție, căutând forma cea mai sinceră a gândurilor mele. Poate mi-ar zâmbi și m-ar încuraja să rămân eu însămi și să continui să scriu, indiferent cine înțelege sau nu, iar gândul acesta mă leagă de el mai mult decât orice.

Deci, chiar dacă Eminescu nu mai este printre noi, cuvintele lui rămân vii. Ele ne dau curaj să fim autentici, să ne ascultăm gândurile și să ne urmăm visurile, fără să ne dăm bătuți, iar fiecare vers este o fereastră către frumusețea lumii, un colț de reflecție și liniște. Lumina pe care a lăsat-o în urmă prin cuvintele și creațiile sale deosebite este o lecție profundă despre viață. Opera lui, păstrată în cele opt volume din casa noastră, trece din generație în generație, purtând aceeași emoție și putere de a inspira, unind trecutul cu

prezentul într-o legătură care nu se va rupe niciodată.

În familia mea, Eminescu este mai mult decât un poet - este o parte din noi.

Cea mai puternică amintire este de pe când aveam patru ani. Eram amândouă pe pat, bunica era slăbită, învelită cu o plapumă groasă, iar eu stăteam lipită de ea. Deși se simțea rău, când a deschis cartea vișinie, privirea i-sa luminat pentru o clipă. Vocea îi era parcă stinsă, dar a început să-mi citească domol, așa cum făcea mereu. O urmăream atent, cum întorcea paginile cu grijă, chiar dacă mâna îi tremura. În acea liniște, versurile lui Eminescu păreau să spună că ea nu mai are vlagă. Nu-mi mai amintesc poezia cu exactitate, dar nu am uitat felul în care își mișca buzele, căldura mâinii ei și liniștea din odaie. Mai târziu, am înțeles că aceea a fost ultima dată când am auzit-o citind. Acel moment a rămas în sufletul meu ca o fotografie pe care nici timpul nu o poate șterge. După ce bunica s-a stins, cartea vișinie a rămas în casă. Mult timp nu am avut curajul s-o deschid. Mi-era teamă că, odată cu paginile, se vor deschide și amintirile dureroase. Dar într-o zi, am luat-o în mâini și am simțit mirosul de hârtie veche, același miros care plutea în jur când bunica citea. Pe prima pagină, am găsit câteva rânduri scrise de ea: simple, dar pline de emoție. Atunci am înțeles că o parte din bunica mea trăia în continuare prin acea carte. Pe măsură ce am crescut am început să citesc singură poeziile lui Eminescu și am descoperit sensuri noi. Am înțeles dorul, trecerea timpului și frumusețea lucrurilor simple. Mi-am dat seama de ce bunica ținea atât de mult la aceste versuri: pentru că exprimau trăiri pe care uneori nu le putea spune.

Astăzi, pentru mine, Eminescu este mai mult decât un poet studiat la școală. Este legătura mea cu bunica, o amintire vie a copilăriei și un mod prin care simt că ea încă face parte din viața mea. Rămâne veșnic Eminescu în familia mea: ca o emoție care nu dispare, ca o lumină care continuă să ardă în suflet, chiar și după ce oamenii dragi nu mai sunt.

          Pornind de la citatul lui George Călinescu, vin să afim cu certitudine că Mihai Eminescu este poetul –nepereche, este cel care rămâne mereu în sufletul omului odată ce i-ai atins creația.

     În familia mea opera lui Mihai Eminescu a răsunat încă de la primele silabe rostite. Poezia  pe care am învățat-o mai întâi îngânată de tata înainte de somn a fost: ,,Somnoroase păsărele”. Acele emoții din copilărie le trăiesc și acum, chiar dacă tata de mult este printre îngeri poezia mi-a rămas înrădcinată adânc în inimă pentru toată viața. Mama m-a învățat că ,,Mihai Eminescu este Luceafărul poeziei românești”și îmi recita din opera dumisale în drum spre grădiniță ,,A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată...”. Cum poți trece pe lângă bibliotecă și să nu-i deschizi ușa, să nu îți îndrepți pașii și privirea pe raftul cu opera marelui poet,chiar dacă unele cărți au aspect învechit ele conțin un izvor nesecat de inspirație. Sunt copilul care a crescut printre cărți, această afirmație am auzit-o de multe ori și de la scriitorul, poetul,academicianul Nicolae Dabija, care ori de câte ori pășea pragul gimnaziului nostru ne îndemna mereu să-l citim pe Eminescu. De la mama am moștenit dragostea de poezia eminesciană  și de frumos, participând cu mult interes în toate activitățile extracurriculare din școală. Am recitat, cântat și dansat pe versurile marelui Eminescu. Suntem copiii generației Alpha  unde dispozitivele digitale au pus stăpânire pe gândirea critică, emoțiile și trăirile elevilor. Miron Costin ne-a lăsat drept moștenire un îndemn pătruns de adevărul înțelepciunii scriind: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor…”această povață o urmez cu sfințenie. Trăiesc emoții de nedescris când îmi amintesc de orele de limba și literatura română în care  profesoara ne îndemna mereu să descoperim  paradisul lui Mihai Eminescu care a  fost limba română.

