S-a format în anul 1837, atunci când o porţiune din muntele Ghilcoş (un pinten format din grohotişuri) s-a surpat şi a blocat cursul natural al râului. Alunecarea a fost cauzată de îmbibarea excesivă cu apă a suprafaţei vulnerabile, pe fondul unei perioade de ploi abundente. În consecinţă, s-a format un lac natural încadrat de vârfurile Şuhardul Mic (1.352 m) şi Şuhardul Mare (1507 m) precum şi vârful Ghilocoş (1.406 m). Pe malul lacului s-a dezvoltat staţiunea balneo-climaterică Lacul Roşu, subordonată oraşului Gheorgheni, judeţul Harghita.

    Denumirea de „Lacu Roşu” derivă de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roşu şi depozitate în lac. Totodată, rocile masivului Suhard sunt şi ele de culoare roşie, motiv pentru care reflecţia acestuia în apa lacului sporeşte efectul vizual al culorii roşie. Ciobanii din zonă i-au dat numele de Lacul Roşu. Primul care a folosit denumirea actuală a fost Orbán Balázs, în 1864.

 

Dacă geologii au o teorie clară despre cum s-a format cel mai mare baraj natural al României, localnicii vă pot povesti legendele locului, care de care mai sângeroase. Din acest motiv, muntele de lângă lac ne numeşte Muntele Ucigaş.

Una dintre legende spune că în zonă trăiau o fată săracă, adoptată din milă de o bătrână şi un băiat foarte bogat, singur la părinţi.  Cei doi s-au îndrăgostiti nebuneşte la prima vedere, dar părinţii băiatului nu au fost de acord cu căsătoria. Nici rugăminţile şi nici lacrimile îndrăgostilor nu l-au putut îndupleca. Tinerii au decis să fugă în lume, iar părinţii băiatului au înnebunit de furie. Au blestemat-o pe fată fără să se gândească că şi fiul său va deveni o victimă. În drumul lor peste munte tinerii au fost prinşi de o furtună şi s-au adăpostit la poalele masivului. O stâncă uriaşă s-au fi prăvălit la vale şi i-ar fi ucis pe loc. Se spune că sângele celor doi s-a scurs în lac şi de aceea acesta are culoarea roşie.

O altă legendă, la fel se dângeroasă, are la bază tot o poveste de iubire. O fată extrem de frumoasă pe nume Eszter s-a îndrăgostit nebuneşte de un băiat pe care l-a întâlnit la un târg. Cei doi au decis să se căsătorească, dar din păcate băiatul a fost luat în armată, iar fata l-a aşteptat în zadar. Foarte tristă, Eszter mergea în fiecare zi în zona izvorului de lângă lac să ia apă şi plângea de dorul flăcăului. Într-o zi, fata a fost văzută de un tâlhar care i-a promis toate bogăţiile din lume dacă îl va lua de bărbat. Fata l-a refuzat, dar tâlharul a încercat că o forţeze să îi devină soţie. Se spune că Eszter a cerut ajutorul munţilor ca să scape şi imediat s-a pornit o furtună. Cei doi au fost îngropaţi sub stânci. Se spune că în acel loc s-a format Lacul Roşu de astăzi.

O a treia legendă spune că în zonă a fost o strână, iar în timpul unei mari furtuni ciobanii au vrut să se adăposteacă în Muntele Ucigaş. Acesta însă i-ar fi îngropat cu tot cu oile lor şi aşa a apărut lacul. 
 

   Din vechea pădure care acoperea albia văii s-au păstrat şi astăzi vârfurile brazilor, rămaşi pe picioare în amonte de baraj. Trunchiurile lor s-au conservat datorită apei bogate în carbonaţi de calciu şi oxid de fier.

  Când s-a format, lacul avea dimensiuni mai mari faţă de cele din prezent. În formă de L, segmentul mai lung avea 1.300 m iar cel mai scurt 650 m, faţă de 900 m, respectiv 435 m în prezent.

      Delta Dunării este mirifică, mânăstirile Moldovei şi Bucovinei îţi liniştesc ochii şi sufletul, Maramureşul te copleșește cu spendoarea locului, a tradițiilor şi a oamenilor, peşterile şi cheile din Banat sau Oltenia te inundă cu adrenalină, cetăţile şi bisericile fortificate din Transilvania si Bucovina te poartă către un Ev Mediu care îţi dă frisoane plăcute şi depăşeşte orice imaginație, chiar și după ce ai citit tomuri întregi de istorie.


Alexandra Mindrila