1.     Domnișoara Mari Popescu îi cere naratorului să rezolve nota 7 la latină pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X. Îi menționeaza că știe despre relația bun dintre el și profesorul Ionescu, fiind sigură că va reuși. Prietenul ei se duce la profesorul Costică Ionescu și îl roagă să îi acorde nota 7 unui elev dintr-o familie foarte bună pentru care ar fi o mare mâhnire dacă ar rămâne repetent din nou, dar acesta din urmă...În cele din urmă, profesorul...Numai că prietenul domnișoarei uită numele elevului, scrisoarea lipsindu-I din buzunar. Se întoarce acasă pentru a căuta scrisoarea și, cum nu o găsește, merge la Mari Popescu pentru a întreba despre nume, însă nici aceasta nu și-l amintește, trimițându-l la doamna Preoteasca, ea la doamna Diaconeasca; ea la doamna Iconomeasca, apoi este îndrumat înspre doamna Sachelăreasca, urmând doamna Piscupeasca și, în final, doamna Dăscăleasca. Nici domnișoara Mari Popescu nu îsi amintește numele, Așa că prietenul trebuie să meargă pe rând la doamna Preoteasca, la doamna Diaconeasca, la doamna Iconomeasca, la doamna Sachelăreasca, urmând doamna Piscupeasca și, în final, ajunge la doamna Dăscăleasca. Astfel, află numele elevului: Mitică Dăscălescu. Întors apoi la profesori, află că amicul său Costică Ionescu nu îi este profesor tânărului și se reîntoarce la doamna Dăscăleasca pentru a întreba ce examen va da elevul: de clasa a VI-a. Se întoarce la domnul Ionescu unde află că profesorul lui Mitică este Georgescu. Cei doi merg la profesorul Georgescu și obțin, în cele din urmă, nota 7 la latină pentru adolescent.

2.     Cred că un laitmotiv care sugerează un conflict ușor de rezolvat reprezintă prietenia dintre narator și dintre doamna marii Popescu. Apoi,Acesta se continuă cu legătura dintre aceeași prezență masculină și profesorul de latină. Până în momentul descoperirii lipsei scrisorii, totul pare facil.

3.     O replică orientată pentru evitarea unui posibil conflict este: „Ce-i de făcut?”.

4.

- Doamna Dăscălescu

- Doamna Piscupescu

- Doamna Sachelărescu

- Doamna Iconomescu

- Doamna Diaconescu

- Doamna Preotescu

- Doamna Popescu

 5. Conflictul este vizibil între narator și profesorul Costică Ionescu, deoarece este prezentă o serie de replici. Acestea evidențiază convingerea lui Ionescu de a modifica calificativul, apoi discuția legată de identificarea băiatului și a profesorului. 

De asemenea, un conflict puternic se conturează și între narator și madam Popescu, antrenat de scrisoarea în care se menționează că elevul îi este rudă apropiată, și de convorbirea în care prezența feminină îi mărturisește că a uitat numele tânărului.

6. Alte două texte de Ion Luca Caragiale în care apar motive ca ghinionul sau pierderea unui bilet sunt: „Două loturi” și „O scrisoare pierdută”.

7.Schița este specia genului epic în proză, de dimensiuni reduse, care prezintă o întâmplare semnificativă din viața unuia sau a mai multor personaje.
La nivelul cadrului, într-o schiță, plasarea acțiunii este într-un spațiu limitat, în cazul de față, opera “Lanțul slăbiciunilor” de Ion Luca Caragiale se abate de la această caracteristică. Într-adevăr, întâmplările se petrec în aceeași localitate, însă naratorul se află la domiciliul său, călătorește la locuințele celor șapte doamne, la profesorul Costică Ionescu și la profesorul Georgescu. 
O altă altă trăsătură a schiței este durata scurtă a acțiunii, regăsită și în scrierea de față, totul având loc într-o singură zi.

Pagina 175

Repicile personajului-narator:

“Nu ia loază, Costică; e un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă. 

“Nu-i adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cumsecade…”

“Parcă el o fi cel dintâi și cel de pe urmă care să treacă fără să știe…”

“Dacă băiatul rămâne repetent încă un an eu nenorocire pentru familia lui-o familie dintre cele mai bune-“

“Cum îl cheamă?”

“Ați recomandat amiciei mele d-rei Mari Popescu pe un tânăr, să-mi recomande mie”

“E în clasa VI Mitică Dăscălescu al meu.”

“Să-i dai nota 7, cum mi-ai promis…”

“Lui Mitică Dăscălescu.”

 Replicile profesorului:

“Cui, frate?”

”n-am niciunul Mitică Dăscălescu, în cursul inferior; ai făcut confuzie; trebuie să fie în cursul superior.”

“Atunci nu e la mine, el la Georgescu.”

“Protejatul tău avea un 3.”

“Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei.”

“Cine știe ce leneș, ce dobitoc!”