În concuzie vin să susțin că opera lui Mihai Eminescu nu este doar o valoare națională  ci una spirituală care ne călăuzește pașii în creșterea noastră profesională.

Elevul clasei a IX-a , Cipișciuc Alexandr

Instituția Publică Gimnaziul ,,Nicolae Dabija", satul Heciul Vechi, raionul Sîngerei

De aceea, atunci când m-am gândit la tema concursului „Eminescu în familia mea”, această poezie a apărut firesc în mintea mea, ca o amintire ce nu încetează să bată la poarta sufletului.

Prima dată am auzit poezia în copilărie, spusă de bunica. Avea un glas cald, puțin tremurat, dar plin de o liniște pe care numai oamenii trecuți prin viață o pot purta. Stăteam lângă ea, pe prispa casei, iar câteva frunze îngălbenite se legănau exact ca în versurile lui Eminescu. Bunica nu citea poezia – o spunea din memorie, ca și cum ar fi fost o taină pe care o transmitea mai departe. Pentru ea, codrul nu era doar o metaforă, ci o imagine a copilăriei, a libertății și a timpului care curge fără să întrebe.

Tata prefera să vorbească despre poezia aceasta atunci când mergeam la pădure, la câteva sate depărtare. Îmi spunea că Eminescu a înțeles mai bine decât oricine cum „vorbește” natura. În timp ce pășeam pe cărarea umbrită, tata își ridica privirea spre vârfurile copacilor și recita: „Ce te legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vânt?”. În acel moment, pădurea părea să-i răspundă. Crengile trosneau ușor, iar frunzele cădeau leneș, de parcă ar fi făcut parte din scenariul poetului. Pentru tata, aceste versuri erau o punte între om și natură, o dovadă că frumusețea nu trebuie căutată departe.

Mama vedea poezia într-o lumină diferită. Pentru ea, „codrul” era simbolul statorniciei, al răbdării și al felului în care viața își poartă cursul. Îmi spunea adesea că oamenii se grăbesc, se frământă, se rănesc, în timp ce natura așteaptă, îndură și renaște. Când recita poezia, o făcea calm, aproape șoptit, ca pe o rugăciune. Îmi amintesc cum, într-o iarnă, când am rămas fără curent și casa era luminată doar de lumânări, mama a început să spună versurile lui Eminescu. A fost pentru mine un moment magic, în care întunericul nu mai părea amenințător, ci blând, așa cum este noaptea în pădure.

Pentru mine, poezia „Ce te legeni, codrule” a devenit locul unde toate aceste amintiri se întâlnesc. Când o citesc, simt bucuria copilăriei, siguranța oferită de părinți și înțelepciunea bunicii. În versurile ei găsesc liniște, dar și o melancolie care mă apropie de esența lui Eminescu: iubirea pentru natură, pentru timp și pentru tot ce este trecător, dar frumos.

Codrul din poezie pare viu. Nu este doar un decor, ci un personaj care își trăiește propriile stări, un prieten tăcut al omului. Legănarea lui nu este provocată de vânt, ci de gânduri, de nostalgii, de amintiri care se repetă, exact ca în viețile noastre. De aceea poezia rămâne actuală și în sufletele membrilor familiei mele. Fiecare își regăsește o parte din sine în acele versuri simple, dar profunde.

Astăzi, când recitesc poezia, simt că o port pe mai multe voci: vocea bunicii, vocea mamei, vocea tatălui și, undeva printre ele, și propria mea voce. Eminescu a reușit să unească în câteva rânduri trecutul, prezentul și viitorul, iar această poezie a devenit pentru familia mea o dovadă că literatura nu este doar în cărți, ci în oameni.

„Ce te legeni, codrule” nu este doar poezia noastră preferată. Este o parte din identitatea familiei mele, o moștenire emoțională pe care o duc mai departe cu aceeași grijă cu care bunica îmi spunea, demult, pe prispa casei: „Ascultă, și codrul are ceva de spus.”

