Hartă poetică a textului ,,Cuvântul’’, de Alexandru Vlahuță by Sabina Viscun

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:13:15 UTC

Titlul odei "Cuvântul" este constituit de substantivul articulat hotărât, fiind un cuvânt cheie al textului, sugerând tema textului. .Aceasta semnifică că tema centrală a poeziei este puterea și influența cuvântului. Prin titlu, poetul își concentrează atenția asupra importanței cuvântului în comunicare și în transmiterea unor idei sau emoții profunde. Astfel, titlul "Cuvântul" reflectă esența și subiectul principal al poeziei.

Grapan Mirela

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:13:24 UTC

• Alexandru Vlahuţă s-a născut la 5 septembrie 1859, în comuna Pleşeşti, judeţul Vaslui, comună, care, în prezent, poartă numele poetului.

A debutat editorial cu volumul „Nuvele” (1886), urmat de placheta „Poezii” (1887). Alte volume de poezii: ,,Poezii vechi şi nouă” (1894), ,,Poezii”. A tradus din Francois Coppee, Alfred de Musset, Ada Negri. Scriitorul a cunoscut un mare succes de public din epocă cu romanul „Dan” (1893), dar şi cu volumele ,,Din goana vieţii” (1892), ,,În vâltoare” (1896), ,,Clipe de linişte” (1899, volum premiat de Academie în 1900), ,,Din durerile lumii” (1908), ,,File rupte” (1909), ,,România pitorească” (1901, premiată în 1902). În 1907, Alexandru Vlahuță a reintrat în centrul atenţiei cu poemul ,,1907”, publicat în ,,Viaţa românească”. A călătorit la Paris, de unde a revenit în 1910. Volumele ,,Din durerile lumii” şi ,,Din trecut nostru”, publicate în 1908, urmate de ,,Pictorul N.I. Grigorescu” (1910) şi ,,Dreptate” (1913), au încheiat cariera sa de prozator.

• A decedat la 19 noiembrie 1919. A fost desemnat membru de onoare post-mortem

(28 octombrie 1948) al Academiei Române.

Viscun Sabina

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:13:35 UTC

Tema literară a textului ,,Cuvântul" de Alexandru Vlahuță o constituie ,,Puterea cuvântului" care sugerează forța și valoarea cuvântului.

Grapan Mirela

Ideea textului:

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:13:49 UTC

Ideea reflectă puterea și influența pe care cuvântul o deține asupra lumii și a oamenilor. Poetul subliniază că cuvântul are capacitatea de a schimba destine, de a aduce atât iubire cât și ură, viață sau moarte. Totodată, el evidențiază responsabilitatea celor care dețin puterea cuvântului de a folosi această putere în mod just și benefic pentru societate.

Grapan Mirela

Oda ,,Cuvântul" de Alexandru Vlahuță se încadrează în genul liric și acest fapt se atestă prin:

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:13:58 UTC

1)Prezența eului liric (,,Te-atinge doar, şi tu — o biată clipă");

2)Nu sunt prezente personaje;

3)Sunt folosite frigurile de stil (comparație: ,,Ca-n basme-i a-cuvântului putere"; metaforă: ,, Sub vraja lui atotputernic ești"; epitet: ,,El lumi aivea-ți face din păreri" etc.)

4)Sunt folosite imagini artistice ( vizuale:,,Te-atinge doar, și tu o biată clipă")

Grapan Mirela

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:15:00 UTC

• Textul ,,Cuvântul’’, de Alexandru Vlahuță se încadrează în specia poeziei lirice ,,oda’’. Este o specie a genului liric în care se exprimă elogiul, entuziasmul și admirația față de forța cuvântului, care depășește limitele existente de pe tărâmul vieții (,,Ca-n basme-i a cuvântului putere’’). De asemenea, oda este alcătuită din două sixtine și cu aceeași structură metrică (10-11 silabe).

Viscun Sabina

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:15:13 UTC

• Secvența de text ce exprimă direct sau sugerează starea eului liric — procedeul

stilistic/ figura de stil — starea eului liric

1) ,,Ca-n basme-i a cuvântului putere” — inversiune; comparație — încântare

2) ,,El lumi aievea-ți face din păreri — metaforă; epitet; inversiune — uimire

3) ,,Și chip etern din umbra care piere” — epitet hiperbolic; enumerație — extaz

4) ,,El poate morții din mormânt să-i cheme’’ —inversiune; hiperbolă; metaforă; personificare — surprindere

5) ,,Sub vraja lui atotputernic ești” — metaforă; hiperbolă — extaz

6) ,,Străbați în orice loc și-n orice vreme, / Și mii de feluri de vieți trăiești” — hiperbolă; enumerație — măreție

7) ,,Te-atinge doar, și tu - o biată clipă / Ce tremură-ntre două veșnicii / Privești de sus a lumilor risipă” — personificare; epitet în inversiune — extaz

8) ,,Aprinde- n inimi ură sau iubire / De moarte, de viață-i dătător / Și neamuri poate împinge la pieire” — antiteză; enumerație — admirație

9) ,,Voi, căror vi s-a dat solia sfântă / De preoți ai acestei mari puteri” — invocație retorică; — adorație, extaz

10) ,,Întunecate valuri de dureri” — metaforă; inversiune — suferință

11) ,,Așa cuvântul să vi-l pregătiți / Ca mii de inimi la un fel să bată” — inversiune; comparație — speranță

Viscun Sabina

În poezia „Cuvântul” de Alexandru Vlahuță, mărcile lexico-gramaticale ale eului liric pot fi identificate prin următoarele trăsături:

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:15:26 UTC

Pronumele personale și de adresare:

„tu” – eul liric se adresează în mod direct cititorului sau unui interlocutor imaginar: „Te-atinge doar, și tu — o biată clipă”, marcând o apropiere personală și accentuând implicarea emoțională.

„voi” – în partea a doua a poeziei, eul liric se adresează celor care au responsabilitatea de a folosi cuvântul: „Voi, căror vi s-a dat solia sfântă”, ceea ce subliniază tonul solemn și apostrofic.

Verbele la persoana a II-a singular:„privești”, „știești”, „străbați” (ex: „Privești de sus a lumilor risipă”) reflectă modul în care eul liric își implică cititorul sau interlocutorul direct în actul meditației asupra puterii cuvântului.

Grapan Mirela

viscunsabina85 — 2024-09-12 09:15:38 UTC

• Oda ,,Cuvântul’’ de Alexandru Vlahuță evidențiază puterea nemaipomenită a cuvântului, care poate transcende timpul și moartea, readucând la viață amintiri și trăiri uitate. Se afirmă în prim-plan faptul că slovele devin punți între lumi, capabile de a păstra vie esența celor dispăruți și să îmbogățească sufletul. Astfel, cuvintele capătă o soartă eternă și magică, fiind un mijloc de nemurire spirituală.

Viscun Sabina