Secolul al XVIII-lea in Europa este dominat din punct de vedere artistic de arta franceză. Italia, care a condus timp de secole pe scena artistică europeană, nu mai deține forța creatoare capabila de inovații artistice.

          Principatele germane, fărâmițate, duc lupte între ele, fiecare principe fiind însuflețit de orgoliul vechiului imperiu roman de neam german din perioada medievală. Arta acestora preia din trecutul specific german (gotic) și primește numeroase influențe externe datorita artiștilor de Curte, veniți din diverse zone ale Europei.

Cultura spaniola este influențată foarte mult de elemente franceze, in special din momentul in care familia regala spaniola se înrudește prin alianța cu dinastia de Bourbon.

          Anglia va cunoaște o perioada artistica înfloritoare.

          Pentru Franța, secolul al XVIII – lea este așa numitul “secol mic”, situația istorică anterioara dominata de Regele-Soare (Ludovic al XIV – lea) încheindu-se in 1715 odată cu moartea acestuia, iar in 1789 având loc caderea monarhiei absolute prin Revoluția franceza.

          Prima perioada a secolului, sub Ludovic al XIV–lea, continua arta secolului al XVII–lea, conținând totodată și premisele stilului Rococo.

          Termenul Rococo provine din franțuzescul “Rocaille”, care denumea un conglomerat de pietre, cochilii de scoici și melci, cu aspect neuniform, destinat sa decoreze un ambient exterior. Termenul a fost atribuit in sec al XIX–lea tendinței decorative exagerate din perioada lui Ludovic al XV-lea.

Stilul Rococo apare in Franța secolului XVIII și este caracterizat prin decorația fastuoasa, care a determinat și atribuirea denumirii, și prin nota de gratios, de elganta, aparuta datorita faptului ca se acorda o importanta deosebita prezentei feminine.

 Personalitatea femeii domină viața spirituală a secolului, în saloanele mondene ale vremii aceasta impunând stilul elegant al artei conversației. Arhitectura ține cont de proporții mult mai intime, in concordanta cu acest spirit tipic Rococo, încăperile devenind proporționale cu nevoile doamnelor. Se pune accent pe saloanele de primire a oaspeților sau budoarele destinate vietii private a femeii.

Decorația de interior.

Încăperile erau decorate cu panouri și lambriuri de lemn policromat, cu stucaturi aurite sau policrome in nuanțe pastelate, tapete de mătase, pictura. O importanta deosebita se acorda oglinzilor, ce conferă impresia de spațiu suplimentar. Elementele decorative prezinta o fantezie debordanta fiind prezente linia curba, acoladele de motive vegetale, profilul de vioara, forma ovala, cochilia, palmeta, motive zoomorfe sau antropomorfe, elemente exotice (“chinoiserii”).