În capitala sa, Numele Propriu, străluceau palate impunătoare, fiecare purtând inscripții aurite: "România", "București", "Carpați". Aici locuiau ființe unice, fiecare cu o identitate proprie și inconfundabilă. Regele Mihai, cu aura sa de noblețe, se plimba prin grădinile Palatului Cotroceni, admirând frumusețea Reginei Ana, o prezență distinsă și elegantă.

Nu departe se întindea Orașul Comun, un loc vibrant și aglomerat, unde locuitorii erau mult mai numeroși și mai variati. Casele simple, dar solide, purtau nume ca "casă", "copac", "carte", "floare". Oamenii de aici își vedeau de treburile zilnice: un "băiat" alerga după o "minge", o "fată" citea o "poveste" sub un "soare" blând, iar un "câine" lătra vesel la o "pisică" jucăușă.

La marginea orașului se afla Piața Materialelor, un loc plin de texturi și esențe. Aici găseai "apă" limpede în vase mari, "aur" strălucitor în lingouri, "lemn" parfumat stivuit cu grijă și "argint" rece și elegant. Comercianții își ofereau marfa cu voce tare, fiecare substantiv denumind o realitate palpabilă.

Mai departe, spre munți, se întindea Ținutul Colectiv, un peisaj unitar, deși format din mulți. Păduri întregi de "brazi" se unduiau sub vânt, stoluri de "păsări" zburau în formații precise, iar turme de "oi" pășteau liniștite pe pajiști verzi.

În cele mai înalte regiuni, acolo unde norii se împleteau cu stâncile, se afla Valea Abstractelor. Aici locuiau entități insesizabile, dar cu o putere imensă: "fericire", "tristețe", "iubire", "ură", "curaj", "frică". Ele nu puteau fi văzute sau atinse, dar influențau profund viața tuturor celor din Țara Substantivelor și chiar dincolo de granițele ei.

Într-o zi, un tânăr explorator, pe nume Alex, a ajuns în această țară fascinantă. Era uimit de diversitatea și de rolul esențial al fiecărui substantiv. A înțeles că fără ele, lumea ar fi un loc mut și lipsit de identitate. A văzut cum substantivele proprii dădeau nume și individualitate, cele comune denumeau tot ce îl înconjura, cele de materie formau substanța lumii, cele colective arătau unitatea în mulțime, iar cele abstracte dădeau sens sentimentelor și ideilor.

Alex a petrecut mult timp în Țara Substantivelor, învățând despre fiecare locuitor și despre importanța sa. A înțeles că, deși uneori trecute cu vederea, substantivele sunt coloana vertebrală a limbii, fundația pe care se construiește orice comunicare. Când a părăsit în cele din urmă acest tărâm magic, Alex purta cu el o apreciere profundă pentru fiecare nume, pentru fiecare lucru și pentru fiecare idee care dădea sens lumii sale. Și de atunci, ori de câte ori rostea un cuvânt, își amintea de călătoria sa în Țara Substantivelor și de importanța fiecărui locuitor al acelui loc uimitor.

Cerința: Alege 5 substantive diferite. Pentru fiecare substantiv, fă un desen care să îl reprezinte. Scrie sub fiecare desen substantivul și precizează dacă este comun sau propriu

Cerința: Alege un substantiv (de exemplu, "carte"). Scrie trei propoziții diferite în care acest substantiv să aibă sensuri diferite,