“Ce note vrei să-i dau Pârlitu lui tău neprotejat?”

“Apoi, dacă n-o fi știind nimic animalul!”

“Să-i dau nepricopsitului 7.”

“Cum îl cheamă?”

2. Diferența evidentă constă în maniera de a vorbi. Naratorul folosește cuvinte potrivite pentru un prieten, cu o nuanță de eleganță, pe când profesorul utilizează predominant argouri și vorbe directe referitor la elevi, fiind obișnuit cu firea acestora.

3.Mărcile ironiei în următoarele fragmente sunt evidențiate de sensul conotativ al cuvintelor și de antifrază. De asemenea, enumerația dă o notă de ironie fragmentului. ( “irezistibilă grație, cum știi de frumos să porumcești”, “Dar, fatalitate!”, “Madam Piscupescu lu’ madam Dăscălescu, madam Sechelărescu lu’ madam Piscupescu...”.

4. Cuvintele care se repetă și trec de la un personaj la altul sunt „Cum îl cheamă?”. Acestea au roul de a contura comicul situației, reprezentând baza neconsolidată a piramidei.

5. Naratorul este un personaj masculin, pozitiv și reprezintă modelul omului cu un statut înalt, cu multe relații care își ajută apropiații.

În primul rând, se poate sesiza caracterizarea directă. Prin autocaracterizare, se înțelege că protagonistul ar face orice pentru prietenii săi, fiind impresionat și mișcat de cerințele acestora(“Am și eu o slăbiciune, și eu sunt om!”) De asemenea, cunoaște cat de apropiat le este celor din jur, întrucât aceștia nu-l pot refuza. După spusele altor personaje, se evidențiază intensitatea acestei ultime trei seturi menționate. Profesorul îi mărturisește că îl va ajuta, repetând importanța prietenului său (“Știi că țiu la tine; ce mai încap între noi astfel de fraze banale?”). 

În al doilea rând, caracterizare indirectă prin fapte îi conturează pe narator un om săritor, prietenos, ocupându-și timpul doar pentru a-i face pe plac d-rei Mari Popescu, amica sa. După ce și-a dat seama că nu mai are scrisoarea, a umblat din casă în casă pentru a afla numele băiatului și, în final an deplini cerința grațioasei sale prietene. (“Prea grațioasa mea prietenă, lucrul merge bine; a amanți ținut de la profesor dorită”, “Alerg la Iconomeasca… De acolo, Sa hăreasca… Pe urmă la Piscupeasca…). Limbajul său trimite un domn educat care îi respectă pe cei din jur, dar poate crea și fațade, cum a fost în cazul discuției cu profesorul Ionescu, căci vorbele sale l-au lăudat pe dascăl, înainte de a-i spune rugămintea (“milogeală prietenească”). Mediul de viață sugerează un trai simplu, modest, concentrat în jurul unor fapte și acțiuni comune. 

În concluzie, protagonistul operei “Lanțul slăbiciunilor” de Ion Luca Caragiale întruchipează cetățeanul regăsit oriunde oriunde, care își ajută și amicii într-un cerc, unde fiecare se cunoaște cu toți.

6. Atât în textul “Bacalaureat”, cât și în “Lanțul slăbiciunilor” se regăsește modelul elevului susținut în anii de școală. În prima operă menționată, totuși, drumul până la rezultat este mai lin decât în a doua, fără a apărea multe personaje implicate.

7. Mitică reprezintă tipologia elevului dintr-o familie bine văzută care îl susține și îl ajută să reușească, chiar și fără muncă proprie. Cele două nume ale sale sugerează generalitate, evidențiindu-se ideea unui prototip regăsit oriunde, în mulți elevi din toate timpurile. Nu, cu siguranță nu mi-aș dori să  trăiesc o astfel de viață și nici nu mă regăsesc în portretul lui.

Paginile 188-189

7. În construcția citată la exercițiul anterior există o comunicare paraverbală, cerințele si nesiguranța fiind exprimate cu ajutorul intonației și al pauzelor care însoțesc vorbele.

8. a) Se poate observa o comunicare nonverbală, prin sunete. În această secvență de comunicare domină sentimente de nesiguranța sau de nemulțumire, indicate de către interjecția “hm” repetată.

 b) Comunicare este verbală, doar prin cuvinte, fiind reprezentate informații adevărate, dintr-o perspectivă obiectivă. Mesajul textului se referă la criza comunicării, explicând-o.

