Produse realizate din perspectiva neomodernistă by Nina Nenescu https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a Postați aici capturile poveștilor create în cheie neomodernistă în baza basmelor „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre Iispirescu, „Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă și Basmul popular „ Prâslea cel voinic și merele de aur”, cules de Petre Ispirescu en-us 2021-12-01 14:16:51 UTC 2025-10-27 19:55:33 UTC hello@padlet.com https://padlet.net/icons/png/1f973.png https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1922945887 ,,Cosmosul,, de Batîru Vladislava
A pornit Ionuț spre stele, să găsească sensul în ele. A trecut pe lângă Lună și Soare, a văzut și niște cocoare. A urcat în Calea Lactee, s-a uimit și a zis :,,Ce scânteie!”. A întâlnit în calea sa extratereștri cu familia , a pornit o vorbă lungă, s-au înțeles că o s-ajungă la vârful cel dintâi al muntelui Cochille.
Plimbându-se în jurul planetei a zărit un drum cu parapete, s-a dat mai aproape și a aflat că e Pământul lui cel drag. S-a bucurat și-a exclamat : Ce fericire! Sunt bosumflat. De ce oare-a fi? Ce mi s-a năzări?   A stat Ionuț și cugetând, și-a dat seama unde-a greșit.
Nu e Pământul, e Saturn, planeta zeului de dor nocturn. Saturnul e zeul agriculturii, al roadei, al grâului și al naturii.
Făcând un voyage în jurul lui a observat că-i argintui, că are culoare cea ca a lui, a lupului cu blană gri cu obiceiul de a hoinări. Planeta-i frumoasă ca o stea luminoasă. 
Dar, vai! Ce nenorocire! Ionuț și-a dat seama târzie că a fost doar un vis care l-a prins dinadins. El a dormit și a visat că a plecat pe Saturn, a urcat pe-un turn și s-a dat la vale ca să-i iasă în cale un extraterestru cu familia sa, care după apă se ducea.
Iată așa , copilași, frumușei și drăgălași, să țineți minte și să nu uitați că cosmosul e o materie vie și complicată ce necesită viață ca să fie studiată.]]> 2021-12-01 14:44:02 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1922945887 madalinamarii13 https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923111679 Personaje:
Făt-Frumos - personaj principal;
Prințesa Selestin - personaj principal;
Cei șapte împarați - personaje episodice;
Sluga - personaj episodic;
Gheonoaia - personaj episodic;
Scorpia - personaj episodic.

"Prințesa Selestin" de Mărîi Mădălina
Fără vorbă multă, haideți cu mine într-o povestire. Luați loc pe băncile din față și cu ochii sclipitori privim la monitor. Da, da acolo unde scrie cu majusculă:”A fost odată ca niciodată, într-o vreme de mult apusă o împărăție ascunsă. Acolo locuia un împărat care nu se grăbea la însurat -  Făt-Frumos îi zicea. Într-o zi de luni la poarta împăratului o slugă veni cu un slăbănog de cal, care odată ce la atins, acesta ia vorbit: “Un bal anual are loc la împărăție de peste mal, prințesa Selestin,vă invită să concurați cu alți șapte împărați ce vreau cu ea însurați.” Vestea primise, împăratul se gândește și la drum pornise.Și tot mergând pe jos Făt Frumos ajunse la împărăția Gheonoaie, o făptură înfiorătoare. Această ieșiră în cale și a început o luptă mare. Și uite-așa Făt-Frumos a învins și în drum mai departe a pornit. După o vreme pe drum ajunge la împărăția Scorpiei, o înspăimântătoare de prințesă care prin vraja sa dorea viața împăratului. Până ce tu clipești din ochi Făt-Frumos învins din nou. Obosit de atâta drum, Făt-Frumos în sfârșit ajunse pe țărmul malului. Bucuros că vedea făptură omenească, imediat în fața lui apăru acea împărăție care îi aduse ghinion aproape pe veșnicie. Coborî încet pe scări prințesa Selestin, care de azi înainte măritată va fi cu împăratul Făt-Frumos, viteazul care a întors lumea pe dos. Drumul spre ea au fost acele încercări crunte, dintre cei șapte împărați doar unul a rezistat, doi au fost învinși de Gheonoaia, trei de Scorpia, dar despre cei doi nu sa auzit nimic până în această zi.”
Și am încălecat pe o lingură scurtă, să trăiască cine-ascultă. Și am încălecat pe un fus,să trăiască cel ce a spus.


