Cât ai clipi, îi apăru aievea spiridușul Bulgăre de Zăpadă, preferatul Moșului și într-adevăr îi spuse băiatului că Moș Crăciun e de negăsit.

- A întâmpinat probleme din cauza vremii? întrebă băiatul.

- Eu ştiu că Rudolf, singurul ren din lume cu nasul roșu și luminos şi spiridușii au formula secretă a prafului magic, care îi face să zboare mai curând și decât gândul omului... Acest praf magic este împrăștiat peste fiecare ren cu puțin timp înainte de a pleca în Ajun, din Laponia, în jurul pământului. Deci vremea n-ar fi o problemă.

‐ Oare nu sunt gata jucăriile? se miră copilul foarte tare.

-Posibil! Am auzit că unii elfi au cam lenevit. Poate că a încă n-a plecat de acolo. Nu te ingrijora, băiete! Cine a spus că Moș Crăciun nu există, s-a înșelat cu siguranță! Sau nu a știut unde să-l caute....

- Vreau să-i cunoști pe noii tăi prieteni, Thomas, cei care ne vor ajuta să lămurim misterul: Licurici, cel care ne va lumina drumul în zăpadă, Globuleț, cel ce știe exact unde să ne ducă, în timp ce Zăhărel, ca un mielușel și-a folosit influența mieroasă obținând bilete de tren.

- Să ne grăbim! zise Zăhărel, agitând in aer biletele. Misterele nu așteaptă!!

        - Peste an, Moș Crăciun și spiridușii lui o țin tot într-o distracție: se bat cu bulgǎri de nea, fac oameni de zăpadă, se joacă de-a v-ați ascunselea prin pădure, iar când se lasă seara se adună în casă în preajma focului! spuse Bulgare de Zăpadă. Odată cu apropierea Crăciunului, spiridușul poștaș nădușește, aducându-i Moșului o mulțime de saci mari doldora de scrisori trimise de copiii din toată lumea.

  Așa încep zilele magice ale sărbătorilor de iarnă! 

Între timp, Matilda, sora mai mică a lui Thomas alerga spre parc ca să-l aducă acasă pentru că urma împodobirea bradului, iar el întârzia deja prea mult.

-Thomas, Thomas, unde esti? Thomaaaas!!!!!

Dar Thomas nu mai era in parc. În tot acest timp, de oboseală, în compartimentul trenului secret, Bulgăre de Zăpadă închise ochii, căzu într-un somn adânc ṣi avu un vis care il făcu să tresară. Se trezi deodată strigând către Thomas:

- Cred că l-am găsit pe Moșul în ținutul lui, Laponia, este blocat în troiene, are la sanie niște reni tineri. Pe drumul către satul Spiridușilor s-a întâmplat! Voia să supravegheze personal cum sunt pregătite cadourile.

Thomas nici nu apucă să zică ceva, că trenul, șuierând ascuțit, ajunsese în micuța haltă laponă. Toți au coborât din tren, iar Licurici începuse deja să cerceteze împrejurimile împreună cu Zăhărel. Numai Licurici putea străbate cu lumina sa prin noaptea polară:

- Să fie aici? strigă el, alegând spre un morman de zăpadă.

Uimiți si bucuroși, alergară şi ceilalţi spre morman unde se vedea un cerc luminos.

Oare chiar era Moșu?

- Pentru bunătatea sufletelor voastre vă voi îndeplini dorința. Scoțându-și bagheta magică, Împărăteasa a atins buturuga, iar aceasta s-a spart în mii de bucăți eliberând de acolo un flaut fermecat.

-Ura!! Strigară Globuleț și Licurici. Acum vom putea să  ne întâlnim cu Moș Crăciun. Flautul acesta fermecat ne va reda magia sărbătorilor căci colindele pe care le vom cânta vor fi auzite de departe și îl vor călăuzi pe Moș Crăciun către noi.

    Nici nu terminaseră de vorbit că melodia celui mai frumos colind răsuna prin toate încăperile palatului. Acesta anunța că  Ajunul Crăciunului sosise.