 

a)Elevul este ascultat, însă nu răspunde corect, iar profesorul se înfurie. Inspectorul îl felicită pe profesor, iar acesta este mândru. 

b) Două replici ale profesorului în limbaj literar sunt: “Dă-ne tu numaidecât definiția clară și adecvată!”, “Ia seamă să nu ți le gâdil eu ție într-un mod neplăcut!”.

c) Punctele de suspensie și semnele de exclamație marchează aspecte ale comunicării paraverbale.

d) -bătaie în masă/ încruntare

-închiderea ochilor/ zâmbet

-aplauze/ aprobare din mișcarea capului

-zâmbet/ gesturi care sugerează mândrie

e) Cred că această frază este potrivită, căci sugerează încurajare. Tinerii reprezintă viitorul țării, iar pregătirea și caracterul lor înseamnă o imagine pozitivă sau negativă a societății, în funcție de înclinarea prezentată mai sus.

f) Cu siguranță că așteptările și cerințele profesorului au un scop pozitiv, înspre binele elevului, dar cred că firea umană este determinată a progresa, cu ajutorul vorbelor mai blânde.

Domnișoara Mari Popescu îi cere personajului narator să-l roage pe profesorul Costică Ionescu să îi dea lui Mitică Dăscălescu o nota de șapte pentru a nu rămâne repetent. Prietenul ei se duce la profesorul Costică Ionescu și îl roagă să-i dea o nota unui elev la latină dar acesta nu acceptă deoarece crede că ar fi fost o nota meritată. În cele din urma, profesorul accepta sa îi dea elevului nota de șapte. Numai că prietenul domnișoarei nu găsește scrisoarea pe care scria numele elevului căruia trebuia să-i îndrepte nota. Se întoarce acasă pentru a căuta scrisoarea și, cum nu o găsește, merge la domnișoara Popescu pentru a o întreba numele respectiv. Nici domnișoara Mari Popescu nu tinuse minte numele elevului, așa că prietenul domnișoarei trebuie să meargă pe rand la Madam Preotescu, Madam Diaconeasca, Madam Iconomescu, Madam Sachelărescu, Madam Piscupeasca și în final la Madam Dăscălescu. Întors la profesor, află că elevul Mitica Dascalescu este în clasa profesorului Georgescu. Cei doi merg la profesorul Georgescu și obțin, în cele din urma, nota de șapte care fusese trecută la latină.

Conflictul prezent în textul suport este reprezentat de încercarea personajului narator de a promova un elev de clasa a VI-a printr-un “lanț” al prieteniilor care constituie fiecare câte o verigă din lanț.

Este posibil folosirea replicii “Ce ar trebui să facem?” pentru a evita un conflict.

Lanțul de verigi este reprezentat de următoarele personaje: Madam Dăscălescu , Madam Sachelarescu , Madam Piscupeasca , Madam Iconomescu , Madam Diaconeasca, Madam Preotescu , Mari Popescu , personajul narator , Costică Ionescu și profesorul Georgescu.

Conflictul dintre personajul narator și profesorul Costica Ionescu este mai vizibil fiind creionat de replica personajului narator: “ să nu mă lași... Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi”.

Alte două texte în care apar motive similare precum ghinionul sau pierderea unui bilet sunt “Două loturi” și “O scrisoare pierdută”.

Schița reprezinta specia genului epic, in proza, in care putine personaje sunt antrenate in derularea unei acțiuni simple pe durata unei perioade scurte de timp, de obicei perioada aceasta fiind cateva ore.

În primul rand, personaje acțiuni sunt în număr redus: domnișoara popescu, personajul narator, profesorul Costica Ionescu, profesorul Georgescu, Madam Diaconescu, Madam Iconomescu, Madam Preotescu, Madam Sachelarescu și Madam Dăscălescu.

Schița prezintă un scurt episod din viața unor personaje. Acțiunea este liniară, complicându-se gradat. Astfel, aflăm cum personajul-narator reușește să convingă pe profesorul de latină sa dea o notă de șapte unui elev de clasa a VI-a.

Replicile personajului narator sunt:

“Nu e loază, Costică; e un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă. 

“Nu-i adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cumsecade…”

“Parcă el o fi cel dintâi și cel de pe urmă care să treacă fără să știe…”

“Dacă băiatul rămâne repetent încă un an eu nenorocire pentru familia lui-o familie dintre cele mai bune-“

“Cum îl cheamă?”

“Ați recomandat amicei mele d-rei Mari Popescu pe un tânăr, să-mi recomande mie”

“E în clasa VI Mitică Dăscălescu al meu.”

“Să-i dai nota 7, cum mi-ai promis…”

“Lui Mitică Dăscălescu.”

Replicile profesorului sunt:

“Cui, frate?”

”n-am niciunul Mitică Dăscălescu, în cursul inferior; ai făcut confuzie; trebuie să fie în cursul superior.”

“Atunci nu e la mine, el la Georgescu.”

“Protejatul tău avea un 3.”

“Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei.”

“Cine știe ce leneș, ce dobitoc!”

“Ce note vrei să-i dau Pârlitu lui tău neprotejat?”

“Apoi, dacă n-o fi știind nimic animalul!”

“Să-i dau nepricopsitului 7.”

“Cum îl cheamă?”