Îmi amintesc că bunica mea îmi citea versuri din „Luceafărul”. La început, nu înțelegeam mare lucru, dar sunetul cuvintelor și ritmul lor mă fascinau. Uneori încercam să le repet, dar îmi ieșeau complet diferit – amestecam versurile cu imaginația mea, cu felul în care vedeam eu lumea. Cred că atunci am simțit prima dată că poezia nu e doar ceva ce citești, ci ceva ce trăiești. Și, deși eram mică, simțeam că Eminescu e un fel de prieten care stătea lângă mine, ascultând cum încerc să-i dau viață versurilor.Tatăl meu, pe de altă parte, vorbea mereu despre cât de actuale sunt gândurile lui Eminescu. Îi plăcea să spună că multe din poeziile lui vorbesc despre dor, despre timp, despre iubire – lucruri pe care le trăim fiecare zi de zi, chiar dacă nu ne dăm seama. Uneori ne ducea în grădină și, printre flori și pomi, începea să ne explice ce înseamnă „dorul” sau de ce natura este atât de importantă pentru poet. La început mi se părea complicat, dar apoi m-am prins că vorbește despre lucruri care contează și pentru noi.Chiar și fratele meu mai mic, care citește foarte puțin, știe câteva poezii pe de rost. Le spune uneori în șoaptă, doar pentru că le-a auzit atât de des. E amuzant cum poezia poate deveni parte din viața noastră, doar pentru că a fost transmisă din gesturile și obiceiurile familiei. Uneori ne prindem recitând aceeași poezie în același timp, fără să ne uităm unul la altul, și râdem, pentru că amândoi simțim că e ceva al nostru.Pentru mine, Eminescu; e un fel de pod între generații. E motivul pentru care ne strângem să citim împreună, e prezența care ne amintește să privim natura cu atenție, să ascultăm tăcerile și să fim atenți la emoțiile noastre. Este acel bunic invizibil care ne șoptește prin paginile cărților și care ne ajută să ne înțelegem unii pe alții fără cuvinte mari.În fiecare an, când se apropie ziua lui Eminescu, întreaga familie își amintește de acele momente: citit împreună, discuții lungi despre versuri, râsete când încercam să le recităm greșit sau când inventam propriile interpretări. De fapt, cred că adevărata magie e că, deși Eminescu a trăit cu mult timp în urmă, el reușește să ne adune pe toți, chiar și pe cei mai tineri sau mai distrați dintre noi, într-un fel de reverie comună.Mai mult, Mihai Eminescu ne amintește mereu să fim atenți la micile lucruri. Bunica obișnuia să spună: „Vezi frunza aceea? Poate că și ea are o poveste, dacă știi să o asculți.” Și parcă asta e exact ceea ce face și poezia lui: ne învață să privim lumea cu atenție, să simțim lucrurile care par mici, dar care sunt importante.

Așa că, în casa noastră, Eminescu nu e doar o figură din cărți. E mai mult – e emoție, e amintire, e muzică în cuvinte și legătura noastră, un fel de „dor” care ne aduce împreună, chiar și atunci când fiecare e ocupat cu viața lui. Prin versurile lui, învățăm să fim atenți, să iubim și să prețuim clipa prezentă, iar aceste lucruri ne definesc și ne leagă ca familie.

   L-am descoperit pe Mihai Eminescu cât scotoceam prin caietele vechi ale mamei. În trecut, elevii aveau caiete de vocabular. Prima opera pe care mama mea a studiat-o în clasa a cincea a fost ,,Cezara” de Eminescu, o nuvelă de dragoste publicată în 1876. 

Când aveam nouă ani, aveam dificultăți în a înțelege de ce literatura în versuri este atât de prețuită de poporul nostru. Într-o zi, bunica tatălui mi-a dăruit o carte plină cu diverse texte, scrise de oameni ca Ion Creangă, Nichita Stănescu și, desigur, Eminescu. Cred că momentul în care am ajuns la poezia ,,Sara pe deal”, am început să plâng. Erau lacrimi de bucurie. Nu m-am simțit mai înțeleasă niciodată. De atunci am decis că Mihai Eminescu este muza mea.  

În familia mea, el este simbolul limbii române sfânte și curate. Mama îmi spune adesea că arta lui Eminescu este dovada că uneori frumusețea constă în niște cuvinte pe hârtie. Cuvintele acestea se transformă într-o tablă de ceară, impregnată de emoții simțite altfel.  

Versurile lui despre iubire și dor, ca și în poezia ,,Pe lângă plopii fără soț”, par să vorbească despre fiecare inimă care a iubit vreodată. Deși fiecare generație este schimbătoare, toți membrii familiei mele au învățat opera lui Eminescu, iar asta a devenit un fir de aur care ne leagă.  

 Mihai Eminescu nu este doar un poet pe care trebuie să-l studiem la școală, redus la o pagină dintr-un simplu manual. În familia mea, el este o voce care răsună tot timpul, aducându-ne aminte să iubim frumosul, limba și literatura.  

Cartea ,,Unde ești copilărie” mi -a fost o carte de căpătâi in copilăria mea: mai intii imi citea mama, ea insăși pasionată de creația și poezia eminesciană; și mama , și bunica, cântau cu dor romanțele ,,Pe lângă plopii fără soț”, ,,Sara pe deal”, ,,De ce nu-mi vii?” etc. Mama recita fragmente din ,,Scrisoarea III”, ,,Luceafărul” etc.,iar eu il descopeream treptat pe Eminescu- citeam și alte cărți despre viața și opera, biografia poetului și critica literară, recomandate de mama mea bibliotecară.

