În prima strofă, poetul ne spune că păsările obosite se întorc la cuiburile lor și se ascund printre crengi pentru a dormi. Acest moment este comparat cu un salut de „noapte bună”.

Pe când codrul negru tace;

Dorm și florile-n grădină

Dormi în pace!”

Aici, Eminescu descrie cum doar izvoarele mai fac un mic zgomot, ca un suspin, în timp ce pădurea devine liniștită. Florile din grădină par și ele să doarmă. Poetul ne îndeamnă să dormim liniștiți.

Între trestii să se culce

Fie-ți îngerii aproape,

Somnul dulce!”

În această strofă, vedem cum lebăda își găsește un loc liniștit între trestii, pe apă, unde să doarmă. Poetul dorește ca îngerii să fie aproape de cei care dorm, oferindu-le un somn liniștit și plăcut.

În ultima strofă, Eminescu ne spune că, pe măsură ce noaptea își arată frumusețea, luna strălucește pe cer. Totul devine ca un vis frumos și armonios. Poezia se încheie cu un alt salut de „noapte bună”.