 

Limbajul personajului narator este unul elevat, folosit pentru a convinge profesorul. Dar acesta folosește un limbaj colocvial și comun, fiind plictisit de conversația cu personajul narator.

 

3/175

In prima replica, ironia este sugerată de secvența ”A! irezistibilă grație, cum știi de frumos să poruncești”. Personajul narator remarcă puterile sale de convingere folosite pentru a obține ce dorește.

Ironia celei de-a doua replici este ,,Dar fatalitate!", exprimând ideea că naratorul  nu se mai simţea surprins de această poveste şi ştia la ce să se aştepte de la următoarele femei.

În cea de-a treia replica, ironia este prezentă în secvența ”Nimic nu refuzăm”, sugerand irefuzul doamnelor de a-și ajuta aproapele chiar dacă acestea nu se cunoșteau foarte bine. 

 

În text se repeta uitarea numelui elevului Mitica Dascalescu, sugerand slăbiciunile oamenilor care formează o legătură, “un lanț”.

Personajul literar reprezintă o instanță narativă prin intermediul căreia scriitorul își exprimă în mod indirect ideile, concepțiile în opera literară (epică sau dramatică).

Naratorul este personajul principal al operei suport “Lantul slabiciunilor”. Acesta este antrenat în derularea acțiunii într-un anumit interval de timp și într-un spațiu limitat.

În primul rand, caracterizarea naratorului este sugerată în mod direct și indirect. Caracterizarea în mod indirect a personajului-narator este făcută de limbajul și faptele acestuia. Naratorul are o metoda de convingere care îl ajuta sa facă rost de ce-si doreste. Acesta se roaga de mai multe ori de profesorul Costica Ionescu pentru a da o nota de șapte a unui elev pe care naratorul nici nu-l cunoscuse. Personajul-narator este creionat și de abilitatea sa de a completa cererea domnișoarei Mari Popescu, acesta luandu-si din timpul sau liber pentru a nu lasa repetent elevul care îi era important domnișoarei Mari Popescu.

În al doilea rand, naratorul este caracterizat și în mod direct de alte personaje precum profesorul Costica Ionescu. Profesorul îl caracterizează prin secvența “ A! irezistibilă milogeală prietenească! zice Costică; ce bine știi tu să poruncești! Aide! să-ți fac hatârul și de data asta... să-i dau nepricopsitului 7.”, sugerand metoda de convingere a naratorului.

 

În ambele texte, naratorul apeleaza la prietenia cu un profesor pentru a îndrepta nota unui elev. În textul “Bacalaureat” naratorul încearcă a promova pe elevul Ovidiu Georgescu la bacalaureat. În textul suport “Lantul slabiciunilor” naratorul folosește metode de convingere pentru a promova elevul Mitica Dascalescu din clasa a VI-a.

 

In opinia mea, personajul absent Mitica Dascalescu prezinta modelul de elev care invata doar la materiile care îl pasionează, astfel cedand la dificultățile celorlaltor materii. din punctul meu de vedere nu aș dori sa ii seman elevului Mitică deoarece doresc sa promovez la toate materiile școlare.

 

Limbajul din secvența suport este vag, fiind folosit de narator pentru a induce în eroare pe profesor și pentru a stabili o atmosfera calma a conversatiei.

 

În secvența din exercițiul anterior este prezenta comunicarea verbală(prin cuvintele naratorului) dar și comunicarea paraverbala precum pauza si punctele de suspensie.

 

a.In timpul unei inspectii unei ore de muzica, profesorul întreabă un elev care este definitia muzicii. Acesta nu reuseste sa lege doua cuvinte, fiind salvat de clopotelul ce insemna sfarsitul orei.

b.“Dă-ne tu numaidecât definiţia clară şi adecvată.”

“Ia de seamă doar să nu ţi le gâdil eu ţie într-un mod neplăcut.”

c.Punctele de suspensie și semnele de exclamație sugerează comunicarea paraverbala.

e.In opinia mea profesorul Marius Chichos Rostogan este un profesor bun deoarece nu se enervează pe neputință elevului și încearca sa ii reimprospateze memoria acestuia.

1.   Domnișoara Mari Popescu îi cere prietenului ei să îl roage pe profesorul Costică Ionescu să îi dea elevului Mitică Georgescu nota 7, ca să nu rămână repetent. Acesta merge la profesor, care la început e reticent, dar în final acceptă. Numai că prietenul domnișoarei nu mai ține minte numele elevului. Se întoarce acasă dar nu găsește scrisoarea, așa că merge la domnișoara Mari Popescu. Deoarece nici ea nu mai ține minte, merge pe rând la madam Preotescu, madam Diaconescu, Iconomescu, Sachelărescu, Piscupescu și, în final, la madam Dăscălescu. Când se întoarce la profesor, află ca elevul nu este la el, ci la Georgescu. Cei doi merg la acesta și obțîn, în cele din urmă, nota pentru Mitică Dăscălescu.