Adolescentă fiind, il redescoper și recitesc pe marele nostru poet cu alți ochi-imi place foarte mult și lirica, poezia de dragoste, și opera sa filozofică și mă conving de genialitatea sa, mereu actual și modern! Intr-adevăr, ,,au nins atâtea flori de tei de-asupra noastră” de când te-ai trecut in neființă, drag poet, dar Tu rămâi veșnic tânăr, frumos la chip și suflet, in cuget și simțire- simbol, credință, conștiință,o stea ce nu apune niciodată, un Luceafăr sfânt și etern!

Cartea „Basme” de Mihai Eminescu, așa cum apare în imagine, este mai mult decât un simplu volum de povești. Coperta ei, cu portretul poetului național, transmite încă de la prima privire ideea de tradiție, cultură și frumusețe literară. Chipul lui Eminescu, așezat pe fundalul roșu, dă impresia unei prezențe calme și înțelepte, care ne vrăjește, ca și cum autorul însuși ar veghea asupra fiecărui basm pe care l-a scris.

În familia mea, această carte are un rol cu totul special. Ea nu este doar un obiect așezat pe un raft, ci o parte din atmosfera casei noastre, un simbol al legăturii dintre generații. Titlul mare, clar — BASME — atrage atenția și te invită să descoperi o lume magică, plină de simboluri și învățăminte De multe ori, seara, când eram mai mic, părinții sau bunicii îmi citeau din basmele lui Eminescu, iar eu ascultam fascinat poveștile pline de mister, eroi curajoși și lumi fermecate. Pentru ei, cititul acestor basme era un mod de a-mi transmite valori importante: bunătate, curaj, respectul față de natură și dragostea pentru adevăr.

Cartea „Basme” ne apropie ca familie pentru că reprezintă o tradiție pe care o păstrăm cu drag. Bunica povestește mereu cum și ea, când era copilă, asculta basme spuse de mama ei, iar acum simte bucurie să ducă mai departe această obișnuință. Astfel, cartea devine o punte între generații, o legătură care ne unește prin aceleași povești, citite și recitite în momente liniștite.

Pe lângă valoarea sentimentală, această carte are și un rol educativ în familia mea. Ea ne amintește cât de importantă este limba română și cultura noastră. Citind basmele lui Eminescu, învățăm să apreciem frumusețea cuvintelor, farmecul expresiilor populare și profunzimea gândirii românești. În același timp, aceste povești ne ajută să ne dezvoltăm imaginația, să visăm și să ne imaginăm lumi mai bune.

De fiecare dată când privesc coperta acestei cărți, simt un fel de liniște și apropiere. Portretul lui Eminescu pare să mă invite să descopăr din nou lumea basmelor, așa cum o vedeam în copilărie. Pentru familia mea, „Basme” nu este doar o carte, ci o comoară culturală și sufletească. Ea ne reamintește cât de frumos este să împărtășim povești împreună și să păstrăm vii tradițiile care ne definesc.

Astfel, rolul acestei cărți în familia mea este de a ne uni, de a ne învăța și de a ne păstra aproape de valorile românești. Este o amintire vie a copilăriei, o legătură între generații și o sursă neprețuită de învățăminte și emoții.

Eseu pentru concurs: „În lumea basmelor eminesciene” Halicov Maxim, elev în clasa a VII-a A, Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt”, satul Taraclia, raionul Căușeni, tel. 069479307.

 În familia mea, „Luceafărul” este o moștenire de lumină mai mult decât doar o poezie. Bunica mi-o citea cu un glas cald, ca și cum fiecare vers ar fi fost o comunicare sinceră din interior. Pentru ea, povestea lui Hyperion și a Cătălinei a fost despre iubire înaltă, dor care nu se stinge și aripi care cresc din vis. Există un miros de timp atunci când deschid un volum vechi din bibliotecă. Filele ușor îngălbenite păstrează urmele degetelor bunicii, iar semnele de carte rămase înăuntru sunt ca niște pași invizibili spre memorie. Fiecare dintre noi recunoaște vocea ei, chiar dacă nu mai este lângă noi, iar lectura devine un obicei tăcut.

  Astfel, am ajuns la concluzia că literatura are capacitatea de a înnoda sufletele oamenilor chiar și după mult timp. În serile liniștite, versurile ne reunesc și ne așază împreună lângă lampă. Vorbim despre steaua care nu se poate prăbuși și despre dorința de iubire a oamenilor. despre dorul care provoacă și calea care necesită jertfă. Poezia reflectă visele fiecăruia; unele sunt în apropiere, altele rămân suspendate în aer, ca Luceafărul. 

