Decedat: 1 septembrie 1723, Dmitrovsk, Rusia

Dimitrie Cantemir a fost domnul Moldovei în două rânduri și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin

Cu o suprafață de 12000 mp, catedrala milaneză, una dintre imaginile emblematice ale Italiei și ale Europei, este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca mărime din Italia, după Bazilica San Pietro din Roma și Catedrala Santa Maria din Florența. Podoabă cu totul unică a arhitecturii gotice, catedrala din Milano are o capacitate de peste 40.000 de locuri și o lungime de 157 m.

Este una dintre catedralele occidentale a căror construcție s-a întins pe durata a câtorva secole. Începută în 1386 și incheiată în 1892 din cauza unor întârzieri, ea domină astăzi piața centrală din Milano, fiind un simbol al puterii economice pe care această capitală a Lombardiei, poartă de intrare a comerțului ce traversa Alpii, l-a reprezentat timp de veacuri. 

Legenda spune că Hâncu, având nevoie de o armată cât mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al său serdarul Apostol Durac, şi mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, căruia îi promisese mâna fiicei sale. Dar, apropiindu-se ziua căsătoriei, ea a refuzat să se mărite cu aliatul tatălui său, fugind de la casa părintească şi ascunzându-se într-o vizuină. Fiica lui Mihalcea Hâncu a petrecut un timp oarecare în peşteră, fiind găsită de vânătorii ce o căutau. Fata a refuzat să părăsească peştera. Atunci a venit la ea chiar tatăl, stolnicul Mihalcea Hâncu, rugând-o să iasă din peşteră. Fiica a acceptat, doar cu condiţia, că va ieşi numai după ce va auzi dangătul clopotelor unei biserici. Astfel, Mihalcea Hâncu a dat poruncă să se construiască o biserică, unde ulterior fiica sa şi-a petrecut viaţa.

În urma invaziei tătare în Moldova, a fost incendiată şi distrusă biserica şi clădirile aferente, astfel schitul fiind ruinat complet. În urma acestor nenorociri, maicile au fost nevoite să părăsească schitul.

În anul 1784 stareţul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea a construit câteva chilii pentru călugări şi o biserică din lemn.

În luna septembrie a anului 1949 Mănăstirea Hâncu a fost închisă, iar în anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu şi-a reînceput activitate

Mănăstirea și biserica s-au aflat sub protecția lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca și a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea păstrează în registrul iconografic pictat in interiorul ei, una dintre imaginile rare ale episcopului unit al Blajului, Ioan Inocențiu Micu-Klein, ca protector al lăcașului de cult. Perioada zbuciumată a celei de-a doua jumătăți a secolului XVIII, marcată de luptele confesionale dintre români, cu acea răscoală pornită de călugărul Șofronie (străin de neamul valahilor ardeleni, după cum consemnează cronicile vremurilor), este consemnată de unul dintre călugării de-aici: „scris-am eu Silvestru monahu când au stricat necredincioșii mănăstirea de la Rîmet și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sâmbătă spre pieirea loru”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăște transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desființată de comuniști, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secții de covoare.