2.   Conflictul este ușor de rezolvat datorită lanțului de cunoștințe la capătul căruia se află profesorul de la care trebuie obținută nota.

3.   O replică orientată spre evitarea unui conflict este ‚‚Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi”.

4.   Madam Dăscălescu-Madam Piscupescu-Madam Sachelarescu-Madam Iconomescu-Madam Diaconescu-Madam Preotescu-Mari Popescu-personajul narator-Costică Ionescu-Georgescu

5.   Conflictul este cel mai vizibil între personajul narator și Costică Ionescu, deoarece acesta este singurul din lanț care trebuie convins, restul având un interes comun.

6.   Două alte opere în care apar motive similare sunt ‚‚Două loturi” și ‚‚O scrisoare pierdută”.

7.   O trăsătură a schiței este cadrul spațio-temporal limitat. În ‚‚Lanțul slăbiciunilor”, indicii spațio-temporali sunt extrem de vagi, acțiunea avnd loc de la o casă la altă, într-un interval de timp restrâns.

 

Pagina 175

1.   Replici ale personajului narator:

‚‚este un băiat prea cumsecade”

‚‚parcă el o să fie cel dintâi și cel de pe urmă care să treacă fără să știe”

Replici ale profesorului:

‚‚Cine știe ce leneș, ce dobitoc!”

‚‚Ce notă vrei să-i dau pârlitului tău de protejat?”

2.   Limbajul profesorului diferă de cel al personajului narator când cei doi vorbesc de elev. Naratorul spune numai lucruri bune despre el, încercând să își convingă prietenul. Profesorul folosește un limbaj colocvial, chiar disprețuitor.

3.   În primul fragment, ironia este vizibilă în interjecția ‚‚A!” și secvența ‚‚cum știi de frumos să poruncești!”. Personajul este conștient de slăbiciunea să pentru prietenă să. Observă că și Costică Ionescu e în situația sa, nefiind în stare să îi refuze nimic.

În al doilea fragment e ironizată întâmplarea care sugerează următoarele evenimente repetitive, prin exclamația ‚‚fatalitate”.

În ultimul fragment, prin enumerație se ironizează tot lanțul de cunoștințe.

4.   Cuvintele care se repetă la fiecare personaj sunt ‚‚nimic nu refuză”. Acest procedeu sugerează faptul că ansamblul de personaje și efectele acestuia sunt mai importante decât personajele în sine.

5.   Personajul este instanța narativă prin intermediul căreia autorul își exprimă viziunea asupra lumii, atitudinea față de această, ideile și sentimentele.

Personajul narator al operei ‚‚Lanțul slăbiciunilor”, de Ion Luca Caragiale, este caracterizat în text atât prin mijloace directe, cât și indirecte de caracterizare.

Caracterizarea directă se realizează prin autoportetul moral de la începutul operei ‚‚ Am și eu o slăbiciune, și eu sunt om! Dorințele gratioasei mele prietene domnișoară Mari Popescu sunt pentru mine porunci”.

Caracterizarea indirectă se realizează prin comportament, acesta făcând tot posibilul să îi îndeplinească cerință prietenei sale și prin limbaj, folosind o descriere a băiatului care îl face să pară foarte bun, cu toate că nu îl cunoaște, tot pentru a îndeplini rugămintea domnișoarei.

În concluzie, personajul narator este un om simplu, care ține mult la o prietenă și face tot posibilul pentru a-i îndeplini o rugăminte.

6.   Cele două schițe sunt extrem de asemănătoare, amandoua fiind despre obținerea unei note pentru un elev.

7.   Mitică Dăscălescu/Georgescu, elevul pentru care se întâmplă toate evenimentele, e un băiat dintr-o familie care îl protejează de tot și încearcă să îi facă viața mai ușoară. Nu mi-ar plăcea să îi semăn, deoarece nu îmi place să îmi rezolve alți oameni problemele.

 

Pagina 188

6.Limbajul din această replică nu este firesc. Personajul narator vrea să își convingă prietenul, așa că nu trece direct la subiect și folosește un limbaj mai pretențios decât ar fi firesc.

7.În construcția de la exercițiul anterior intervin comunicarea verbală și paraverbală, fiind folosite pauzele și intonația.

8. a.Se folosește comunicarea paraverbală, prin interejectia ‚‚Hm”.

    b.Aceasta este comunicare verbală, fiind transmise informații prin cuvinte.

    c.Se folosește comunicarea nonverbală, mesajul fiind transmis prin intermediul unei imagini.

Pagina 189

10. a. Profesorul ascultă un elev, nu e mulțumit și îl ceartă, spunându-i definiția corectă. Inspectorul e plăcut impresionat  de metoda de predare a profesorului.

     b. ‚‚Dă-ne tu numaidecât definiția clară și adecvată”

  ‚‚Muzica este aceea care ne gâdila urechile într-un mod plăcut”

     c. Punctele de suspensie și semnele de exclamație marchează aspecte ale comunicării paraverbale, arătând intonația și pauzele.       

       d. Un semn disprețuitor-Nu așa, loază!

