Fiul împăratului

■ „Ajunsese să nu mai aibă dascălii ce să-i dea să învețe.“

■ „Iară el de ce se mărea d-aia se făcea mai cu minte și mai frumos.“

■ „Într-una din zile mergând la vânătoare, văzu o turturică […]; lui îi fu milă să o vâneze“

■ „Fiul împăratului auzind atâtea vorbe frumoase despre găinăreasă, voi să o vază și el.“

■ „…fiindcă-i era rușine feciorului de împărat să râdă și să vorbească așa înaintea tătâne-său […]“

■ „Deși se făcuse vâlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zână, el însă se apăra înaintea tatălui său că nu știe la sufletul său nimic.“

■ „Acesta porunci la niște credincioși ai săi ca să aibă pregătit la îndemână câteva cazane cu smoală, să le fiarbă în ziua nunții și când va fi înde seară să aștearnă pe drum smoală.“

■ „Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă, pentru vrednicia și curățenia ei.“

■ „Ea se purta cu toate slugile cu bună-cuviință, și nimeni nu cuteza să-i zică nici dă-te mai încolo, pentru că ea nu le da prilej de glumă.“

■ „Găinăreasa, cum văzu pe fiul de împărat, își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mângâioasă și așa de plină de dragoste, dară cu smerenie, încât feciorul de împărat se fâstâci […]“

■ „…găinăreasa se ceru și ea de la vătaf să o lase și pe dânsa să se ducă la preumblare. Vătaful, cam râzând, îi zise: «Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar». Apoi o lăsă. Iară ea, înghițind înfruntarea, nu zise nimic și plecă.“

■ „…ea era așa de bine făcută, încât ochii tuturor rămaseră la dânsa.“

■ „Măiastra, dacă se nămoli în smoală, mai bine lăsă condurul acolo decât să întârzie.“