]]> 2021-12-01 15:46:14 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923111679 "Cai verzi pe pereți" de Svișcic Silvia. Înconjurat de cărțulii pe care tatăl său i le citea la căpătăi, ca o scânteie îi trecu prin gându-i unde zboară vântul ideea năstrușnică de a face surpriză de Crăciun familiei sale "-Dacă Moș Crăciun anul acesta are covid, voi face eu cadouri în locul lui", gândi Costel. Cu privirea arzătoare, credința în forțele proprii, alergă în grabă să-i deseneze calul. În mintea-i trecu, vorbele măicuței "să nu intru în belele" , că trebuie se mic să mă feresc de ele, dar cu talentul nu te pui, cred că dorința de a desena a căzut din cui. Zici că-s rudă apropiată cu Leonardo da Vinci, de am așa un spirit creativ, clar, pe Monalisa nu o mai desenez dar pot desena cai verzi pe pereți. Căluți frumoși, se poate chiar și verzi, așa ca pomul nostru de Crăciun, unde cadourile noastre se adun. Deci voi desena, din toată imaginația mea, un căluț pentru fiecare, așa împodobit ca de sărbătoare, le voi desena și globuri, aninate la urechi, și patine colorate, să nu uit că trebuie două perechi.Căluții sau primit cum nu ne-am mai gândit, verzi și drăgălași ca niște ostași. Ș'am să mă trezesc de dimineață, pe la ora șase să desenez și case." https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923173784 2021-12-01 16:10:36 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923173784 ,,Porumbelul" de Borodin Daniela https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923455214   A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, un băiat mândru voivod pe nume Harap-Alb. De câte ori zâmbea, mama sa tot mai bogată se făcea. Însă mama nu-l iubea, doar îl numea, cu cuvinte alese, ca să fie pe-nțelese. Timpul trecea ,mama lui cea mai bogată din lume devenea. 
  Hotărând că Harap-Alb este de prisos, regina l-a închis în temnița din Galapagos. Răbdarea lui Harap-Alb se termina, lui Dumnezeu începu el a se ruga, într-un porumbel ca să-l prefacă el dorea. Rugămintea Dumnezeu i-a împlinit, într-un porumbel l-a transformat. Astfel din temniță Harap a zburat. Fără fiu și bogăție regina rămase, soarta o blestemase.
   Harap-Alb a trăit o viață frumoasă și s-a căsătorit c-o fată aleasă, mândră mireasă.Au făcut o nuntă cum n-a fost alta. Și-au trăit mulți ani fericiți, până la adânci bătrâneți.
   Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea.]]> 2021-12-01 17:59:01 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923455214 Tinerețe fără bătrânețe... volcovschiarina https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923538405 Ușor de spus că-i început, dacă n-ai mai început, așa și împăratul bătrânel, avusese un fecioraș c-am frumușel. El creștea că și voi toți, dar iată bate ceasul de nerod, în cât decide Făt-Frumos, să plece la ispite, la cele frumușele, cu zâne în ele și poate și sfinte, că prin cuvinte, Făt-Frumos luare-aminte. Pleacă și pleacă , iată găsiși și el în drum o ispravă, sau poate podoabă, sau chiar aventură ca o bubă pe umăr din ochii de broaște albastre, din gura de ceașcă și loc de împăcare cu zâne frumoase și alease. Dar nu stă el prea mult la ele, pleacă prin poiene, prin câmpii și iato ce deai năzdrăvanii, o vale cu ceață din vată, dulce și șireată, roză cu-n gust amețitor de un ton de paie usturător, ca prin ace trecută tăcerea, și iată ajunge și la ea. Stă o oră, două, trei, dat cît mai poate măi flăcăi, ian să-l chemăm acasă că nu-i treabă Dumnezeiască, dar oare cum are și el multe de făcut. După ce-am plecat din vale, drumul se întoarce în vale, tot se sucește și s-en învârtește, se strecoară prin sită, și iată din nou o ispită, sa vină acasă la sine sau la acele zâne, fermecătoare ființe umane, dar toate acum nemuritoare. Decid sa vină la casa sa cu viteza unui melc de mare, iată c-am revenit acasă, însă dragii mei iezișori, vă spun așa încetișor, cred că am lipsit mai mult de-acasă încât șoarecii sau strangulat pe masă, iar dulcele nostru tătic, a spus că va muri un pic, așa că numai muma nedumerită din grădină observa ruinele cumplită și doar florile cu ea tânjește, așa că haideți să ne mai ducem de-acasă, poate se va întoarce cu-o față măi aleasă.]]> 2021-12-01 18:38:29 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923538405 Matei Ana “Piele de lup..” https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923540749 Şi a fost cândva o data 
O cărare fermecată 
Între două lumi mărețe,
Diferite pe-un pământ
O domniţă stă plângând 
Că nu știe să găsească 
Pe cel ce să o iubească 
Nu doar că era frumoasă
Dar că știe să vorbească ..
