Domn al Moldovei

( aprilie 1457- iulie 1504)

Mama sa a fost Maria Oltea, care se trăgea din Basarabi, dinastie la fel de vestită ca cea a Mușatinilor din Moldova.

Tânărul domn luă primele măsuri: a înlăturat din dregătorii pe boierii trădători și incapabili; a refăcut domeniul domnesc; a înființat sate noi și a repopulat cele pustiite; a sprijinit Biserica prin danii și supă tradiții a ridicat 44 mănăstiri; a pus în ținuturi și cetăți oameni credincioși domniei sale și țării; a sprijinit și încurajat comerțul; a sprijinit orașele.

Ștefan se împacă cu polonii pentru a-l prinde pe unchiul său, Petru Aron, aciuat la ei; aflând acesta fugi în Transilvania, Matei Corvin.Ungurii nu vedea cu ochi buni apropierea Moldovei de Polonia. În timpul campaniei lui Mahomed al II-lea împotriva Țării Românești, Ștefan încearcă să ocupe cetatea Chilia, care era păzită de o garnizoană ungurească. În timpul luptei, el a fost rănit de o armă de foc la glezna piciorului stâng, rană care nu s-a mai vindecat niciodată. Atacul nu i-a reușit, dar mai târziu, în timpul domniei lui Radu cel Frumos, a ocupat-o, punând pârcălab pe cumnatul său, Isaia.

În fața puhoiului păgân, domnul Moldovei a poruncit să se aplice tactica ,, pământul pârjolit”: grânele care n-au mai putut fi transportate au fost dosite în gropi: fântânile și apele stătătoare au fost otrăvite: furajele și casele oamenilor au fost date pradă focului și prefăcute în scrum; locuitorii neluptători s-au refugiat în munți; în calea turcilor s-au întins diverse capcane. Pâlcuri de turci trimise după hrană erau măcelărite de luptătorii români.

În vara 1475, sultanul Mahomed al II-lea, în fruntea unei armate de 150000-200000 de oameni, intra în Moldova să spele cu sânge rușinea de la Podul- Înalt. După ce-i zdrobește pe tătari, Ștefan se întoarce cu oastea sa la Dunăre pentru a stăvili puhoiul turcesc. Copleșit însă de mulțimea otomanilor, s-a retras spre munți. Lupta decisivă a avut loc la Valea Albă ( Războieni), în ținutul Neamț. Sorții de izbândă au fost acum de partea lui Mahomed al II-lea; și totuși, sultanul n-a putut îngenunchea Moldova. Ștefan, cu restul oștirii sale, l-a hărțuit mereu, provocându-i mari pierderi și redobândind toată prada luată de invadatori.

Din Suceava, din Cetate, Ștefan Vodă drumul bate.

Amplasată pe un pinten de deal, pe un platou înalt, în partea de est a orașului restaurată în ultimii ani, este o ctitorie a voievodului Petru IMușat ( 1375- 1391). Construită din piatră, a fost întărită ulterior de Ștefan cel Mare

La 1 mai 1600 ostașii lui Mihai Viteazul au intrat fără luptă în Cetatea de Scaun a Sucevei, încheind astfel actul I al unirii celor trei țări românești.

Cetatea simbol al Sucevei și al Moldovei

Cetatea de scaun a Sucevei a avut o istorie nu numai bogată în evenimente și fapte de luptă, ci a însemnat adesea și principalul element de rezistență al întregii Moldove, împotriva celor ce doreau să o supună.

Cetatea de scaun, una dintre cele mai cunoscute până în prezent, s-a bucurat de faimă deosebită de-a lungul timpului. Identificânduse cu gloria militară și cu idealul de independență.

Alexandru cel Bun, în cei 32 de ani ai domniei sale, aduce adăugiri și îmbunătățiri cetății Suceava, dar cel ce va construi cel mai mult la fortificarea cetății va fi Ștefan cel Mare.