Gazele Nobile by Botnaru Alexandra

William Ramsey

botnarualexandram — 2024-03-18 20:42:37 UTC

Sir William Ramsay (2 octombrie 1852 – 23 iulie 1916) a fost un chimist scoțian care a descoperit gazele nobile și a primit Premiul Nobel pentru Chimie, în 1904, „în semn de recunoaștere a serviciilor sale în descoperirea elementelor gazoase inerte din aer”. Munca sa în izolarea argonului, heliului, neonului, criptonului și xenonului a condus la dezvoltarea unei noi secțiuni a tabelului periodic.

Morris Travers

botnarualexandram — 2024-03-18 20:44:33 UTC

Morris William Travers (24 ianuarie 1872 – 25 august 1961) a fost un chimist englez care a lucrat cu Sir William Ramsay la descoperirea xenonului, neonului și kriptonului.A fost directorul și fondatorul Institutului Indian de Știință.

Caracterizarea Kriptonului

botnarualexandram — 2024-03-18 20:46:39 UTC

Simbol: Kr

Numărul de ordine: 36

Numărul de protoni: 36

Numărul de electroni: 36

Numărul de neutroni: 48

Grupa a 8-a, subgrupa principala

Perioada a IV-a, perioadă mare

Electroni pe nivelul de energie: 2, 8, 18, 8

Kriptonul

botnarualexandram — 2024-03-18 20:52:16 UTC

Kriptonul este un element chimic din ramura gazelor nobile. Kriptonul a fost descoperit în anul 1898, de catre Sir William Ramsay și Morris Travers, ca și reziduu rămas după evaporarea completă a aproape tuturor componentelor aerului lichid. Kriptonul este utilizat în fotografie și iluminare, lumina kriptonica, având multe linii spectrale. Plasma de kripton e folosită pentru producerea laserelor cu gaz. În momente de condiții extreme, kriptonul reacționează cu fluorul și formează KrF2 (difluorura de kripton).

Kr+F2=KrF2

Concentrația Kriptonului în atmosferă este de aproximativ 1 ppm. Poate fi extras din aerul lichid prin distilare fracționată. Cantitatea de Kripton din spațiu este incertă, deoarece măsurarea este derivată din activitatea meteorică și vânturile solare. Primele măsurători sugerează o abundență de kripton în spațiu.

Termeni folosiți

botnarualexandram — 2024-03-18 20:55:05 UTC

În știință și inginerie, părțile pe notație sunt un set de pseudo-unități pentru a descrie valori mici ale cantităților diverse adimensionale, de ex. fracție molară sau fracție de masă. Deoarece aceste fracții sunt măsuri de cantitate pe cantitate, ele sunt numere pure fără unități de măsură asociate. Utilizate în mod obișnuit sunt părți-pe-, părți-pe-miliard, părți-per-trilion și părți-pe-cadrilion. Această notație nu face parte din Sistemul Internațional de Unități (SI) și semnificația sa este ambiguă.

Distilarea fracționată este metodă de separare a unui amestec în părțile sale componente, sau fracții. Separarea compușilor se face pe baza punctului de fierbere, prin încălzirea amestecului la o temperatură la care una sau mai multe fracțiuni se va vaporiza. După cum sugerează și numele, pentru acest proces se folosește metoda de distilare.

Caracterizarea Heliului

botnarualexandram — 2024-03-18 21:14:35 UTC

Simbol: He

Numărul de ordine: 2

Numărul de protoni: 2

Numărul de electroni: 2

Numprul de neutroni: 2

Grupa a 8-a, subgrupa principală

Perioada I, perioadă mică

Electroni pe nivelul de energie: 2

Heliul

2024-03-19 06:43:33 UTC

Heliul este al doilea cel mai abundent element chimic în univers. Sir William Ramsay a izolat heliul prin tratarea unui mineral numit cleveit (o varietate a uraninitului) cu acizi minerali. Ramsay dorea să obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat o fâșie intensă de culoare galbenă ce se potrivea cu linia spectrală D3 observată în spectrul solar.

Ulterior, heliul a fost aplicat în:

- criogenie

- obținerea helioxului

- obținerea pe termen scurt a efectului Donald Duck

Criogenia

2024-03-19 06:45:09 UTC

Criogenia este tehnica producerii temperaturilor foarte joase, sau domeniul fizicii al cărui obiect de studiu este „frigul adânc”. Criogenia studiază producerea acestor temperaturi și comportarea substanțelor în aceste condiții. Limita domeniului este convențională, însă actual este acceptat că se referă la temperaturi sub −150 °C, adică 123 K.