Dovedi să întâlnească
Între două lumi măreţe 
O măicuţă să o-nveţe 
Că acea lume cu lumină,
Nu-i atât de fără vină
Că acolo nu se pierde
Doar cu ochiul ce se vede
Că acolo pare bine 
Dar  găsești în orişicine 
O scânteie necurată 
Ce-n priviri nu se arată
Că acolo va găsi
Doar pe cel ce-o va iubi
Pentru frumusețea rară
Însă o va da afară
De ar încerca să ceară,
Cineva să o asculte.
Iar cea lume întunecată
Nu-i cea mai curată
Însă acolo pot sa vadă
Omul dulce fără chip
Întunericul arată 
O lume mai colorată 
Că acolo nu contează 
Chipul nu se conturează 
Și acolo va găsi 
Pe cel ce-o va iubi. 
Însă trebuie să poarte 
O piele de lup pe spate 
Și să stea- n genunchi la râu
Până apare ceva viu.
Şi domniţa ascultă
Lângă râu trei zile stă
Până parcă se zărea
Un alt lup in calea sa
Dar ea nu se speria 
Sa se apropie aștepta. 
Lupul nu s-a repezit 
El era un prinț voinic
Lângă ea el s-a oprit 
Şapte zile au vorbit 
Până s-au îndrăgostit.
Iar măicuța pe cărare
Aștepta pe alți în cale…
Ce de-a lume întunecată 
Pe cărarea fermecată 
Se feresc dar nu i-au seamă 
Că oamenii numai seara
Sunt cei mai adevarati 
Mai sinceri si mai curaţi.
]]> 2021-12-01 18:39:34 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923540749 ,,Țara lui Polo" de Hohlov Onorina https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923557718        Hai să intrăm în această poveste, din pura tandrețe. Luați-o pe ușa aceasta pe care scrie,,A fost odată, ca niciodată", care ne așteaptă descuiată. I-am zis ușierului, că avem treabă pe acolo, fiindcă suntem cei de pe tărmul secret-Țara lui Polo.                                                                   Aici la fiecare pas, te poți băga într-un necaz. Fiecare personaj, are rolul unui poznaș, care petrece mult timp în țara lui Polo, care să-l vadă pe Apolo. A mers el cît a mers, dar pasul i-a fost șters, fiindcă s-a întîlnit cu Prîslea cel voinic, unde l-a văzut ca pe un adevărat războinic. Cu sabia în mâna dreaptă cu ochii care-l așteaptă, merse drept el înainte, ca să-l ajungă pe balaurul cu șapte capete.                                    La răscrucea dintre drumuri, el îl vede pe Apolo, unde se salută acolo, și îi zice:-Hai noroc, în schimb salutul a fost reciproc. L-a întrebat ce mai face și cum o duce, unde el i-a răspuns că somnul e mai dulce. Ei s-au îmbrățișat și la drum el a plecat. Mergând el în continuare, dă cu nasul într-o floare, e trandafirul roșu cu spini înțepători, în urma lor curge sângele ca din actori. Trandafirul i-a zis că drumul e obositor și cam ar fi plictisitor. Și-a luat Prâslea scutul cel puternic și-a pornit spre țărmul unic. De departe a văzut un castel, totul fiind din oțel. Deodată iese balaurul cu șapte capete, focul cel puternic din gură îl scoate. Prâslea se îndreaptă curajos spre el, și îl învinge ca pe un miel.                                                         Prâslea ia merele de aur și se întoarce la palat, ducându-le ca pe un tezaur. Acum vă puneți întrebarea ce a fost mai departe, iar eu voi răspunde ca va urma a doua parte. Vă dau voie să suiți pe-o roată, că povestea a fost povestită toată.]]> 2021-12-01 18:47:13 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923557718 Metamorfoza creierului de Popușoi Daniela https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923685582 Cu ușoară nostalgie să înceapa comedie !
Mă uit în dreapta , nimic nu se zărește , dar poate în urmă se arată un strop de chimie toată .
Cu formula H2O desprinsă din meteo, Adusă de la polul nord unde  ghețarii se topesc și minunile strivesc -oxigen din emisfere ,întâlnind în cale stele …
Închid porțile și trag cheile și aici ajung la încheiere …
Îți mai șoptesc înc-un cuvânt ,căci cel ce ți-a vorbit e un pământ .
Vremea cerne , vremea arde și încet încetul scade .
Sau stai! Pământul înc-o dată ,pentru o clipă s-a trezit ,dintr-o sălbatică risipă.
Nu pot să știu ce -a fost o dinioară 
Dar , mă trezesc deja a treia oară .
]]> 2021-12-01 19:53:48 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1923685582 Secara Silvia ,,zmeul" https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924682731 Prin turnuri întunecate
Înalte cu scări stricate 
Zice satul că ar sta 
Zmeul rău în casa sa 
De ce-n pace nu îl lasă
Daca e la el acasă?
Strigă satu' aprinde focuri 
Deși nu văzu vreodată 
"Zmeul rău " sa ii răpească 
Sau vreodată să-i lovească
Atunci când pe cer se-arata .
