Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creşterea convergenţei politicilor economice şi a cooperării între băncile centrale în scopul încorporării practicilor monetare ale statelor membre în cadrul Sistemului Monetar European.

În cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de desfințarea restricţiilor legate de mişcările de capital, consolidarea mecanismului ratei de schimb şi o întărire a cooperării între băncile centrale ale statelor membre. În cadrul acestei etape, în procesul de consolidare a pieţei, Consiliul a stabilit un cadru de convergenţă al performanţelor economice din statele membre, şi de monitorizare a progresului realizat, pe baza unor rapoarte periodice.   

În procesul de creştere a independenţei băncilor centrale, Tratatul le interzice acestora acordarea de facilităţi de creditare guvernamentale sau de achiziţii de instrumente privind datoria publică direct de la acestea. 

Din acel moment, pentru statele care au adoptat moneda unică, politicile monetare şi politica cursului de schimb sunt conduse în euro, iar emisiunile de titluri de stat sunt făcute în mod obligatoriu în euro. Statele membre participante au o singură monedă (euro) şi o singură politică monetară.