           Uitat în jur-Muzica este…

           Privire admirativă-Metoda dumitale e admirabilă…

           Stat drept, mândru-Tăindu-i vorba cu mândrie

       e.Acesta este un profesor rău, deoarece e mai interesat de propria prestanța în față inspectorului decât de elevi, pe care îi ceartă și îi disprețuiește fără să îi învețe și să îi facă să se simtă bine la ora lui.

      f.Nu mi-ar plăcea, dar nici nu mi-ar displăcea, deoarece învățatul e pentru sine, dar poți avea în vedere un scop final, cum ar fi îmbunătățirea țării sau a lumii.

 

7. Doamna Dăscălescu

6.Doamna Piscupescu

5.Doamna Sachelărescu

4.Doamna Iconomescu

3.Doamna Diaconescu

2.Doamna Preotescu

1.Doamna Popescu

5. Conflictul este vizibil între narator și profesorul Costică Ionescu, deoarece este prezentă o serie de replici. Acestea arata convingerea lui Ionescu de a modifica nota apoi discuția legată de gasirea băiatului și a profesorului. un conflict puternic este observat între narator și doamna Popescu,datorita scrisorii  în care se spune că elevul îi este rudă apropiată

6. “Două loturi” si ,,o scrisoare pierduta”

7.Schiță este specia genului epic în proză, de dimensiuni reduse, care prezintă o întâmplare semnificativă din viața unuia sau a mai multor personaje.

într-o schiță, plasarea acțiunii este într-un spațiu limitat, în cazul de față, opera “Lanțul slăbiciunilor” de Ion Luca Caragiale nu respecta aceasta trasatura. întâmplările se petrec în aceeași localitate,dar naratorul se află la casa sa ,si merge la locuințele celor șapte doamne, la profesorul Costică Ionescu și la profesorul Georgescu. 

O altă altă trăsătură a schiței este durata scurtă a acțiunii, ca in opera prezentata totul având loc într-o singură zi.

1.Personajul-narator

“Nu ia loază, Costică; e un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă. “

“Nu-i adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cumsecade…”

“Dacă băiatul rămâne repetent încă un an eu nenorocire pentru familia lui-o familie dintre cele mai bune-“

Replicile profesorului:

“Cui, frate?”

”n-am niciunul Mitică Dăscălescu, în cursul inferior; ai făcut confuzie; trebuie să fie în cursul superior.”

“Cine știe ce leneș, ce dobitoc!”

“Ce note vrei să-i dau Pârlitu lui tău neprotejat?”

“Cum îl cheamă?”

3.Mărcile ironiei : ( “irezistibilă grație, cum știi de frumos să porumcești”,  “Madam Piscupescu lu’ madam Dăscălescu, madam Sechelărescu lu’ madam Piscupescu...”

7. Baiatul reprezintă tipologia elevului dintr-o familie bune cu posibilitati,care îl susține fara ca el sa faca ceva .comportamentul sau poate fi obervat în mulți elevi din toate timpurile.

Nu, cu siguranță nu mi-aș dori să  trăiesc o astfel de viață și nu ma regasesc in portretul sau

În construcția citată există o comunicare paraverbală, fiind exprimate prin intermediul intonației și al pauzelor 

8. a) Paraverbala:cei doi se gasesc 

b) Comunicare verbala :pe baza de cuvinte si informatii adevarate 

a)Elevul este ascultat la ora de muzica dar nu răspunde corect, peofesorul infurianduseInspectorul îl felicită pe profesor.

b) Două replici ale profesorului în limbaj literar sunt: “Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut!”, “Apoi dacă-s porci și n-au destulă aplicățiune!”.

c) Punctele de suspensie și semnele de exclamație marchează aspecte ale comunicării paraverbale.

d) -bătaie în masă/ râs

-închiderea ochilor

-bătaie din palme/ zâmbet

-zâmbet/intonatie

1/174) Domnisoara Mari Popescu ii cere prietenului ei sa il roage pe profesorul Ionescu sa ii dea lui Mitica Georgescu nota 7, pentru a nu ramane repetent. Prietenul ei se duce la profesorul Costica Ionescu si il roaga sa-i dea o nota unui elev la latina, dar acesta nu accepta deoarece acesta nu considera ca ar fi fost corect. In cele din urma, profesorul accepta sa ii dea elevului nota 7. Numai ca prietenul domnisoarei nu gaseste scrisoarea pe care scria numele elevului caruia trebuia sa-i acorde nota. Se intoarce acasa pentru a cauta scrisoarea si, cum nu o gaseste, merge la domnisoara Popescu pentru a-o intreba numele elevului. Nici domnisoara Mari Popescu nu mai tinea mitne numele, asa ca prietenul domnisoarei trebuie sa mearga pe rand la Madam Preotescu, Madam Diaconeasca, Madam Iconomescu, Madam Sachelărescu, Madam Piscupeasca și în final la Madam Dăscălescu. Intors apoi la profesor, afla ca elevul Mitica Dascalescu este in clasa profesorului Mitica Georgescu. Cei doi merg la profesorul Georgescu si obtin, in cele din urma nota de sapte, la ora de latina.