Și vitejii se porniră
Deseori sa il omoare
Dar momentul cela-n care
Vin acasă amuțiți
Tac că niște amărâți
Dacă nimeni deci nu știe
La ce fel de vitejie
Trebuie sa se aștepte 
Că zmeul sa nu mai fie.
Un copil fara sa spună 
Sau să facă sărbători
A plecat spre zmeu in zori
Pe un drum întunecat
Prea abrupt și complicat ;
La o margine de sat 
A căzut prea speriat
Tot căzând căzând în gol
Ajunge pe-un zburător
Pe zmeul rătăcitor 
Se trezi apoi acasă ,
Și văzu că nu le pasă
Nimănui că a plecat
Apoi iese și le strigă
Focuri sa nu mai aprindă 
Că zmeul nu e că ei
Neglijenți la mititei 
Că copiii seara pleacă 
Să îl caute pe zmeu 
Dar ei se întorc mereu 
Și nu-i cred că au plecat 
Fiindcă au doar de strigat 
Că zmeul este rău 
Neștiind că el mereu 
Întoarce copiii acasă 
Fiindcă lor nu prea le pasă
Iar vitejii amuțiți
Sunt numai dezamăgiți
Și tac numai de rușine 
Că de el au fost salvați
Viteji încăpățânați
Pe copil nu vor sa asculte
Insa zmeul iar veni 
Îl aduce pe Călin
Alt copil pornit pe drumuri 
Și-i salvat de "zmeul rău "
Așa cum îi spune lumea
Zi și noapte , mai mereu 
Ei nu știu că zmeul este 
Tot un suflet de copil
Că nu-i ca-n orice poveste 
El copiii le salvează 
Care cad fără să-i vadă
Și-i aduce iar acasă 
Nu cumva că sa mai cada 
El nu știe că mulți oameni
S-au pornit că să-l omoare 
El vroia doar să-i ajute 
Când cădeau în depărtare 
Fiindcă satul cela-n care
Oameni stau in depărtare 
Stă pe-un munte foarte  abrupt
Și la margini omul cade
Pe-al zmeului aripi calde.
Zmeul cel lipsit de teama 
Fu și el cândva o mama 
Iar pe fiul cel iubit 
Oamenii l-au omorât
Insa ea nu se răzbună 
Fiindcă este mult mai buna
Să trăiască ei nu vrea
Cruta cea tristețe a sa
Că din propriul îndemn 
Își făcu tot ei blestem 
Că sa fie ea mereu
Pe pământul lat un zmeu
Și nu vru să facă rău
Și ca de copilul sau
Pe ai lor sa ii păzească 
De cădere să-i ferească
Pentru că ai lor părinți 
Nu știu că sunt fericiți 
Iar ea nu vrea ei să vadă 
Doar atunci când o să-i piardă c





]]> 2021-12-02 08:56:41 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924682731 ,,Vulpea și Copilăria" Diacenco Mihaela    Hei, tu, tinere frumos, cum te plimbi de sus în jos, printre basmele acestea, hai că-mi spun și eu povestea. E culeasă din grădina florilor de vers cu miere, unde vine chiar și-albina, ca să-și umple a ei panere. Deci, deschid acum portița, hai, mai îndrăzneț pășește, și cunoaște-te cu lumea-n care vesel se vorbește, despre-o vulpe prea-șireată, care stă acum de pândă, ca iar pe cineva în calea ei să întâlnească și din nou să păcălească. Iată pe cărarea-ngustă, mândră și frumoasă vine, îmbrăcată într-o fustă și o bluză cu buline, prea-zglobia și frageda - Copilăria. Țopăie dintr-un picior în altul, cum mai țopăiam și eu, când vedeam la șase ani, după ploaie curcubeu. Are și un coșuleț în mână, e umplut cu jocuri multe, cu momente minunate, cu vacanțe la bunici și povești despre pitici, cu trăsnăi și cu cireșe, furate de la vre-o mătușică,  așa cum o pățise Nică. Coșuleț cu dulce-aromă de plăcinte din cuptor și de urătură iarna, doar de bine tuturor. Vulpea cum zărește coșul, deodată-și face-un plan, vrea să păcălească fata, vai, vai, vai, nerușinata, las c-o pedepsește soarta. Iată că îi iese-n fața Copilăriei, și o ia la întrebări, prefăcându-se politicoasă, grijulie și duioasă:--- Ce fetiță frumușică, încotro micuț-o o iai?--- O, stimată doamnă Vulpe, iată plec la copilași să le duc un coș cu dulciuri, căci sunt cei mai drăgălași.--- Vai, tu ești Copilăria? Să te văd e o onoare,  dulce și strălucitoare ești, precum raza unui soare. Pot să te ajut, frumoas-o, să găsești tărâmul lor, căci eu zilnic plec încolo, e chiar spre Ecuator. --- Mulțumesc, șireată doamnă, ajutorul îl primesc. --- Însă drumul lung e tare și mai amurgește zarea, de aceea dormi la mine, loc în vizuina mea, e destul și pentru tine. Mâine dis-de-dimineață,  cu puteri și voie bună, spre zglobiii copilași, vom înainta-mpreună. Copilăria obosită, adormise strâns, acoperită de o plapumă aurie, de speranță și nevinovăție. Vulpea însă nu dormea, ea gândea, planifica, și-n sfârșit ea s-a gândit cum să păcălească fata. Răscolind în coșul fetei, ea găsise-un colier, cu cristale de mister, și cu un diamant în mijloc, unul pur ca lacrima de copil, cu cât se apropia de colier îi era mai dificil.  