În fiecare frunză, floare, zbor,

Prin râsul oamenilor, prin privire,

Se simte dragostea în orice dor.

Soarele mângâie blând tot pământul,

Iar vântul șoptește povești de iubire,

Chiar norii, când plâng, își spală cuvântul,

Și lasă în urmă lumină sub fire.

Păsările cântă despre speranță,

În zori se deschid suflete moi,

Iar lumea întreagă, în a sa balanță,

Se sprijină-n visuri, iubind pe noi.

Cu dragoste, cerul și marea dansează,

Pământul răsuflă un aer curat,

În inimi curate lumina vibrează,

Și lumea întreagă-i un dor luminat.