Născut în București, Camil Petrescu a fost fiul lui Camil Petrescu (care a murit la scurt timp după nașterea scriitorului) și al Anei Cheler. Crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor, a continuat studiile la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București și la Universitatea din București. Rezultatele sale bune la învățătură l-au transformat în bursier intern, iar din urmă a urmat cursurile de la Facultatea de Filosofie. A obținut licența cu calificativul „magna cum laude” în fața unei comisii prezidate de profesorul de filosofie Dimitrie Gusti. Mai târziu, a devenit profesor de liceu la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București și și-a luat doctoratul în filozofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului”.

Debutul său literar a avut loc în revista Facla (1914) cu articolul „Femeile și fetele de azi”, semnat sub pseudonimul „Raul D”. Între 1916 și 1918, a participat ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiențele sale de pe front au fost reflectate în romanul său Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În timpul războiului, a fost rănit și a căzut prizonier la unguri. Infirmitatea sa, pierderea auzului la o ureche în timpul unui bombardament german, l-a marcat profund și a influențat întreaga sa viață. În jurnalul său, a scris: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc”.

Opera lui Camil Petrescu cuprinde romane, nuvele, poezii și piese de teatru. Printre operele sale semnificative se numără Patul lui Procust, Un om între oameni, Jocul ielelor și Danton. Este considerat un pionier al romanului modern și a fost membru titular al Academiei Române. Scriitorul Eugen Lovinescu a afirmat că „întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”. Astfel, moștenirea lui Camil Petrescu rămâne vie în literatura română, iar contribuția sa la dezvoltarea romanului modern este incontestabilă.

1. Ștefan Gheorghidiu: Protagonistul romanului, un tânăr ofițer care se confruntă cu dileme morale și existențiale în timpul războiului. El este îndrăgostit de soția sa, Ela, dar începe să se întrebe dacă iubirea lor este autentică sau doar o iluzie.

2. Ela: Soția lui Ștefan, o femeie frumoasă și misterioasă. Relația lor este pusă la încercare de absența lui Ștefan și de îndoielile acestuia.

3. Căpitanul: Comandantul lui Ștefan în armată. Este un personaj autoritar și pragmatic, care îl sfătuiește pe Ștefan să nu se lase pradă sentimentelor.

4. Domnul G.: Mentorul lui Ștefan, un filozof și profesor universitar. El îl încurajează să exploreze lumea interioară și să-și pună întrebări despre viață și iubire.

Acești personaje se intersectează într-o poveste plină de pasiune, confuzie și introspecție, într-un context marcat de război și transformare personală.

Ștefan Gheorghidiu, un intelectual lucid, trăiește cu intensitate două experiențe fundamentale de viață. Pe de o parte, iubirea subiectivă față de Ela, soția sa, este guvernată de gelozie și obsesia că este înșelat. Această realitate interioară este marcată de timpul psihologic, impulsuri și presupuneri. Pe de altă parte, participarea sa la război, ca combatant pe front în Primul Război Mondial, reprezintă o realitate exterioară, cronologică, care redă faptele și evenimentele trăite direct pe câmpul de luptă.

Ela, frumoasă și misterioasă, simbolizează idealul de iubire către care Ștefan aspiră. La început, el se simte magulit de pasiunea Elei și de admirarea celor din jur. Cu toate acestea, relația lor se schimbă treptat. Moștenirea neașteptată de la unchiul Tache Gheorghidiu aduce supărări, neînțelegeri și certuri. Ela se integrează în lumea mondenă a Bucureștiului, agreând petrecerile, luxul și preocupările care contrazic idealul de feminitate al lui Ștefan.

În timpul unei excursii, Ela cochetează cu un avocat dansator, G., revenit în țară de la Paris. În sufletul lui Ștefan se adună neliniști, indoieli și incertitudini. Drama individuală a înșelării în iubire se topește în drama colectivă mult mai dureroasă a războiului.

1. Rememorarea iubirii: Prima parte a romanului, „Ultima noapte de dragoste”, surprinde relația dintre Ștefan și soția sa, Ela. Într-o excursie la Odobești, Ștefan este măcinat de gelozie din cauza flirtului Elei cu carismaticul domn G. Această rememorare a iubirii explorează pasiunea, dar și incertitudinea legată de fidelitate.

2. Experiența de pe front: Partea a doua, „Întâia noapte de război”, urmărește viața lui Ștefan în timpul Primului Război Mondial. Imaginea infernală a războiului este surprinsă cu realism și obiectivitate: explozii, fum dens, moarte iminentă. Ștefan se confruntă cu tragedia absurdă a conflictului armat.

3. Sondarea interioară: Romanul explorează interioritatea lui Ștefan prin tehnici moderne precum monologul interior, introspecția și fluxul conștiinței. El aspiră la iubire absolută, dar suferă un eșec sentimental când constată că Ela nu este așa cum și-ar fi dorit.