<?xml version="1.0"?>
<rss version="2.0">
   <channel>
      <title>Peretele meu stelar by </title>
      <link>https://padlet.com/tudorvlad2020/r1hvq2z34q96</link>
      <description></description>
      <language>en-us</language>
      <pubDate>2020-03-18 08:43:28 UTC</pubDate>
      <lastBuildDate>2021-07-13 19:15:19 UTC</lastBuildDate>
      <webMaster>hello@padlet.com</webMaster>
      <image>
         <url></url>
      </image>
      <item>
         <title></title>
         <author>tudorvlad2020</author>
         <link>https://padlet.com/tudorvlad2020/r1hvq2z34q96/wish/464171679</link>
         <description><![CDATA[<div> <br>Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop<br> <br>Prefata<br>Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale,profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si si stema. Iar asta iara - aparent -eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn,de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor.La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este datorsa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat, savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cudoi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie înafara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929"e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi dereplica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-sitotusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a simtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sase joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles cel mai bine dintre noi de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica,didactica, spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentru altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când nu chiar a "doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii Eliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru tânara generatie dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor!acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927,1929, editie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462)<br> <br><br></div>]]></description>
         <pubDate>2020-03-18 09:31:48 UTC</pubDate>
         <guid>https://padlet.com/tudorvlad2020/r1hvq2z34q96/wish/464171679</guid>
      </item>
   </channel>
</rss>