Helioxul

2024-03-19 06:48:42 UTC

Helioxul se folosește pentru scufundările efectuate la adâncime mare pentru diminuarea efortului respirator. Decodorul de heliu, prin analiză frecvențială restructurează vocea către frecvențe normale, realizând comunicarea radio cu scafandrii.

Efectul Donald Duck

2024-03-19 06:49:33 UTC

Efectul Donald Duck este o deformare a fonației prin deplasarea spectrului sonor spre frecvențele înalte. Vocea se schimbă căpătând o tonalitate ascuțită, specifică.

Pentru a produce sunete, corzile vocale umane vibrează în aerul pe care îl expirăm din plămâni, viteza acestui proces determinând tonalitatea vocii (cu cât ele vibrează mai repede, cu atât tonalitatea este mai înaltă). Deoarece densitatea heliului este mai mică decât cea a mediului ambiant, corzile vocale vibrează mai rapid și astfel se schimbă tonalitatea, devenind mai înaltă.

Pierre Janssen

2024-03-19 06:51:42 UTC

Pierre Janssen (22 februarie 1824 – 23 decembrie 1907 , a fost un astronom francez căruia i se atribuie descoperirea naturii gazoase a cromosferei solare și prima înregistrare a heliului. În timp ce observa eclipsa de soare din 18 august 1868 , la Guntur, India britanică, el a identificat o linie galbenă strălucitoare cu lungimea de undă de 587,49 nm în spectrul cromosferei. El afirmă că sursa acestei linii este un element care nu a fost încă descoperit.

Normal Lockyer

2024-03-19 06:52:37 UTC

Norman Lockyer (17 mai 1836 – 16 august 1920) a fost un om de știință și astronom englez. Împreună cu Pierre Janssen , i se atribuie descoperirea gazului heliu. El afirmă că sursa acelei linii spectrale este un element care nu a fost încă descoperit. El a numit acest element heliu după cuvântul grecesc „Helios” care înseamnă „soare”.

Caracterizarea argonului

2024-03-19 06:56:31 UTC

Simbol: Ar

Numărul de ordine: 18

Numărul de protoni: 18

Numărul de electroni: 18

Numprul de neutroni: 22

Grupa a 8-a, subgrupa principală

Perioada a III - a, perioadă mică

Electroni pe nivelul de energie: 2, 8, 8

Argonul

2024-03-19 06:57:27 UTC

Argonul este al treilea cel mai abundent gaz din atmosfera Pământului. Acesta e utilizat în:

- metalurgie

- medicină

- industria alimentară

Este utilizat în procesul de sudare pentru a crea un scut de protecție și a obține o sudură mai fină cu risc redus de porozitate.

Este utilizat în aplicații medicale, cum ar fi criochirurgia. Criochirurgia și crioterapia, reprezintă aplicarea unor temperaturi extrem de scăzute la un anumit nivel pentru distrugerea țesutului patologic. Gazul ajută la reducerea cantității de căldură generată în timpul procedurii și, de asemenea, ajută la reducerea riscului de infecție.

Ambalarea alimentelor și a băuturilor cu argon ajută la prelungirea termenului de valabilitate. Argonul deoarece înlocuiește eficient oxigenul și previne oxidarea.

Henry Cavendish

2024-03-19 07:01:24 UTC

Henry Cavendish (10 octombrie 1731 – 24 februarie 1810) a fost un filosof și om de știință englez care a fost un chimist și fizician important, experimental și teoretic. El este remarcat pentru descoperirea hidrogenului , pe care l-a numit „aer inflamabil”, dar și pentru suspectarea existenței argonului, un gaz nereactiv.

Lord Rayleigh

2024-03-19 07:02:45 UTC

Lord Rayleigh (12 noiembrie 1842 – 30 iunie 1919) a fost un matematician și fizician britanic care a adus contribuții extinse la știință, Acesta, împreună cu William Ramsey, a repetat încercarea lui Cavendish de a obține argonul prin îndepărtarea oxigenului , dioxidului de carbon, a apei și azotului dintr-o probă de aer curat. Numele „argon” este derivat din cuvântul grecesc ἀργόν , formă neutră singulară a lui ἀργός care înseamnă „leneș” sau „inactiv”.

Caracterizarea Neonului

2024-03-19 07:06:23 UTC

Simbol: Ne

Numărul de ordine: 10

Numărul de protoni: 10

Numărul de electroni: 10

Numărul de neutroni: 10

Grupa a 8-a, subgrupa principală

Perioada a II-a

Electroni pe strat: 2, 8

Neonul

2024-03-19 07:08:20 UTC

Element chimic cu simbolul chimic Ne și număr atomic 10. Este un gaz nobil, situat în grupa a 18 a tabelului periodic. Descoperit in in 1898 de doi savanti englezi.