2/174) Conflictul prezent in text este incercarea personajului de a promova un elev de clasa a VI-a printr-un “lant” de prietenii.

3/174) O replica orientata spre evitarea unui conflict este “Viu la tine sigur ca n-ai sa ma refuzi”.

4/174) Madam Dăscălescu - Madam Piscupescu - Madam Sachelarescu - Madam Iconomescu - Madam Diaconescu - Madam Preotescu - Mari Popescu.

5/174) Cel mai evident conflict este intre personajul narator si domnul Costica Ionescu, deoarece acesta este singurul din lant care nu s-a lasat convins imediat.

6/174) Pierderea unui bilet este un motiv prezent si in “O scrisoare pierduta” sau “Doua loturi”. 

7/174) O trasatura a schitei este cadrul spatio-temporal restrains. In opera, indicii spatiali si temporali sunt vagi, transmitand ideea ca intamplarile prezentate in opera sunt generale si pot avea loc oriunde si oricand.

1/175) Replici ale personajului-narator:

-         “parca el o sa fie cel dintai si cel de pe urma care sa treaca fara sa stie”

-         “este un baiat dintr-o familie dintre cele mai bune”

 

Replici ale profesorului:

-         “vreo loaza de elevi de-ai mei”

-         “cine stie ce lenes, ce dobitoc”

-         “ce nota vrei sa-i dau parlitului tau de protejat?”

2/175) Personajul-narator foloseste un limbaj politicos in discutia cu profesorul, un limbaj potrivit in cadrul scolii. Profesorul foloseste un limbaj colocvial, poate chiar umilitor.

3/175) In fragmentele date, ironia este vizibilia prin interjectia “A” si prin expresia “Cum stii de frumos sa poruncesti!”, dar si prin repetarea unor cuvinte (“madam”) sau intamplari. 

4/175) In text se repeta ideea uitarii numelui elevului, sugerand “lantul” slabiciunilor personajelor.

5/175) Personajul principal al operei este prietenul domnisoarei Mari Popescu, deoarece ia parte la toata actiunea si intra in relatie cu celelalte personaje.

         In primul rand, caracterizarea directa nu este prezenta puternic in text, portretul acestuia fiind realizat in primul rand prin autocaracterixzare. Astfel, din aceasta reiese faptul ca personajul-narator era un foarte bun prieten al domnisoarei, neputand sa o refuze: “dorintele gratioasei mele prietene sunt pentru mine porunci”.

         In al doilea rand, caracterizarea indirecta este realizata prin fapte, limbaj si prin relatia sa cu celelalte personaje. Astfel, din faptele sale reiese ca acesta isi ocupa timpul liber ajutandu-si buna prietena, deci acesta era intr-adevar un bun prieten. Din limbajul folosit se poate deduce ca era respectuos, educat.

         In concluzie, personajul narator din “Lantul slabiciunilor” de Ion Luca Caragiale este un bun prieten, saritor si politicos deoarece acesta isi ajuta prietenii din placere, fara sa fie rugat explicit. 

6/175) Opera “Bacalaureat” se aseamana foarte mult cu opera “Lantul slabiciunilor”, deoarece si in opera Bacalaureat se uita numele personajului aflat intr-o situatie dificila. Diferenta este faptul ca in opera “Bacalaureat” numele este descoperit rapid, spre deosebire de “Lantul slabiciunilor”.

7/175) Mitica este tipul elevului rasfatat, care provine dintr-o familie instarita, care stie ca parintii vor face totul mai usor pentru el, avand relatii si cunostiinte.

6/188) Limbajul folosit in replica data din “Lantul slabiciunilor” poate fi considerat nefiresc, deoarece personajul-narator spune lucruri exagerate pentru a-l convinge pe profesor. Insa, probabil ca in trecut era considerat un limbaj obisnuit.

7/188) In constructia citata intervine comunicarea verbala si cea paraverbala.

8/188) a) comunicarea paraverbala – cei doi se gandesc.

          b) comunicarea verbala (prin cuvinte) – se discuta un subiect.

          c) comunicarea nonverbala (prin imagini) – in imagine se afla un pui de rata

10/189) a) Profesorul intreaba un elev ce este muzica si primeste un raspuns de care nu este multumit. Dupa ce se anunta sfarsitul orei, inspectorul le spune copiilor ca muzica este o materie foarte important

            b) “Dă-ne tu numaidecât definiţia clară şi adecvată.”