    De la lacrimile lor de bucurie, Zăhărel se micșorase transformându-se în 🍭 acadea. Scăparici se transformase într-o instalație superbă, Chibrit in artificii, Licurici într-o stea luminoasă. Lacrimile lui Globuleț, mari cât pumnul, erau deja multicolore decorațiuni. Se terminase și misiunea lui Bulgăre de Zăpadă ❄️ care era acum un șirag argintiu de beteală. 

      Așteptau cuminți să ....

Una dintre opriri era Valea Întunecată.

Thomas îl privea întrebător, așa că Moșul continuă:

- Atunci când ultimele raze de soare se întâlnesc cu luminile nordice, i-a naștere un spiriduș. Astfel, el poartă în suflet căldura soarelui dar și veselia colorată și jucăușă a luminilor.

Thomas se lumină imediat la față:

- De aceea sunt spiridușii atât de iubiți de copii! Pentru că sunt calzi și veseli, exact cum suntem și noi, copiii! spuse Thomas entuziasmat.

- Așa este, Thomas, zise Moșul zâmbind. Spiridușii îmi stau alături în fiecare zi din an și îmi bucură fiecare clipă cu sufletele lor de copii. De fiecare dată când se joacă în zăpadă, când aleargă de colo-colo sau chiar și atunci când fac câte o mică boacănă inofensivă, veselia lor colorată se transformă în energie. Iar această energie este cea care mă ajută în noaptea de Ajun să zbor ca gândul în jurul lumii și să ajung la toți copiii. Sunt sigur, Thomas, că spiridușii mei vor ajunge la noi foarte curând!

La căderea serii, în capătul celalalt al ținutului, Moș Crăciun și Thomas ajung la o trecătoare. Dintr-o dată, cerul s-a înviorat de dansul plin de culoare al luminilor nordului. Thomas rămase vrăjit de spectacolul din înaltul cerului.

- Thomas, acest miracol se numește Aurora Boreală. Acest termen a fost folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas.

 - Este un moment magic, întrece orice priveliște văzută cu ochiul liber, mi-aș dori ca timpul să se oprească în loc!

 - Intr-adevăr, ești norocos că ai putut observa acest fenomen, este o dorință des intâlnită în scrisorile primite.

- Moșule, dar care este dorința ta cea mai mare?

 - Thomas, tot ce îmi doresc este ca toți oamenii, adulți și copii deopotrivă, să păstreze în suflet adevarata magie a Crăciunului.

- Moșule, Crăciunul se apropie cu pași repezi! Oare spiridușii se descurcă și ne vom întâlni la timp?

Deodată, Spiridușul Bulgăre de Zăpadă primi un mesaj de la Moș Crăciun, care le propunea eroilor o întâlnire într-un loc special. Acesta era casa modestă, cochetă și curată ca argintul a Matildei.

Spiridușii, renii, Zâna Iarnă, Thomas și Moș Crăciun se regăsiră și se îmbrățișară cu emoție intensă.

 -Dragii moșului, mă bucur să vă revăd! Sunetul flautului fermecat m-a chemat către voi. Acum, mi-ar plăcea să vă împărtășesc un secret: magia Crăciunului înseamnă iubire, generozitate și empatie, manifestate mereu, nu doar în perioada sărbătorilor. 

Fiți buni, ajutați-vă unii pe alții și veți simți cum fericirea și armonia vă cuprind!

- Crăciun fericit, răspunseră eroii.

Astfel, în acea noapte a lunii decembrie, lumea deveni un loc al speranței și al visurilor împlinite. Iar copiii au primit toate darurile pe care le-au cerut. 

     Toată noaptea, la trecerea Moșului și a lui Thomas pe deasupra caselor, din sanie săreau ghirlande, artificii, globuri, beteală, steluțe și acadele împodobind toți brăduții copiilor.  Ca o dovadă că magia așteptată de copii chiar există!

         Vă invităm și pe voi, dragilor, să căutați în brăduții voștri crâmpeie de magie. 

         Ați găsit?