Simțea o mustrare și înăuntru o schimbare. Vulpea din curiozitate, îmbrăcase colierul și aici o acoperise și misterul. Ea se simțea ca un copil, curat și nevinovat. Diamantul pur era, conștiința copilărească,  ce cândva o poseda și șireata noastră Vulpe. Roșcata începu să plângă, când îndată se trezește și Copilăria, ea știa care e tragedia:--- De ce plângi, cucoană Vulpe?--- Iartă-mă fetițo, dulce copilițo, am avut un plan murdar, și acum mi-e așa rușine, vreau să fiu așa ca tine, bună, gingașă, frumoasă,  cea mai dragă și duioasă.--- Nu mai plânge, tu Vulpiță, eu știam c-așa va fi, colierul cu diamante pentru tine l-am gătit. Acum ești eliberată de orice șiretlic și rău, de copil e sufletul tău, sincer și curat, ca un fulg de nea imaculat. Copilăria a îmbrățișat roșcata, i-a lăsat cireșe dulci, jocuri prin pădure și plăcinte cu gem de mure.     Iată tinere iubit, că istoria s-a sfârșit,  luna a fost și ea cu noi, ne-a privit cu zâmbet cald și a spus că ești frumos, a trimis și stele jos, ca să-ți facă-o coroniță. Te sărut Copilărie, cea mai scumpă și mai vie, dor îmi este mult de tine, sper că-ți amintești de mine. https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924817430 2021-12-02 10:23:11 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924817430 Leo Ciobanu https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924819615 “Cei trei purceluși”
 
Au fost trei purceluși
De felul lor haiduci 
Unul era Androni, altul era Johny și altul Sins ,
Care era deprins , 
Să fie așa numit 
Pentru aspectul lui care-a devenit
Mai deosebit.
Toți aveau câte-un talent , 
Unul cânta , altul dansa 
Și celălalt se legăna
Și foarte bine i se primea .
Odată au ieșit și s-au pomenit ,
La un mal de iaz, 
Văzându-l pe cneaz,
Cneazul spunea și tot repeta
-Nu vă mai suport , vă urăsc de tot!
Sunteți niște porci!
Am să vă pun pe furci ,
Atunci Sins , Johny si Androni 
S-au speriat :
Hai de-aici până nu ne-au cucuiat
Au pornit pe drum și toți  trei cântau :
Brum,brum, brum.
Am plecat de aici acum!

]]> 2021-12-02 10:24:47 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924819615 Crăciunul la Polul Nord. https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924956970 Frimu Adriana.
Astă noapte eu prin vis, am avut o întâlnire,
De ați ști cu cine-anume, și câtă a fost fericire.
L-am văzut pe Moș Crăciun, avea plete lungi și dalbe, iar frumoșii reni ai lui, aveau minunate salbe. M-a zărit sub un brăduț, care era împodobit, și crezând că sunt cadou, el deodată a coborât.
-Vai, ce jucărie, ce păpușă dulce, și ce păr frumos, blond și mătăsos.
Stai puțin, nu-i o păpușă, e chiar o ființă vie, dar ce înfățișare, ce splendoare, ce frumusețe, cât de minunată este.
-Nu-mi vine să cred, ești chiar tu? Adevăratul Moș Crăciun? Cât de mult te-am așteptat, îmi ești foarte drag, te iubesc atât de mult, ce cadou mi-ai adus de Crăciun?
-Ți-am adus ceva ce doreai demult cândva, o călătorie de vis ce te-a prins dinadins în țara de Nord cu tine la bord.
Urcă draga mea, nu mai aștepta, a venit ziua cea mare, vom face o sărbătoare mare, cu mulți prietenași, frumușei și drăgălași, și cu a mea Crăciuniță, dulcea mea fetiță. Fulgii au dansat și un portal înghețat aparu în cale, deschizând lumea-n care, un brad de sărbători, se înalță-n nori, iar steaua cea mare, cu lumină de soare, ochii mi-i orbise și deodată mă trezise, dintr-un vis aventuros c-un Crăciun frumos. ]]> 2021-12-02 12:04:15 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1924956970 Făt-Frumos și balaurul cu trei capete. https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1925669624 Marîi Natalia

Vă poftesc la o poveste
 Învârtită ,răsucită și de zâne povestită
 Una gogonată
 Cum n-a mai fost alta .
