Karl Marx (și Friederich Engels) -> scris ,,Manifestul Partidului Comunist''.
COMUNISMUL - promoveaza lupta de clasă și rolul istoric revoluționar al proletariatului. Principiile enunțate de Marx în lucrările lui (considerate ,,manuale de istorie a comunismului''( au stat la baa gandirii socialiste din Rusia. A urmat Lenin, care a participat intens la extinderea mișcării revoluționare de stânga.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării Romnâniei în Primul Război Mondial de partea Antantei.
Rusia a recuonscut Marea Unire de la 1 Dec 1918 abia în 1940, cand aliată cu Germania nazistă a pus în acțiune dezmembrarea României Mari în profitul Uniunii Sovietice, Ungariei, precum și Bulgariei.
Pactul Ribbentrop-Molotov 1939 - Pactul Stalin-Hitler: România acceptă pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutul Herța în favoarea URSS.

Necunoscând detaliile pactului soviecto-german, Carol II a încercat să obțină o alianță cu Germania Nazistă. În 1940, prin acceptarea arbitrajului lui Hitler (act impus de Germania Nazista și Italia,  semnat în 1940 prin care România a fost silită să cedereze jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei). Arbitrajul acesta era dovada României pentru a justifica orientarea sa nazistă si aderarea totală la Axa Berlin-Roma.
Față de retragerea haotică din Basarabia, cedările teritoriale, nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici, regele Carol al II-lea a suspendat Constituția României din 1938 și l-a numit prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, a cerut regelui să abdice în favoarea fiului său, Mihai. Apoi, Antonescu și-a asumat puteri dictatoriale și a devenit președinte al consiliului de miniștri, autointitulându-se „Conducător” al statului. În 1941, ca aliat al Germaniei, România intră în Al Doilea Război Mondial, declarând război Uniunii Sovietice.
1944(ro iese din axă) armata sovietică era deja în Moldova de nord, regele Mihai 1 l-a înlăturat prin forță pe mareșalul Antonescu, care refuza semnarea  armistițiului cu Națiunile Unite. Apoi România a trecut de partea  Aliaților. (1944, Rusia era din 1941). 
Astfel, în 1947 România îşi pierde total democraţia şi intră sub o nouă era şi entitate de conducere, cea a Uniunii Sovietice. (Stalin dă Transilvania înapoi României ca semn de ,,patriotism'').
La mai puțin de 3 ani de la ocuparea României de către sovietici, în 1947, Regele Mihai I a fost forțat să abdice și România a fost proclamată ,,Republica Populară Romînă'' (1963-> Română) — stat al "democrației populare". Regimul comunist instaurat, condus de Partidul Muncitoresc Român(1954-1964), și-a întărit poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez.

Trecerea timpului l-a adus pe Nicolae Ceauşescu la putere.

Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-au ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în Occident.
Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.  | 

Lucrurile aveau de stat altfel decât le-a zugrăvit sistemul comunist. Măsurile luate de liderul comunist pentru modernizarea ţării s-au făcut prin sacrificarea intereselor cetăţenilor şi în dauna bunăstării acestora. Pe hârtie progresul economic părea evident, dar in realitate era mai mic decât în 1938.
Este adevărat că au existat şi lucruri pozitive precum numărul intelectualilor a crescut, au fost construite creşe, spitale, grădiniţe, şcoli, ş.a. Dar în acelaşi timp, drepturile şi libertăţile fundamentale au fost încălcate.

Se impune un ritm ridicat de creștere economică, în special industrializarea forțată - prin care anumite ramuri ale industriei (industria constructoare de mașini, siderurgică, chimică) trebuia să crească spectaculos, dar cu neglijarea producției bunurilor de consum.
- În zona rurală, se urmărea eliminarea elementelor cu potențial capitalist (țăranii înstăriți, denumiți chiaburi și considerați dușmani ai regimului) și colectivizarea agriculturii.

Procesul de colectivizare a început violent în  2 martie 1949 - se expropriau proprietățile mai mari de 50 ha.
Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luați noaptea din casele lor și li s-a fixat, ilegal, domiciliu forțat în diverse localități. Proprietățile au fost confiscate în întregime, cu tot cu animale, mașini agricole și clădiri. Multe dintre cele câteva mii de foste locuințe ale proprietarilor au fost transformate în sedii de Gospodărie Agricolă Colectivă, Gospodărie Agricolă de Stat. posturi de poliție. Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriați ca fiind „moșieri”, dar în realitate în multe cazuri era vorba de ferme mecanizate și modernizate.

Etapa de stagnare (1953-1956)

În 1953, Stalin a murit iar presiunile Uniunii Sovietice asupra statelor europene ocupate privind colectivizarea au scăzut. Astfel, colectivizarea în România a stagnat între 1953 și 1955, regimul comunist lucrând doar la consolidarea Gospodăriilor Agricole Colective deja existente. În 1956 guvernul comunist a reluat discursul politic și planurile pentru continuarea colectivizării.
Anul 1956 a fost marcat de evenimentele din Ungaria și aceste planuri au rămas în acel an neconcretizate de teama unor noi proteste.


Etapa de finalizare în forță (1957-1962)

În 1957 colectivizarea a fost reluată. Dupa ce constanța a fost declarată prima regiune colectivizată complet. Următoarele regiuni către care și-a îndreptat atenția partidul au fost Banatul si Dobrogea.
În această etapă finală, represiunea a atins maximul de violență. Numeroși țărani care se opuneau au fost arestați, condamnați sau deportați, mai ales în Bărăgan.
Un exemplu:

Țăranii care nu puteau păstra decât casa în care locuiau au fost astfel forțați fie să plece la orașe pentru a lucra în fabricile deschise prin procesul de industrializare forțată, fie să rămână în sate muncind la CAP pentru salarii mult mai mici.
Ca urmare a colectivizării, relațiile economice existente anterior în agricultura românească au fost distruse. Mult lăudata agricultură socialistă a arătat semne evidente de slăbiciune, intrând adesea în criză. În anii 1980, efectivele de animale crescute în micile gospodării țărănești, pe 15% din suprafața agricolă totală rămasă în afara CAP-urilor reprezenta aproximativ 50% din efectivele totale. Criza economică din acea perioadă a dus sistemul la colaps, țăranii colectivizați ajungând să sufere de foame.

Gh, Gh. Dej a sărbătorit încheierea procesului de colectivizare a agriculturii în 1962.