Bulgăre de Zăpadă nu este un spiriduș oarecare, el își modifică lista mai tot timpul fiindcă unii copii își schimbă comportamentul și are grijă ca cei mici să primească de Crăciun darurile pe care le merită.

Dar ce căuta el acolo? De ce oare îi urmărea pe cei ieșiți la joacă?

- Moș Crăciun răspunde scrisorilor copiilor din întreaga lume, chiar pe loc, când le primeşte. Acestea sunt trimise cu drag și pline de emoții, iar fiecare conține dorințe și vise. El ia scrisorile în mâinile lui, citind pe fiecare cu mare atenție. Uneori, cererile sunt simple, cum ar fi un carte nouă sau o jucărie preferată. Alteori, copiii își doresc lucruri mai profunde, cum ar fi armonie în familie sau speranță pentru un viitor mai bun. Moș Crăciun ia în serios fiecare dorință și caută soluții pentru a îndeplini aceste visuri, dându-le copiilor motive de bucurie și speranță.

Băiatul asculta cu admirație și nerăbdare, înșirându-și în minte o listă cu dorințele pe care avea să le scrie în scrisoarea lui pentru Moș Crăciun. Știa acum că în fiecare an, în timp ce el se pregătea pentru această noapte magică, Moș Crăciun și spiridușii lui petreceau tot timpul anului într-o continuă distracție și dragoste, dar și pregătindu-se să împlinească dorințele copiilor din întreaga lume.

Inspirat de această poveste, băiatul merse acasă cu inima plină de speranță și cu mai multă înțelegere pentru spiridușul preferat al Moșului și pentru magia Crăciunului. Deși auzise de la copiii mai mari că Moșul nu mai vine anul acesta. Se pierduse cu tot cu sanie si cu reni pe undeva....

“Tot cu vârfu-n jos/ Creste, mereu creste,/ Soare-l dă jos!/ Gerul îl ocrotește!”

Toți se gândeau cu multă teamă că nu vor ști răspunsul corect, iar Zâna Iarnă le-a spus să aibă încredere în răspunsul ei. Toți sunt încrezători că aceasta nu-i va dezamăgi. Zâna Iarnă i-a dat răspunsul ursului:

-Ursule, răspunsul la ghicitoarea ta este “Țurțure de gheață”

Ursul cu trei coarne de cerb le-a spus ca răspunsul este cel corect și pot merge mai departe in Valea Întunecată pentru următoarele două provocări.

Oare care sunt următoarele provocări? Au reușit ei sa-i găsească pe Moș Crăciun și Thomas?

-Buturuga aceasta de abanos, mă duce cu gândul la o poveste pe care ne-a spus-o Moșul, cu mult timp în urmă, despre spiritul Crăciunului. 

- În vremurile în care răutatea, invidia și frica își făceau loc din ce în ce mai mult în sufletele oamenilor, Moșul cu ajutorul instrumentului muzical putea trezi speranța, bunătatea și curajul în inimile lor. 

-Ai dreptate! spuse Globuleț. 

-Povestea spune că, pentru a salva Magia Crăciunului, Moșul are nevoie de acel instrument, dar pentru ca acesta să funcționeze este necesară și vraja care să îi dea viață. Și mă pot gândi doar la un  singur loc unde poate fi făcută. 

-Unde? întreabă Licurici. 

-În Castelul Alb, unde trăiește Împărăteasa Sufletelor Pierdute. Ea este singura care poate insufla magia necesară, pentru ca acesta sa prindă viață. Sunt sigur că Moșul se îndreaptă într-acolo! 

- În Castelul Alb? se miră Zăhărel. Dar acolo nu trăiește o vrăjitoare? 

Globuleț, foarte agitat, le spune:

-Timpul trece și Sfântul Crăciun se apropie cu pași repezi!

-Trebuie să pornim imediat la drum pentru a salva Spiritul Crăciunului și pentru a-l găsi pe Moș Crăciun și să  facem vraja care va însufleți buturuga de abanos de care are nevoie Moșul.

După ce au mers un timp, de departe se zări Castelul Alb.

-Am ajuns,spuse Globuleț.

