Evaluarea iniţială:

o  harta conceptuală;

o  investigaţia;

o  chestionarul;

o  testele.

  Evaluarea formativă:

o  observare curentă a comportamentului şcolar al elevului;

o  fişe de lucru;

o  examinări orale;

o  tehnica 3-2-1;

o  metode R.A.I.;

o  probe de autoevaluare.

Evaluarea sumativă:

o  examene (susţinute prin rezolvarea unor probe scrise, orale sau practice);

o portofoliul;

oproiectul.

Evaluarea scrisa se poate face traditional cu pixul si foaia sau netraditional utilizind TIC.

Se pot utiliza cel mai usor testele care sa fie de o structura complexa de la simplu la compus...

o  identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;

o  “este indispensabilă pentru a stabili dacă subiecţii dispun de pregatirea necesare creării de premise favorabile unei noi învăţări” .

Evaluarea formativă:

o urmăreşte dacă obiectivele concrete propuse au fost atinse şi permite continuarea demersului pedagogic spre obiective mai complexe; “Unicul scop al evaluării formative este să identifice situaţiile în care întâmpină elevul o dificultate, în ce constă aceasta şi să-l informeze”, atât pe el cât şi pe profesor.

Evaluarea sumativă:

o  stabileşte gradul în care au fost atinse finalităţile generale propuse (fie dobândirea unei atitudini sau a unei capacităţi), comparându-i pe elevi între ei (interpretare normativă), ori comparând performanţele manifestate de fiecare cu performanţele aşteptate (interpretarea criterială).