   În ochii bunicii, Hyperion era un apel la puritate și demnitate, pentru a menține un licăr persistent în suflet. În plus, această lecție simplă și profundă a devenit o lege nevăzută pentru noi: indiferent de ceea ce ne-ar umple viața cu umbre, lumina din interior trebuie menținută.

   Astfel „Luceafărul” rămâne în locuința noastră ca o lumină calmă. o poveste care ne unește, o legătură între ceea ce am fost și ceea ce suntem acum. Pentru noi, Eminescu nu este doar poetul unei țări, ci poetul familiei noastre - cel care ne amintește să iubim frumos, să visăm înalt și să nu uităm niciodată rădăcina luminii.

            Graiul și operele eminesciene  sunt ca pâinea coaptă al cărei miros adună suflete. Pentru familia mea aceste opere ne mângâie auzul și ne înaripează inimile tot mai mult,  cu fiecare vorbă rostită. Este asemenea unei grădini, unde cuvintele reprezintă diversitatea florilor, literele sunt firele de iarbă ce se clatină în bătaia vântului jucăuș, iar emoțiile și sentimentele sunt culorile care ne adaugă picături de bucurie, admirație și curiozitate. Iar la fiecare pas, inimile noastre explodează ca un vulcan fierbinte și etern, simțind fiecare emoție transmisă de Eminescu, asemenea unui ,,Luceafăr” neliniștit sau ca o ,,Revedere” mult așteptată. La fiecare operă lecturată și la fiecare pagină răsfoită bătăile inimii se intensifică, de parcă Eminescu ar fi și el aici, alături de noi. Zâmbind în timp ce privește , cu mândrie cititorii care simt fiecare cuvânt citit și fiecare sentiment ascuns printre litere. Pentru unii, operele eminesciene par a fi doar niște cuvinte aranjate pe foaie, însă acestea deschid fereastra spre noi universe, noi aventuri și noi perspective de a vizualiza împrejurimile. Deoarece fiecare colț al naturii este un mic paradis. La fel ca o bibliotecă , unde prin văzduh plutește misterul, care te îndeamnă să citești. Iar la fiecare operă lecturată cade câte o lacrimă. O lacrimă ce se prelinge pe obrazul cititorului , ca focul din întuneric ce împarte lumină și putere.

             Deci, operele eminesciene își au locul lor în inimile noastre, fiindcă omul supraviețuiește datorită oxigenului , însă inimile datorită cuvintelor. Astfel, Eminescu este magnetul ce atrage și îmblânzește suflete!

în familia mea, numele lui Mihai Eminescu nu este doar o amintire din manualele de literatură, ci un fir nevăzut care unește generațiile și le aduce împreună în jurul aceleiași iubiri pentru cuvântul scris. De fiecare dată când deschidem vechiul nostru volum de poezii, păstrat cu grijă în biblioteca de acasă, simțim că ne întoarcem, pentru o clipă, în trecut, acolo unde totul a început. Cartea aceasta, cu pagini subțiri și colțurile ușor îndoite, a aparținut străbunicii mele, care o primea în dar la absolvirea școlii. Ea spunea mereu că Eminescu i-a învățat pe oameni să privească lumea cu mai multă sensibilitate, iar acest gând a rămas înrădăcinat în familia noastră.

Mama își amintește adesea cum, în copilărie, străbunica îi recita „Somnoroase păsărele” înainte de culcare. Pentru ea, fiecare vers era ca o rugăciune a limbii române, rostită cu dragoste și liniște. Această tradiție a mers mai departe, iar acum, când am serile mele aglomerate, mama încă îmi spune câte un fragment din „Floare-albastră” sau „Revedere”, ca să-mi aduc aminte că, indiferent de cât de grăbită devine lumea, poezia rămâne un loc de refugiu.

Tata, pe de altă parte, are o relație aparte cu „Luceafărul”. Spune mereu că este poemul în care se regăsesc toate marile întrebări ale vieții: ce alegem, ce sacrificăm și ce înseamnă, cu adevărat, idealul. În fiecare iarnă, când ne strângem în jurul mesei, el deschide volumul vechi și îmi cere să citesc câte o strofă. Îmi place să-l aud comentând fiecare imagine, fiecare gest al personajelor, de parcă ar vorbi despre cineva pe care îl cunoaște personal. În astfel de momente simt că Eminescu nu este un poet îndepărtat, ci un martor al vieții noastre, un prieten tăcut care ne însoțește de-a lungul timpului.

Legătura noastră cu Eminescu nu ține doar de lectură, ci și de locuri. În fiecare vară facem o fotografie la bustul poetului din parcul orașului. Este un ritual simplu, dar pentru noi are un sens profund. Fotografia surprinde nu doar chipurile noastre, ci și respectul pe care îl purtăm celui care a scris unele dintre cele mai frumoase versuri ale limbii române. Privind aceste imagini, observ cum trec anii, dar și cum rămâne neschimbată dragostea pentru cultură, transmisă din generație în generație.