Iar Licurici îi răspunde:

- Haideți, să intrăm!

După ce intrară, în castel a apărut și Împărăteasa Sufletelor Pierdute care i-a întrebat:

-Cu ce gânduri ați venit la mine în castel?

Deodată, din văzduh se auzi un țipăt asurzitor și dintr-un vârtej amețitor apăru în fața lor Grifonul Arctic.

- Nu vă speriați, micuțe suflete curajoase, am venit doar pentru a vă spune următoarea provocare. Ascultați-mă cu atenție! Pentru a vă putea continua drumul și pentru a fi un pic mai aproape de Moș Crăciun și de micul Thomas sunteți nevoiți să treceți prin Labirintul de Cleștar. Mare atenție la pereții transparenți, vă pot deruta foarte ușor. Legenda spune că cei intrați în labirint și care nu reușesc să iasă până la apusul soarelui vor fi transformați în statui de gheață. 

La auzul acestor vorbe, micuții spiriduși au început să se agite, iar Scăpărici a început chiar să strănute necontrolat.

- Hei, micuții mei prieteni, nu uitați că suntem o echipă,  le spuse Zâna Iarnă. Împreună vom reuși să trecem și peste această provocare, aveți încredere în forțele proprii!

Un pic temători, dar cu speranță și încredere, eroii noștri au intrat în misteriosul Labirint. Globuleț, cu GPS-ul lui special, cercetează fiecare alee, Licurici, Scăpărici și Chibrit le luminează, Zăhărel îi încurajează și mai face câte o glumă din când în când, Bulgăre de Zăpadă are grijă de reni, iar Zâna Iarnă se asigură că nimeni nu rămâne în urmă.

Spiritul de aventură și munca în echipă, dar și dorul de bunul Moș Crăciun și îngrijorarea pentru micul Thomas, i-au determinat pe eroii noștri să găsească calea spre ieșirea din labirint chiar înainte de apusul soarelui.

Entuziasmați și încrezători sunt pregătiți pentru cea de-a treia provocare. Oare va fi la fel de dificilă?

- Bună dimineața, dragul meu! Ți-am pregătit micul dejun. Nu uita să îl scoți la plimbare pe Norocel, te așteaptă la ușa nerăbdător, cu lesa în gură! 

- Bună dimineața, mami! Vin imediat jos!  Între timp, Thomas a citit biletul pe care scria: "Ai avut dreptate, Moș Crăciun are nevoie de ajutor! Ne întâlnim în parc în 30 de minute!", semnat spiridușul Bulgare de Zăpadă. 

Thomas a rămas uimit, se întreba dacă a visat totul. Ce s-ar fi putut întâmpla cu Moș Crăciun?! Și-a luat repede puloverul pe el și l-a scos pe Norocel la plimbare. 

Între timp, la Polul Nord, lucrurile nu stăteau pe loc. Poznașii elfi, Chibrit și Scăpărici puneau la cale un plan pentru a-l găsi pe Moșu'. 

Oare ce se întâmplase cu el?! I-or fi strecurat în sucul de merișoare un praf de adormit? Sau i-au furat cizmele? Cine? Cum?

Bulgăre de Zăpadă l-a ajutat pe Moș Crăciun să se ridice din sanie. Thomas se uită uimit în jur și a spus:

-Au fugit cei șapte reni! Trebuie să îi prindem până nu se pierd.

Moș Crăciun strigă:

-Aveți grijă!

Thomas îi răspunde:

- Nu vei rămâne aici singur. Haide cu noi!

Cei trei spiriduși micuți, împreună cu fratele lor mai mare, au pornit rapid în căutare, dar nu au găsit nimic. Îndată, Bulgăre de Zăpadă și-a amintit un detaliu care o să îi ajute în găsirea renilor și strigă:

- Pornim către regele renilor!

Ajunși la regele renilor, acesta era deosebit de încântat de primirea celor patru oaspeți:

-Bine ați venit,dragii mei! Cu ce vă pot ajuta?

-Bine v-am găsit! Din păcate renii Moșului au fugit. Știți unde o să îi găsim?

