• eliberarea de logică și de gramatică;

• „cuvintele în libertate futuriste”;

• conflict între tradiție și gramatică;

• dezordine, inovație;

• radicalsimul, anticonvenționalismul;

• punerea în formă diferită a poeziei;

  
  

MODOC

• contextul istoric și ideologic, trasează divergențe înte Est și Vest: „ca doi monoliți între care au existat relații de dominație”

• suprapunere, cele trei fenomene (formarea internaționalelor socialiste, expansiunea imperrialismului capitalist și apariția mișcărilor Esperanto) au condus la mișcările globale de avangardă;

• probleme de abordare teoretică și analitică, discutarea culturilor naționale;

• periferia infuzează centrul, avangarda din spațiul periferic influențează centralul;

  
  

• considerat inițial poet, Urmuz rămâne autorul unei literaturi care nu poate fi clasabilă generic;

• absurd + parodie ce capătă funție existențială;

• romancier? de tip „corintic”;

• Urmuz = un Făt-Frumos care contrazice orice regulă a basmului;

• dificil de caracterizat textul urmuzian drept poem în proză;

• scrierea sa = cerc/ciclu - nu există neapărat un început sau sfârșit;

• prozator experimental;

• stilul diegetic - formă narantă adecvată;

• expune interiorul său în scrierile sale;

• nu adoptă stilurile narative impuse;

  
  

Tzara

• comparație cu Urmuz - folosesc elemente din memoria culturală pe care le ironizează;

• reactivare a memoriei culturale;

• nu neagă tradiția, construiește pe baza ei;

• structuralism;

• Urmuz realizează în proză, Tzara pune în parctică;

• nu exclude imaginile liricii tradiționale, dar dialoghează cu ele, le problematizează și le contrazice, dar le păstrează active în subtext;

• schimbarea, evoluția nu reprezintă uitarea trecutului;

• pâlnia - obiect simbolic, simbol dublu = erotic și științific;

• relație cu pâlnia care nu este imorală, ci morală;

• se pune accentul pe simțuri, auditiv, vizual, tactil;

• mitologie - sirene; parodiază;

• eros psihologizat = „Niciodată nu cunoscuse el până atunci divinii fiori ai dragostei.”