Pentru mine, Eminescu înseamnă mai mult decât un autor studiat la școală. El reprezintă o moștenire afectivă, un simbol al identității noastre de familie. Versurile lui ne-au format sensibilitatea, ne-au apropiat unii de alții și ne-au învățat să prețuim limba care ne definește. În familia mea, Eminescu nu este doar istorie – este o prezență vie, care continuă să lumineze, discret și frumos, drumul fiecăruia dintre noi.

În familia mea, Mihai Eminescu este un nume rostit cu multă dragoste. Deși a trăit cu mult timp în urmă, poeziile și gândurile lui par să fie mereu prezente în casa noastră. Am crescut auzind despre el și citind versuri care au făcut parte din viața noastră de zi cu zi.Mama este cea care mi-a vorbit prima dată despre Eminescu. Îmi spune că Eminescu a fost poetul care a știut cel mai bine să scrie despre iubire, frumusețe și suflet. Ea spune că atunci când citește poeziile lui, simte o pace specială și o bucurie simplă.De la mama am învățat că poeziile lui Eminescu nu sunt doar texte pe care trebuie să le știm pentru școală, ci pot fi și un sprijin în zilele în care avem nevoie de liniște. Ea îmi explică de multe ori sensurile ascunse din versuri. În felul acesta, am simțit că mi-a transmis o parte din iubirea ei pentru poet. Mă bucur atunci, pentru că simt că poeziile lui Eminescu ne aduc mai aproape unii de alții.Eu am început să-l citesc pe Eminescu mai serios abia în ultimii ani. La început, unele cuvinte mi s-au părut grele, dar mama m-a ajutat să le înțeleg. Acum simt că atunci când citesc o poezie de-a lui, parcă intru într-o lume calmă și frumoasă. Îmi place mai ales cum descrie sentimentele și cum folosește imagini simple, dar pline de lumină.Eminescu,ne învață să iubim frumosul, să visăm și să păstrăm în suflet lucrurile simple și bune. Pentru noi, el nu este doar poetul național, ci un prieten drag, pe care îl redescoperim mereu împreună.

Pe raftul cel mai înalt al bibliotecii, ferit de lumina directă și de degetele curioase ale nepoților, stă un obiect mai prețios decât orice ediție de colecție, un caiet vechi, cu coperți cartonate, pe care este lipită o ilustrație decupată dintr-o revistă, reprezentându-l pe Mihai Eminescu la o vârstă tânără. Nu este o carte tipărită, ci un manuscris.

Acest caiet aparține mamei mele și datează din anii de liceu, când, sub îndrumarea severă, dar plină de dragoste a profesoarei de română, era încurajată să transcrie de mână poeziile preferate. Caietul este dedicat exclusiv operei eminesciene. Liniile de pe pagini sunt drepte, scrise cu cerneală albastră, aproape fără corecturi, un semn al respectului și al efortului depus pentru a înțelege și a asimila fiecare vers.

Pentru familia noastră, acest caiet transcende valoarea sentimentală. El reprezintă o geografie a dorului, așa cum îl numea mama, un loc unde cele mai profunde sentimente și cele mai înalte idealuri au fost fixate în scris, înainte ca lumea să devină zgomotoasă și grăbită. „Scrisul de mână te obligă să te oprești”, spunea ea. „Să te oprești și să savurezi cuvântul codru, să-l simți cum răsună în mână, nu doar în minte.”

Transcrierea era o metodă de învățare prin reverență. Acum, caietul nu mai este folosit pentru transcris, ci ca o sursă de lumină. De fiecare dată când discutăm despre grabă, despre uitarea rădăcinilor sau despre importanța frumuseții limbii, mama îl coboară de pe raft. Îl deschide la pagina unde a copiat ,,Luceafărul” sau ,,Sara pe deal” și, pe măsură ce citim cuvintele ei scrise demult, ne amintim de o valoare culturală esențială transmisă de Mihai Eminescu,nevoia de profunzime și de plăcere în limba maternă.

Prin acest obiect, care nu este o moștenire materială, ci un act de devoțiune culturală, noi perpetuăm un obicei,acela de a trata opera eminesciană nu ca pe o simplă lectură obligatorie, ci ca pe un laborator de emoții și de limbaj. Caietul ne-a învățat că valoarea nu stă în volumul tipărit, ci în felul în care fiecare generație își asumă și rescrie, în sufletul ei, versul Marelui Poet. Numele lui Mihai Eminescu nu ocupă un loc doar în istoria literară, ci și în intimitatea noastră, fiind sinonim cu însăși grija și respectul pentru frumusețea cuvântului românesc.