-Sigur că da! Ei sunt la magazinul din turtă dulce.

- Să mer....gem! zise Globuleț, întorcându-se spre ieșirea din magazin. Dar GPS-ul din căpușorul lui îl anunțase că Moș Crăciun dispăruse din nou, cu tot cu Thomas de această dată.

Dezamăgiți, eroii noștri, sunt puși în fața unor noi încercări...

        Afară începuse să ningă din ce în ce mai tare, cu fulgi gingași care plutesc în aer ca niște fluturi jucăuși și albi, așezându-se peste copacii dezveliți de frunze.

 Pe aleile din parc, vântul se joacă cu fulgii și cu frunzele uscate, în vârtejuri mici.

Mantia argintie se așterne acoperind străzi, copaci, case și grădini ...

       Un covor alb și moale e pregătit acum să primească săniuțele grăbite ale copiilor.

 Copiii aleargă fericiți și în toate direcțiile după fulgi, încercând să-i prindă în pumn, strigând într-una:

       - A sosit iarna! A sosit iarna!

       Cu toții se gândesc însă: Oare mai vine Moș Crăciun?... Timpul pare-a se fi oprit in loc.

Strigau în gura mare: 

- Eu primul! 

- Ba eu!

Dintr-odată se auzi o voce caldă, spunând:

- Știați că în noaptea de Crăciun, glasurile voastre se aud până în Laponia?

Copiii se uitau unul spre celălalt, mirați, după care priviră în jurul lor, dar nu părea nimeni aproape de ei.

- Cine a vorbit? întreabă unul din copii.

- Sunt Bulgăre de Zăpadă, spiridușul Moșului.

- Dar, Spiridușule, există Moș Crăciun? Că nu l-am văzut niciodată! întrebă curios să afle, celălalt copil.

- Desigur că există! Tocmai acum am venit din Laponia. Eu sunt Spiridușul preferat al Moșului care se ocupă de lista cu copii cuminți și ascultători dar și de cea cu cei neastâmpărați și obraznici.

Spusele spiridușului pluteau în aerul rece ca o întrebare nerostită încă: 

"Ați fost sau nu ați fost cuminți ca să-l vedeți pe Moșul?"

Cum mergeau ei tăcuți și gânditori, deodată Zâna Iarnă exclamă:

- Priviți! O luminiță strălucește în depărtare! Se pare că e o stea!

- Să ne grăbim! Valea Întunecată e pe sfârșite! ziseră toți în cor.

Cu pași repezi, neînfricații spiriduși au ajuns la locul luminat. Era steaua din vârful unui brad argintiu, pudrat cu cristale de zahăr, ramurile erau subțiri ca bețele de chibrit, pe ele licăreau câteva luminițe iar în mijloc se afla un globuleț alb ca un bulgăre de zăpadă. Spiridușii priveau bradul fără să clipească. Avea câte ceva de la fiecare.

- Cum e posibil? Noi nu am mai fost niciodată pe aici!

- Dorințele sincere din inimile voastre au reușit să-mi dea această înfățișare. Până acum ați demonstrat că puteți și că vreți. Provocarea mea pentru voi e următoarea întrebare: Ce face, de fapt, Crăciunul special?

- Moș Crăciun, Moș Crăciun! Fără el Crăciunul ar fi distrus!

- Mmmmmm! Cum v-ați simți dacă ar veni Moșul și fiecare dintre voi ați fi singuri doar cu cadoul primit?

Pentru o clipă spiridușii și-au aplecat privirea:

- Ai dreptate, brăduțule! Cel mai important lucru de Crăciun este să fim împreună cu cei dragi.

- Bravo, isteților! Mă bucur că ați învățat cea mai importantă lecție despre Sărbătoarea Crăciunului. Meritați să ieșiți din Valea Întunecată! Iar ca drept răsplată vă dau buturuga aceasta de abanos. Știu că trebuie să o duceți Moșului pentru un instrument magic. Oare vă mai stă ceva în cale?

Bucurați-vă de o călătorie luminoasă de acum înainte!