Accesul la produsele de bază era limitat. Zahărul, uleiul, laptele, carnea și chiar pâinea erau distribuite pe baza unor cartele, în cantități fixe, care de multe ori nu erau respectate din lipsă de stoc.

Pentru a se descurca, oamenii făceau la soluții inteligente . Mulți făceau grădini în curte sau la țară, țineau găini, porci sau iepuri și făceau schimburi între vecini. Mâncărurile erau simple, făcute din ce se găsea, iar femeile învățaseră să improvizeze pentru a hrăni familia.

^{_{Pe vreme comunismului , nu aveai cum sa pleci de la ore. Aveau o mulțime de alte activități care presupuneau adesea muncă fizică. Uniformele erau obligatorii, iar carnetul de note arăta cu totul altfel.Uniformele școlare standardizate erau nu doar îmbrăcăminte, ci și simboluri ale egalității sociale,După grădiniță, copiii de la 7 la 14 ani intrau în organizația Pionieri. Se intra în organizație în clasa a II-a, iar elevii erau primiți de către colegii lor din clasa a IV-a, sub jurământ.La școală, elevii erau încă bătuți atunci de învățători și profesori, iar bătaia era o parte naturală a tehnicilor de predare din învățământ.}}

copii sa mearga la scoala, dar ce sa invete acolo?Toata ziua: “Ceausescu asa, Ceausescu pe dincolo”.Umblau cu cravata rosie la gat, ziceai ca erau soldatei.Nu trebuia sa zici nimic urat de stat, pentru ca nu stiai care era turnator si care era om.La sedintele de partid din sat, te chemau numai sa ti spuna ce sa faci, nu sa te intrebe de nevoi.

De mancare faceau schimb cu vecinii.Ea dadea oua, lua zahar.Dadea palinca, lua ulei.Daca voiai carne, taiai porcul pe ascuns, sa nu afle militia.

Seara se invatase cu lampa cu gaz, ca se taia curentul si apoi mai venea cand voia.Te uitai la soba, nu la televizor.

Cu toate acestea, ea mi a spus ca pe vremea aceea erau mult mai uniti.Se ajutau la fan, la coasa, la lemne : “Atunce nu aveam noi lux si ce aveti voi in zua de azi, da’ noi aveam suflet”.

Viața din comunism însemna să muncești multe ore pentru a-ți putea permite strictul necesar,o viață comodă reprezentând un simplu vis luxurios pentru cetățenii neprivilegiați.

Școala era caminul stricteții și al disciplinei,unde copii erau îmbrăcați în uniforme obligatorii și profesorii aveau dreptul de a-i lovi,la cea mai mică abatere.

Nedreptatea era un lucru normal și cunoscut de toți,bunicul meu care a lucrat la colectiv povestindu-mi cum căra cu boii și o remorcă tot felul de alimente,doar ca să le dea pe toate sutele de ele unei singure persoane,așa cum îi fusese ordonat,pe când restul oamenilor se înecau în sărăcia lor.

Oamenii puneau fructe în pomi când Ceaușescu venea în vizită, ca recolta să pară mai bogată.

În realitate,majoritatea cetățenilor români nu dețineau cu adevărat proprietăți sau animale,deoarece cea mai mare parte din acestea se aflau subjugate colectivului. Nici în privința alimentelor situația nu era mai roz,acestea împărțindu-se cu rația, iar în privința oamenilor de la oraș,situația stătea și mai rău, aceștia fiind nevoiți să stea la coadă la magazin chiar și de la cinci dimineața pentru a apuca să cumpere niște lapte și puțină carne,pe când țăranii se mai descurcau cum puteau,iar munca în casă trebuia făcută până la cel târziu opt seara,când curentul se întrerupea, iar dacă mai aveai ceva de făcut, făceai sub lumina lămpii cu petrol.

Mulți spun că perioada în care România se afla sub controlul comunist a fost una de glorie pentru țara noastră, dictatorul Nicolae Ceaușescu reușind să ridice economia României,însă defapt, cu ce preț? Acele persoane uită de greutățile pe care oamenii obișnuiau să le întâmpine în viața de zi cu zi,iar părerea mea este că un lider ce își impune candidatura asupra oamenilor prin forță,obligare și intimidare și care își dorește să fie constant idolatrizat,până și de posturile de la televiziune care vorbeau numai despre el,nu va putea niciodată să fie,nici măcar în mare parte benefic pentru țara noastră.

Pe vremea noastră, în comunism, nu era ca acum. Nu găseai mâncare ușor, stăteam la coadă de dimineață pentru pâine. Zahărul, uleiul le primeam cu rația. Mâncărurile de atunci erau simple, cu alimente în mare parte din propria gospodărie, ca doar așa ne descurcam. La școală mergeam pe jos, și iarna prin zăpadă, cu opinci sau cizme, că nu aveam autobuze ca acum, după ore, mergeam acasă la muncă, că animalele și câmpul nu așteptau, abia seara la lumina lămpașului ne făceam temele și învățam. Pentru că se dădea puțin curent, la televizor era un singur canal, cu două ore de program, și mai mult vorbeau despre Ceaușescu. Oamenii nu aveau voie să vorbească liber – te putea turna oricine. Dar ne ajutam între noi. Mergeam la muncă voluntară, se ajutau toți între ei la clăci și totul era controlat. Nu aveam multe, dar ne obișnuiserăm. Când a venit Revoluția, mulți nu ne venea să credem că e adevărat.”

Pe vremea bunicii mele, copiii mergeau pe jos la școală. Nu aveau multe haine ,purtau aceleași haine și acasă si la școală .Cei mai buni din clasă purtau o cravată.În picioare aveau opinci ,iar profesorii erau foarte severi .Dacă un copil nu știa lecția ,îl puneau sa steie pe coji de nuca sau pe boabe de porumb, copii respectau regulile ,nu vorbeau urât și ascultau de profesori .