         Creațiile sale sunt niște capodopere impecabile,rostindu-le parcă simți prezența lui.Căci treci într-o atmosferă plină de armonie sufletească unde poți să te reconectezi cu propriile gânduri.În fiecare familie este o conexiune invizibilă cu creațiile sale.În biblioteca familiei noastre  sunt cărți ce conțin poeziile pe care le-a scris,în care și-a depus gândurile și ideile din suflet,iubire,străduință și admirare față de cele realizate.Talentul său și dorința de a deveni mândria unui popor și ca Lumea Literaturii sa devină a doua sa casă,îl definește ca personalitate ,fiindcă realizările sale cu siguranță nu vor fi uitate,ci vor fi relatate următoarelor generații ce urmează.Încă de mici copii creațiile sale ne-a călăuzit gândurile și sufletul,fiindcă încă de la școală,din clasele primare am cunoscut cine e Mihai Eminescu,fiind mândri că acesta face parte din poporul nostru.Plecând acasă și povestind părinților cu entuziasm armonia sufletească pe care ne-o redă și ce fapte a realizat acesta în timpul vieții.Dacă ne întoarcem la biblioteca familiiei,îmi aduc cu drag aminte când îmi sclipea privirea de atâtea ori cât vedeam coperta cărții,pe care era reprezentată chipul lui Mihai Eminescu ,fiind frumos ca dintr-o poveste.Mereu îi duc dorul acestei cărți,ea mă face să vizitez biblioteca mereu când am posibilitatea.Nu sunt singura din familie ce e atrasă și captivată de creațiile minunate ale lui Eminescu.Atât sora mea,părinții cât și bunica admiră capodoperele sale impecabile.Bunica mea preferă în mijlocul naturii,într-o grădină să citească cartea lui Eminescu .Stând alături de ea ,chiar dacă o recită în gând pot simți și eu acea atmosferă,plină de armonie sufletească.Unde apreciez foarte mult ideea că bunica combină natura și literatura ,căci amândouă ne crează liniște,pace în suflet și împăcarea cu propriile gânduri.

         Prin operele lui Eminescu am putut descoperi bogățiile limbii române și am putut simți armonie în suflet.El mi-a dat șansa să patrund în lumea literaturii,citind creațiile sale.Mă mândresc  cu adevărat că face parte din poporul nostru,ce s-a împărtășit cu armonie ,dezvoltând și promovând cultura eminesciană,mărind doritorii de a lectura cartea și de  a pătrunde în sensul  acesteia. Membrii familiei mele  poartă în suflet asemenea gânduri despre Mihai Eminescu,iar fiecare dintre noi are o profundă admirație pentru creațiile sale .

Primele mele întâlniri cu Eminescu nu au venit prin vocea familiei, ci prin lumea copilăriei: la grădiniță, unde educatoarea ne citea „Somnoroase păsărele”, poezia aceea blândă care parcă ne așeza liniștea pe umeri. Apoi, în clasele primare, am descoperit „Făt-Frumos din lacrimă”, o poveste care părea să coboare dintr-o altă lume, una în care totul e alcătuit din lumină și întrebări.

Dar adevărata revelație a venit în gimnaziu și liceu. În clasa a V-a, apoi în a VII-a, în a IX-a și, cel mai intens, în clasa a XI-a, când am studiat „Luceafărul”. Poemul acesta m-a prins ca o mare adâncă: un spațiu în care gândurile cresc, iar sufletul învață să vadă dincolo de marginea obișnuitului. Deși nimeni din familie nu mi-a vorbit despre el, Eminescu a reușit să devină un fel de profesor tăcut, care îți deschide ușor o ușă spre tine însăți.

În timp ce alți colegi îl percepeau doar ca pe un autor obligatoriu, pentru mine Eminescu a devenit o descoperire personală. I-am găsit ecoul în orele de literatură, în caietele mele, în curiozitatea mea de a căuta mai mult: metafore, sensuri, fragmente din scrisorile lui, poezii mai puțin cunoscute. De fiecare dată simțeam că îmi așez, piesă cu piesă, o cultură literară pe care nu am primit-o în brațe, ci am construit-o singură.

Poate că Eminescu nu a fost prezent în familia mea, dar tocmai de aceea simt o dorință puternică de a schimba ceva în viitor. Când voi avea propria familie, vreau ca acest poet să fie un fir de lumină în viața copiilor mei. Vreau să le citesc de mici versurile lui, să le arăt câtă delicatețe și forță se poate ascunde într-o strofă, câtă identitate într-o metaforă. Îmi doresc ca ei să-l cunoască nu doar din manuale, ci dintr-o legătură vie, caldă, transmisă din suflet.