 Zânele când au început să povestească,  nu aveau de gând să se oprească:
 A fost odată ca niciodată
 Un împărat și-o împărăteasă,
 Care aveau o  fiică frumoasă
 Pentru inima ei luptau
 Toți flăcăii ce prin regat treceau,
 Dar ea la toți spunea:
 -Mă voi mărita cu acel ce-mi va aduce merele de aur ,
 De la balaur .
 Auzi aceasta toți refuzau
 De balaurul cu trei capete se speriau.
 Numai Făt-Frumos,
 Cel nefricos,
 Pe un cal bălan
 A acceptat acest plan.
 Și a pornit ,din drum nu s-a mai oprit
 Șapte zile și șapte nopți a mers,
 Trecu prin toate ținuturile din univers,
 Și uite că la început de o pădure aurie,
 O zări pe Miazănoapte, vai , ce bucurie!
 Și o întrebă deodată:
 -Ai văzut unde-i castelul balaurului cu trei capete, vreodată?
 -Aoleu, biet flăcău. După moarte te-ai pornit?
 Că toți ce-au plecat acolo,n-au mai venit.
 -Merele de aur mă duc să le iau,
 Pentru că așa viitoarea mea mireasă voia.
 -Vasăzică , pot să te ajut 
 Cândva demult ,eu l-am văzut
 Deci, mergi mai întâi până la munte,
 Până vezi niște poteci mărunte.
 Apoi mergi pe calea cea mai îngustă,
 Treci printr-o mlaștină,și vezi să nu te înghită o lăcustă!
Apoi la cotitură ,la dreapta,
 Până vezi o treaptă ,
 Te urci pe ea și ajungi în Țara Flămânzilor,
 Și iar la dreapta până la sfârșitul puterilor.
 Și iată , chiar dai cu nasul,
 Într-un palat,și iată-ți necazul.
 -Miazănoapte,îți mulțumesc!
 -Vezi Făt-Frumos,fii atent,eu nu glumesc.
 Și a plecat el ,din nou la drum .
 Șapte zile și șapte nopți a mers,
 Mai nu s-a făcut scrum.
 Și iată că-i apăru în față,
 Un castel ,ce era înconjurat de ceață.
 Măreț, unde din aur era făcut totul,
 Văzându-l ,el nu-și putea mișca nici cotul.
 A bocănit la ușă de trei ori, și ea s-a deschis,
 Pe dinăuntru ,acel castel era parcă din vis.
 Deodată, în fața lui apăru balaurul
 Nemulțumit că cineva îi vede tezaurul
 Și când a răcnit-
 Tot ținutul s-a zguduit,
 Vulcanul a izbucnit,
 Și unele case s-au prăbușit.
 -Nimeni,nimeni n-are voie
 Să intre de bună voie
 La mine în castel
 Doar cea ce va avea inel.
 Cine ești, nerușinatule?
 -Sunt Făt-Frumos și am venit să iau merele de aur fără multe formule.
 -Ha,ha,ha ce haios ești
 Ai auzit prea multe povești?
 Încă nimeni,niciodată nu a izbutit,
 Să-mi ia ceea ce mie mi-a revenit,
 Dar dacă totuși mă plictisesc azi,
 Mă voi lupta cu tine pâna ai să cazi.
 -Eu voi  învinge,
 Și scopul îmi voi atinge.
 Și au luptat ei o noapte
 Și o zi
 Și înc-o noapte 
 Și încă o zi,
 Până ce balaurul piciorul își sclânti.
 -Aoleu, așa durere
 N-am avut nici când am căzut din copacul de mere.
 Și s-a întins la podea
 Si tot din ce în ce mai tare zăcea,
 Iar Fat-Frumos sabia lângă inimâ i-a pus
 Și tare a spus:
 -Vasăzică, până aici ți-a fost 
 Să te las în viață nu văd nici un rost.
 -Fie-ți milă de mine , Fat-Frumos
 Văd că ești inimos
 Nu mă mai snopi
 Că am trei copii
 Ia-ți merele de aur
 Și încă ca cadou un taur.
 -Ei bine, facem și așa
 Numai vezi cu mine nu te mai juca!
 Și a luat Făt-Frumos merele de aur
 Și, desigur, și un taur.
 Și la drum a pornit,
 Fericit și îndeplinit.
 A urmat din nou o cale anevoiasă
 Dar, nu se oprea , pentru că știa că-l așteaptă acea împărăteasă.
 Și peste șapte zile și șapte nopți
 Și încă șapte zile și șapte nopți
 A ajuns la palat,
 Care era altfel mobilat.
