În anul 1206, la 42 ani și după o campanie militară împotriva unor triburi din estul Mongoliei, șeful militar Temüügin devine „mare conducător” (1206-1227) (hagan, „hanul hanilor”), sub numele de Ginghis, al unei populații vorbitoare de dialecte mongole și turcești. Ginghis a unit triburile mongole și a reușit să ocupe cu oștile sale teritorii vaste, spre est, până la Marea Chinei, și spre vest până la Marea Caspică. Pentru administrarea acestui imperiu uriaș, Ginghis Han a emis decretele necesare sub formă de texte de lege. După moartea sa, imperiul a fost împărțit între fiii lui și extins în continuare, timp de două generații, după care marea formațiune statală s-a dezmembrat.

Genghis Khan a fost cunoscut pentru geniul său militar, precum și pentru brutalitatea sa față de cei care i s-au opus. El a cucerit o mare parte din Asia Centrală și China, iar imperiul său s-a întins în cele din urmă de la Oceanul Pacific până la Marea Caspică. De asemenea, a stabilit un cod de legi cunoscut sub numele de Yassa, care a contribuit la unificarea imperiului său și la crearea unei simțiri de justiție printre subiecții săi.

În ciuda reputației sale de cuceritor nemilos, Genghis Khan a fost și un lider prevăzător care a încurajat comerțul și schimbul cultural între subiecții săi. El a promovat toleranța religioasă și a permis subiecților săi să practice propriile lor credințe, ceea ce a contribuit la crearea unei simțiri de unitate între popoarele diverse ale imperiului său.

Genghis Khan a murit în 1227, iar imperiul său a fost împărțit între fiii și nepoții săi. În ciuda prăbușirii sale ulterioare, Imperiul Mongol a avut un impact durabil asupra lumii, influențând totul, de la comerț și diplomație până la război și cultură. Genghis Khan rămâne o figură importantă în istoria mongolă și este venerat ca un erou național în Mongolia de astăzi.

Bisoi Stefan