Pentru mine, Eminescu nu este doar un poet canonic; este dovada că literatura poate ajunge la tine chiar și atunci când nimeni nu ți-o așază în palmă. Poate să vină prin profesori, prin propriile tale căutări, prin vocea interioară care recunoaște frumosul. Astfel, Eminescu a devenit „familia” pe care am construit-o eu însămi — un fel de moștenire recuperată.

Iar această moștenire vreau să o duc mai departe. Pentru că, în felul meu, cred că fiecare dintre noi devine o punte: de la tăcerea trecutului spre cultura care merită să rămână. Iar pe această punte, Eminescu va merge alături de mine.

Bunelul era omul care avea întotdeauna un volum bine purtat în buzunarul de la piept. Spunea că l-a găsit pe Eminescu într-o după-amiază de demult, pe când era doar un băiat subțirel, cu ochii mari, ce fluiera vântul pe uliță. A deschis cartea la întâmplare, iar „Luceafărul” i s-a revărsat în palmă ca o apă limpede. Atunci , zicea el râzând , s-a întâmplat o vrăjitorie, nu el a citit poezia, ci poezia l-a citit pe el. Din acea clipă , Hyperion i-a devenit un înalt prieten, iar cuvintele au început să-i ardă în inimă cu o forță pe care nu o mai simțise niciodată.

Când bunelul i-a dăruit cartea bunicii, a făcut-o, nu ca pe un simplu gest, ci ca pe o predare a unei comori. Bunica a primit-o ca pe o floare de lumină. Avea acest obicei aparte: de a citi încet, aproape șoptind, iar fiecare vers părea să fie un fir de aur pe care îl țesea în timp ce pregătea masa sau asculta ploaia bătând în geam. Pentru ea, Cătălina, nu era doar un personaj, ci o fată a inimii, o soră prin destin, o tânără, care îndrăznea să viseze dincolo de zidurile lumii. Hyperion, la rândul lui, era figura aspirației absolute : o chemare spre înalt, pe care bunica o recunoștea în dorurile ei nerostite.

Așa a început, încet și sigur, ritualul nostru familial. În fiecare an, într-o seară aleasă de inimă, bunelul împreună cu bunica, deschideau cartea, și ne citeau „Luceafărul” împreună, conducându-ne într-un basm fără granițe . Eu stăteam lângă ei, mică și curioasǎ, fără să înțeleg totul, dar, simțind că în aceste versuri, se ascunde ceva, ce mă privea direct, ceva ce mă va urma ani la rând,sau deja mă urmase, Eminescu .

Pe măsură ce am crescut, am descoperit că poemul nu se repetă niciodată. El se renaște de fiecare dată altfel, ca o lumină care își schimbă culoarea în funcție de cine o privește. Pentru mine, Hyperion, a devenit simbolul dorinței de a urca, de a depăși limite, de a risca pentru un vis. Iar, în ochii, Cătălinei, am descoperit fragilitatea noastră, toată nevoia de apropiere, de sens, de căldură omenească. Între aceste două forțe, verticala infinitului și gravitația sufletului, trăim cu toții, fără mască, fără prefăcătorie.

Astăzi, când citesc „Luceafărul”, simt cum bunelul își așază din nou palma pe umărul meu, iar, bunica își întoarce privirea luminoasă către versurile pe care le iubea atât de mult. Poezia nu mai este doar un component a literaturii, ci o moștenire vie, un arbore de lumină, înfipt adânc în sângele nostru. Eminescu nu ne-a învățat doar să citim, El  ne-a învățat să simțim, să visăm, să urcăm și să ne coborâm în noi înșine ca să descoperim cine suntem cu adevărat.

În familia mea, „Luceafărul”, nu se citește, ci se trăiește.

familia mea”, desfășurat în perioada octombrie – decembrie 2025, va avea loc

duminică, 21 decembrie 2025, începând cu ora 11:00, la sediul central al Bibliotecii

Naționale pentru Copii „Ion Creangă” (str. Șciusev nr. 65, intrarea de pe str. Pușkin,

scara 1).

La concurs au participat 155 de elevi din întreaga republică, încadrați în două

categorii de vârstă (clasele VII–IX și clasele X–XII).

În baza punctajului obținut, au fost desemnați câștigătorii pentru fiecare categorie de

vârstă, fiind acordate următoarele premii:

Premiul I – 1000 lei (2 premii),

Premiul II – 800 lei (2 premii),

Premiul III – 600 lei (2 premii),

Premii speciale – 450 lei (4 premii)

Mențiuni – 350 lei (24 mențiuni).

Ceilalți participanți vor primi diplome de participare în format electronic.

Câștigătorii concursului au fost anunțați personal prin e-mail sau telefon.

Lista premianților va fi publicată după festivitate pe pagina de Facebook a Bibliotecii

Naționale pentru Copii „Ion

Creangă”: https://www.facebook.com/biblioteca.creanga  și pe pagina web a

Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă” accesând link-

ul: https://bncreanga.md/?page=332