 Fata, când merele de aur a văzut,
 Ochilor săi nu a crezut.
 -O, Doamne ,tu ai reușit!
 Pe lângă el s-a lingușit,
 -Anunțați toată împărăția
 Să adune toată bogăția,
 Că fac nuntă cu Făt-Frumos,
 Care este cel mai curajos.
 Și au jucat o nuntă bogată
 Cum nu s-a mai văzut alta.
 Trei zile au prăznuit,
 Tot ținutul a vuit.
 Și , cum acolo se spunea?
 Și-au trăit ferițiți 
 Unul de altul însoțiți
 Cu multă blândețe
 Până la adânci bătrânețe.
 Și iaca-așa 
 Am încălecat pe o șa
 Și v-am spus povestea mea.


]]> 2021-12-02 17:10:16 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1925669624 "Lenea e mare cucoană" de Veveriță Ana veveritaa1 https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1936176671 A fost odată ca niciodată, dacă nu ar fi nu s-ar povesti. Într-un oraș din depărtare; Valorile erau la mare întrebare...
Căci lumea n-are hotare, nici sub lună, nici sub soare.
Valorile cele bune se întrec cu cele rele,
Pentru că au venit vremuri grele.
Lenea e cucoană mare, îmbrăcată-n nepăsare.
Desfide orice poruncă și respinge orice muncă.
Și mereu găsește vină,
Chiar și-n harnica albină.
Pusă lenea pe mânie, de odihnă ea, nu știe.
Lenea se crede stăpân mare, 
Chiar peste cei care sunt tare.
Cât e ziulica de mare, ea e în mare desfătare.
Alungați lenea de la voi, deoarece,
Căci munca vieții e în toi.
Rodul muncii să înflorească,
Pentru o viață mai frumoasă.

]]> 2021-12-08 15:45:38 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1936176671 Anonim în viață https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1936397772 Sa stiti ca a fost o data
O data ca niciodată
Un frumos viteaz băiat
Preafrumos și neanfricat 
Unica problema este 
Că n-avea a sa poveste
Și zbura din una-n alta
Și nicicum nu-și știa soarta.
Și trecu timpul prea mult 
Atunci noapte s-a facut
Lumina nu se arăta 
Noaptea nu mai înceta
Și trecu atunci o zi
Viteazul se repezi 
Repede sa se gândească 
Că ceva sa făurească 
Și trecu cam zile trei
Viteazul ia un condei
Și pe cer cu praf de stele
Scrie doua cuvințele 
Și trecu  zile vreo șapte 
Afară rămâne noapte 
Și pe cer el desena 
Soarele și Luna sa
Ș-apoi ziuă se făcea 
Cu întrebări întortocheate 
Despre aste enorme fapte
La un loc de aduna 
Să afle povestea sa
Insa oare ce poveste
Că povestea nici nu este 
Din mulțime scriitori 
Zic c-au fost mult mai mulți sori 
Și eroul se zgârci
Doar cu unu-mpodobi
Azi alor bolta cerească
Și începu să poruncească 
Mulțimii sa il omoare 
Și din inima lui mare 
Porunci că lui să-i scoata
Sorii toți .
Ființa moarta
Zace jos cu pieptul frânt
Și nu-i sapa vre-un mormânt 
Ei grăbiți incep sa rupă
Inima sa o aducă
Celor ce le porunceau
Și demult o așteptau.
Inima deschise ei
Și găseau doar un condei
Un condei cu tot alt fel
Ce se face-n porumbel
Și zbura apoi departe 
Eroul scăpa de moarte
Și-n așa fel obținea
Viteazul povestea sa
Cum a luminat pământul
Dar ei asculta cuvântul
Celor care doar strigau 
Neștiind ca prigoneau
Că din cruda alor viață
Gonesc ultima speranță.
Dulap Cătălina


]]> 2021-12-08 17:17:42 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1936397772 Anonimul vieții dulapcatana https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1936412879 Să știți că a fost o dată
O dată ca niciodată
Un frumos viteaz băiat
Preafrumos și neînfricat 
Unica problema este 
Că n-avea a sa poveste
Și zbura din una-n alta
Și nicicum nu-și știa soarta.
Și trecu timpul prea mult 
Atunci noapte s-a facut
Lumina nu se arăta 
Noaptea nu mai înceta
Și trecu atunci o zi
Viteazul se repezi 
Repede sa se gândească 
Că ceva să făurească 
Și trecu cam zile trei
Viteazul ia un condei
Și pe cer cu praf de stele
Scrie doua cuvințele 
Și trecu  zile vreo șapte 
Afară rămâne noapte 
Și pe cer el desena 
Soarele și Luna sa
Ș-apoi ziuă se făcea 
Cu întrebări întortocheate 
Despre aste enorme fapte
La un loc de aduna 
Să afle povestea sa
Insa oare ce poveste
Că povestea nici nu este 
Din mulțime scriitori 
Zic c-au fost mult mai mulți sori 
Și eroul se zgârci
Doar cu unu-mpodobi
Azi alor bolta cerească
Și începu să poruncească 
Mulțimii sa il omoare 
Și din inima lui mare 
Porunci că lui să-i scoata
Sorii toți .