Școală începea pe 15 septembrie și se termina prin 10-15 iunie. Pentru copiii care stăteau departe de școală,exista internat ,unde stăteau în timpul săptămânii. Se făceau și multe lucruri manuale ,nu era tehnologie ca azi.

Bunicii mi au povestit că pe vremea comunismului, mai exact când Ceaușescu era la putere, era foarte greu sa fii bogat, deșii fiecare om avea un loc de muncă stabil. Fabricile și uzinele erau des întâlnite, Romania își procura foarte multe resurse de baza, și fiecare om avea un loc de muncă stabil și asigurat, si nu exista noțiunea de șomaj. Salariile indiferent de domeniu îți permiteau să duci un trai decent, însă problema era rafturile magazinelor care erau mai mereu goale. In ceea ce privește alimentele de baza, ulei, zahar, făină etc, exista o anumita rație, adică fiecare familie avea dreptul săptămânal sau lunar, in funcție de membrii familiei, la o anumită cantitate de produse. Pentru lapte și pâine exista o coada, la care trebuia să aștepți, și nu aveai certitudinea că apuci și tu să cumperi. Bunicul îmi povestea că atunci când era copil, era trimis de către mama lui sa meargă la aceste cozi, și mergea pe jos până în Beiuș sau in Curățele cu noaptea în cap pentru a cumpăra lapte și pâine. Și chiar daca aveai un salariu mare, nu aveai ce face cu el, fiindcă totul era raționalizat, sau in cantitate foarte mică la magazine. Oamenii de râd ajungeau de cele mai multe ori sa și procure majoritatea produselor din agricultură, duceau grau și porumb la moara pentru a face faina și pisat, și fiecare familie avea multe animale, însă acestea erau foarte slabe, fiindcă oamenii nu aveau să le dea de mâncare. Un porc tăiat acum de Crăciun ajunge până la 160-200 kg, pe vremea lui Ceaușescu însă ajungea abia la 60-80 de kg. Dar mereu îmi spune că cu toate acestea, pe vremea comunismului era mult mai bine ca in zilele noastre.

Pe vremea comunismului , in țara noastră , Nicolaie Ceaușescu a fost președint. Și acesta s-a născut în 26 ianuarie 1918 și a murit în 25 decembrie 1989. A fost căsătorit cu Elena Petrescu și au avut împreună 3 copii .
In aceasta perioadă de viața, în România , din spusele bunicilor mei viața era echilibrată, toată lumea avea un loc de muncă și oameni erau egali din punct de vedere financiar. In fiecare zi, seara la ora 21 se lua curentul . Pe vremea aceea in magazine nu erau produse la discreție ca în ziua de astăzi , dar o chestie interesanta era că, dacă tovarășul Ceaușescu mergea în vizită într-o localitate din țară atunci se găseau de toate . La școala era foarte strict , profesori având o autoritate mult mai mare asupra copiilor .

A fost o perioadă foarte grea în care trăiau de pe o zi pe alta, nu prea aveau de mâncare, stăteau la cozi lungi după pâine, lapte, zahăr, carne și alte alimente, iar când ajungeai la rând erau gata iar următoare zi o luai de la capăt. Din tot ce aveau în gospodărie trebuia să dea la stat o parte din ele ramandu-le lor foarte puțin sau chiar deloc

Erau cartele pe care îți spunea cat ai voie să cumperi.

Școala era școală, aveai uniformă, cravata iar dacă nu învățai lecția de zi erai lovit cu liniarul peste degete și pus la colț în genunchi pe cojile de nucă.

Aveai loc de muncă asigurat, iar când terminai școala intrai direct la lucru. Programul de lucru era foarte strict, aveai o oră fixă, iar dacă întârziai erai aspru sancționat.

    Pe vremea lui Ceaușescu, totul era greu pentru cetățeni. Vreau sa va spun câte ceva și vouă despre ce am reușit să aflu eu.

    Alimentația era cu mult mai diferită decât în zilele noastre. Pâinea se oferea cu rație, trebuia să stai la coadă pentru a primi.

    În ziua de vot, cetățenii veneau cu drapelul în mână însoțiți de muzică până la locul unde era amenajat pentru vot.

    Programele la televizor erau în alb-negru , televizoare mai puțin performante și doar 2/3 programe la care puteai să te uiți.

    Viata era grea dar poate mai bine ca acum.

Tata mi-a spus ca pe vremea comunismului ținea doi porci, o vacă, găini și zece oi. Și ca cultiva porumb, cartofi, ovăz și grâu.

Grâul și ovăzul îl cosea cu coasa și il făcea snopi după care il făcea cruci și atunci il ducea la batoza. Porumbul îl ara cu caii și îl grapa tot cu caii și îl sapa cu sapa, și ierbicit nu era.

Aratul se făcea cu boii, cu caii, se grapa cu grapa de lemn. Semănatul se făcea cu calul și fanul se cosea manual cu coasa, se strângea manual cu grebla și se făcea capita.

Țăranii trebuiau sa deie cota la stat din recoltă. Iar recolta păstrată se ținea în hambar, porumbul în cosara sau pod pentru ca nu prea multi oameni aveau coseri.

Scoala comunista a fost foarte diferita fata de zilele de astazi copiii nu mergeau la scoala si apoi veneau acasa asa cum e astazi ci aveau alte activitati precum munca pe acasa si multe altele,pe vremea comunista copiii purtau uniforme si ecusoane,baietii purtau pantaloni albastrii lungi/scurti,bluza portocalie,funda rosie,ciorapi albi si ecuson,uniforma profesorilor era rosie,camasa alba,fusta sau pantaloni negri