Tehnologia în educație nu mai reprezintă doar folosirea unor instrumente digitale, ci a dezvoltat niște procese noi de educare, dar le-a îmbunătățit și pe cele existente. Metodele digitale împreună cu cele tradiționale au ajuns să se compenseze reciproc.

Văd la copilul meu cum zi de zi este tot mai atașat de tehnologie, chiar aș putea zice că e un început de dependență. Eu încerc mai mereu să îl fac să vadă că există multe lucruri interesante în afara tehnologiei. Dar nu prea văd cum pot concura non-stop cu un dătător de dopamină instantaneu, ceva ce dai un click și vezi întreaga lume. Cum poate deveni interesant pentru un copil, care este doritor de a absorbi cât mai mult și este mereu în priză, privirea unui apus, spre exemplu, care durează mai mult de 5 minute să se întâmple, având o oarecare staticitate.

Faptul că până și în școală nu poate fi separat de tehnologie mă sperie. Deci eu nu sunt un mare fan al acestor inovații. Eu văd cum copilul meu începe să nu aprecieze lucrurile care iau timp pentru a le desăvârși, dar care la final chiar merită.

Este important să îi facem pe copii, de mici, conștienți atât de plusurile pe care le aduce inovația, cât și de pericolele mascate.

Ce mi se pare important și nu s-a spus este faptul că prin această dezvoltare a educației, copii pot fi învățați mult mai ușor, fiind expuși zilnic, a avea un discernământ între informațiile corecte și cele puse de oricine, care are o opinie sau informație eronată.

Un lucru este clar, inovațiile acestea sunt cu două tăișuri, iar noi trebuie să învățăm cum să le manevrăm cât mai bine, ocolind pericolele și dezavantajele, având o minte antrenată.