Ființa moarta
Zace jos cu pieptul frânt
Și nu-i sapa vre-un mormânt 
Ei grăbiți incep sa rupă
Inima sa o aducă
Celor ce le porunceau
Și demult o așteptau.
Inima deschise ei
Și găseau doar un condei
Un condei cu tot alt fel
Ce se face-n porumbel
Și zbura apoi departe 
Eroul scăpa de moarte
Și-n așa fel obținea
Viteazul povestea sa
Cum a luminat pământul
Dar ei asculta cuvântul
Celor care doar strigau 
Neștiind ca prigoneau
Că din cruda alor viață
Gonesc ultima speranță.
Dulap Cătălina]]> 2021-12-08 17:23:51 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1936412879 Puricele de Cernei Margareta https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1937811183 Călătorin-d printre versuri
Cutreierân-d universuri
Probabil te-ai rătăcit
Epuizat și bălmăcit
Calmeazăte și te relaxează
Fii atent la ce urmează
S-a produs de nicăieri
Ieri,azi și alaltăieri
Un caz intrigant
Trist și amuzant
La mijloc de răscruce
Se ceartă un păduche
Furios și dezlegat
Cine s-a încumetat?
Somnul să i-l strice
Și din cap să pice
Plînge disperat
-Casa mi-a plecat!
Nu o mai găsește
Singur rătăcește
O strigă mlădios
-Unde ești tu păr frumos?!
-Vino iar la mine
-Să ne fie bine
-Să te am aproape
-Numărându-te în noapte
Se împiedică și cade
Un papuc îl roade
Își pune ciorapiorii
Scuturând fiorii
Și fular și-a pus
Merge spre apus
Soarele dispare
Inima-i tresare
Fără adăpost
Merge fără rost
Se așează întristat
Sub un petic uzat
Și adoarme încet
Cu tristețe și regret
Se visează prin somn
Cum pe cap e "domn"
Are lungi câmpii
Nevastă și cinci copii
E adevărat gospodar
Cum găsești mai rar
Noaptea rece s-a lăsat
Vântul iute la suflat
Și la dus pe un câine
Fără grijă de mâine
Soarta-i predestinată 
Să mai trăiască odată
Să aibă copii
Griji și bucurii
Un păduchii ne învață
Cît de lungă e o viață
La bine să sperăm
Pentru visuri să luptăm.

]]> 2021-12-09 09:54:23 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1937811183 Matei Ana “Piele de lup..” volcovschiarina https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1938740366 Şi a fost cândva o data 
O cărare fermecată 
Între două lumi mărețe,
Diferite pe-un pământ
O domniţă stă plângând 
Că nu știe să găsească 
Pe cel ce să o iubească 
Nu doar că era frumoasă
Dar că știe să vorbească ..
Dovedi să întâlnească
Între două lumi măreţe 
O măicuţă să o-nveţe 
Că acea lume cu lumină,
Nu-i atât de fără vină
Că acolo nu se pierde
Doar cu ochiul ce se vede
Că acolo pare bine 
Dar  găsești în orişicine 
O scânteie necurată 
Ce-n priviri nu se arată
Că acolo va găsi
Doar pe cel ce-o va iubi
Pentru frumusețea rară
Însă o va da afară
De ar încerca să ceară,
Cineva să o asculte.
Iar cea lume întunecată
Nu-i cea mai curată
Însă acolo pot sa vadă
Omul dulce fără chip
Întunericul arată 
O lume mai colorată 
Că acolo nu contează 
Chipul nu se conturează 
Și acolo va găsi 
Pe cel ce-o va iubi. 
Însă trebuie să poarte 
O piele de lup pe spate 
Și să stea- n genunchi la râu
Până apare ceva viu.
Şi domniţa ascultă
Lângă râu trei zile stă
Până parcă se zărea
Un alt lup in calea sa
Dar ea nu se speria 
Sa se apropie aștepta. 
Lupul nu s-a repezit 
El era un prinț voinic
Lângă ea el s-a oprit 
Şapte zile au vorbit 
Până s-au îndrăgostit.
Iar măicuța pe cărare
Aștepta pe alți în cale…
Ce de-a lume întunecată 
Pe cărarea fermecată 
Se feresc dar nu i-au seamă 
Că oamenii numai seara
Sunt cei mai adevarati 
Mai sinceri si mai curaţi.
]]> 2021-12-09 17:09:05 UTC https://padlet.com/dorel1502/n29lg8dkg2h0a55a/wish/1938740366