Aparate cu obiective (reale): furnizează imagini reale și pot înregistra imaginea obiectelor pe un receptor fizic (placă sau film fotografic), ca exemple avem : aparatul fotografic, aparatul de proiecție, retroproiectorul, epidiascopul etc.

Aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale, funcționează odată cu ochiul și imaginea se formează în ochiul observatorului, pe retină, de exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.

Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:

1-razele de lumină își schimbă direcția;

2- o refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului;

3-imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.

Orice deviere de la starea emetropă(vederea normală) reprezintă un defect de vedere. Cele mai des întâlnite defecte de vedere ale ochiului uman sunt:

1-Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter patologic(apare la naștere) și ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este mai mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fața retinei. Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor divergente.

2-Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă luând loc mai rar decât miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al ochiului normal, în consecință imaginea formându-se în spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente.

4-Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii externi ai globului ocular, acesta fiind corectat prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare.

6-Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă ce sosesc la ochi sub formă de raze paralele vor suferi un proces intens și inegal de refracție, și prin urmare, cu cât această refracție diferențiată va fi mai mare, cu atât astigmatismul va fi considerat mai grav.

Axa optică reprezintă axa de simetrie a elementelor optice care participă la formarea imaginii pe retină. Zona de pe retină aflată la intersecția cu axa optică este locul unde aberațiile optice sunt minime, deci rezoluția imaginii proiectate este optimă.

Axa vizuală este determinată de centrul optic al sistemului de proiecție optică (cornee și cristalin) și de locul de pe retină care asigură cea mai bună definiție a imaginii (fovea centralis).

Acomodarea cristalinului unui ochi normal are două limite:

Punctul proximum aflat la o distanță minimă care, pentru un tânăr este la 10-15 cm și pentru adulți cam la 25 cm. Acomodarea ochiului este posibilă până la această distanță minimă (distanță optimă a vederii clare).

Punctul remotum este cel mai îndepărtat punct al vederii de la care nu mai este necesară acomodarea, fiind la 6 m spre infinit. De la acest punct ochiul privește neacomodat (relaxat).