Proprietăți : fizice Neonul este al doilea cel mai ușor gaz nobil. Strălucește roșu-oranj într-un tub de descărcare vidat. Conform studiilor recente, neonul este cel mai puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre toate elementele. Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate gazele nobile. Durata medie de viață a unui semn de neon standard este de aproximativ 30.000 de ore.

Este un gaz ușor care lichefiază la o temperatura de-245,98°C,iar punctul de topire este la nivelul de 2,6°C. Solubilitatea gazului in apă este foarte mică.

Deși neonul este al patrulea element cel mai abundent din univers, doar 0,0018% din volumul atmosferei pământului este neon. Este relativ rar pe Pământ datorită masei scăzute și datorită caracterului inert, ambele proprietăți împiedicându-l să rămână în atmosferă

Utilizarea: Neonul este des folosit în tuburi luminoase care produc lumina roșie-oranj. Deși li se zice "tuburi cu neon" celelalte culori se obțin cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul este de asemenea folosit în tuburi vidate, indicatoare de înaltă tensiune, tuburi de televizoare și lasere heliu-neon. Neonul lichid este folosit comercial pe post de refrigerent criogenic în aplicații care nu necesită heliu lichid. Neonul este folosit si in domeniul medicinii pentru radioterapie in potriva cancerului.

Comercializarea: Prima demonstrație de neon într-o formă modernă a fost în decembrie 1910, de către un bărbat pe nume Georges Claude la Salonul Auto de la Paris, care a afișat două tuburi lungi de 12 metri pline cu gaz.

Etimologie: Neonul își trage numele de la cuvântul grecesc „neos”, care înseamnă nou.

Caracterizarea Radonului

2024-03-19 07:12:45 UTC

Simbol: Rn

Numărul de ordine:86

Numărul de protoni: 86

Numărul de electroni: 86

Numărul de neutroni: 136

Grupa a 8-a, subgrupa principală

Perioada a VI-a, perioadă mare

Electroni pe strat: 2, 8, 18, 32

Radonul

2024-03-19 07:14:24 UTC

Este un element chimic cu simbolul Rn și numărul atomic 86 in forma de gaz radioactiv provenind din seria de dezintegrare a uraniului. Este al cincilea element chimic radioactiv descoperit. A fost descoperit în anul 1900 de către Friedrich Ernst Dorn. Face parte din grupa gazelor rare.

Proprietati: Radonul este inodor, incolor, insipid, dar la temperaturi scăzute sub punctul de îngheț 202 K are o culoare fosforescentă strălucitoare, care se transformă în galben când temperatura scade și devine orange-roșu la temperaturi sub 93 K.

Se găsește în sol, roci și apă, este mai greu decat aerul, fiind de 9 ori mai greu decat oxigenul.

Utilizarea: În ultimul deceniu, mai multe studii au concluzionat că concentrațiile crescute de gaz radon în sol sau în apele subterane ar putea fi semne ale unui cutremur iminent. Se crede că radonul este eliberat din cavități și crăpături pe măsură ce scoarța terestră este încordată înainte de alunecarea bruscă a unui cutremur.

Un proces numit Radon Hormesis este folosit pentru a atenua bolile autoimune precum artrita.Este utilizat în tratamentul leziunilor celulare și cancerului.Radonul este, de asemenea, utilizat în radioterapie.

Radonul este un gaz periculos, acesta se descompune în particule radioactive solide care pot rămâne prinse în plămâni atunci când este inhalat. Radiatia eliminata de acesta deterioreaza tesutul plamanilor si duce la cancerul pulmonar. 3 până la 15% din toate cancerele pulmonare din întreaga lume sunt din cauza toxicității radonului

Moduri de evitare a intoxicatiei cu radon: tratarea apelor, ventilarea spatiilor inchise, izolarea si sigilarea crapaturilor din podele si pereti cu tencuiala, testarea si depistarea riscului de scurgeri de radon in apartamentele sau casele noi.

Friedrich Ernest Dorn

2024-03-19 07:16:38 UTC

Friedrich Ernest Dorn: (27 iulie 1848 – 16 decembrie 1916) a fost un fizician german care a descoperit primul că o substanță radioactivă, numită mai târziu radon, este emisă de radiu. Însă unii savanți consideră că descoperirea radonului i se datorează lui Rutherford, deoarece el a fost primul care a demonstrat că aceleași emisii au toriul și radiul, că emisia radiului este un gaz, și că această emisie este un element nou.