                 “Muzica este acea care ne gâdilă, urechile într-un mod plăcut. Ai grijă doar să nu ți le gâdil eu într-un mod neplăcut.“

            c) Punctele de suspensie si semnele de exclamatie sugereaza comunicarea paraverbala.

            d) Profesorul: “Nu asa loaza!” – profesorul isi da jos ochelarii si ofteaza zgomotos.

                 Elevul: “Muzica este…” – elevul se balbaie si incearca sa para ca acesta cunoaste raspunsul corect.

                Inspectorul: “Metoda ta este admirabila…” – inspectorul vorbeste pe un ton prietenos, multumit.

                 Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): “Că-z asta doară e metoda lui Peștaloțiu!” – profesorul vorbeste pe un ton mandru, zambeste si se arata pe sine cu degetul.

            e) In opinia mea, profesorul Marius Chicos Rostogan este un profesor bun, in ciuda metodelor sale de ascultare. Acesta isi pastreaza calmul in ciuda neputintei elevului si incearca sa-l ajute sa-si aduca aminte informatiile.

            

 

 

1/174

          Domnișoara Mari Popescu îi cere prietenului său să discute cu domnul profesor pentru mărirea notei la laltină ca să nu ramană repetent. Prietenul ei se duce la profesorul Costică Ionescu și-l roagă să îi acorde nota 7 ca să treacă băiatul clasa,dar acesta din urmă nu este de acord din prima. În cele din urmă profesorul acceptă și cere numele băiatului. Numai că prietenul domnișoarei nu și-l amintește. Se întoarce acasă pentru a căuta scrisoarea și, cum nu o găsește merge la domnișoara Popescu pentru a întreba de nume. Nici domnișoara Mari Popescu nu și-l amintește , așa ca prietenul trebuie să meargă pe rând la doamna Preoteasca,la doamna Diaconeasca, dupa aceea la doamna Iconomeasca, la doamna Sachelăreasca, la doamna Piscupeasca și în final la doamna Dăscăleasca unde alfă numele elevului: Mitică Dăscălescu. Întors apoi la profesor,află că elevul nu face parte din clasa domnului profesor. Cei doi merg la celalalt domn profesor de latina,Georgescu și obtin, in cele din urma, marirea notei.

2/174

Laitmotivul textului care sugerează un conflict ușor de rezolvat este reprezentat de găsirea numelui elevului care are nevoie de mărirea notei pentru a trece clasa.

3/174

“Ce-i de făcut?” - este o replică cu rol esențial în evitarea unui conflict.

4/174

Doamna Dăscălescu

Doamna Piscupescu

Doamna Sachelărescu

Doamna Iconomescu 

Doamna Diaconescu

Doamna Preotescu

Domnisoara Mari Popescu

5/174

Conflictul este mai vizibil intre narator și profesorul Costică Ionescu,deoarece actiunea este centrată asupra celor doi în scopul de a-l ajuta pe elev să treacă clasa.

6/174

Alte doua texte de Caragiale in care apar motivul ghinionului sau pierderea unui bilet sunt:

-“O scrisoare pierdută”

-“D-l Goe”

7/174

          Schița este opera epică in proză, de mică întindere, în care se relatează un singur episod semnificativ din viața câtorva personaje. 

          În opinia mea , opera "Lanțul slăbiciunilor" scrisă de Ion Luca Caragiale aparține speciei schiță deoarece întâmplările sunt plasate pe momentele subiectului, este o opera de mică întindere , prezintă un eveniment semnificativ din viata unui personaj , prezintă un număr mic de personaje.

Pagina 175

1/175

Replicile personajului narator: 

-“Nu e loaza,Costică; e un baiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă” 

-“Nu-i adevărat,dragă Costică;este un băiat prea cumsecade”

-“Lui Mitică Dăscălescu”

Replicile profesorului:

-”Cine știe ce leneș,ce dobitoc!” 

-“o loază de elev”

-“Cui,frate?”

-“Cum il cheamă?”

-“Ce notă vrei să-i dau Pârlitu lui tău neprotejat?”

2/175

Personajul narator are un limbaj elevat si are o adresare politicoasă față de profesor,deoarece are nevoie de un favor de la acesta,pe când profesorul Costică Ionescu are un limbaj colocvial pentru ca aceste este in avantaj si poate oferi acele favoruri.

3/175

a)”irezistibilă grație,cum știi de frumos să poruncești”(profesorul pune accent pe abilitatea naratorului personaj de a vraji prin vorbele sale,obținând ceea ce își dorește)

b)”Dar fatalitate!” (subliniează că naratorul nu este surprins de această poveste și că știe de la ce să se aștepte pe viitor)

c)”Nimic nu refuzăm-madam Piscupescu lui madam Dăsculescu,madam Sachelărescu lu’ Piscupescu,madam Iconomescu lu’ madam Sachelarescu ,madam Diaconescu lu’ madam Iconomescu,madam Preotescu lu’ madam Diaconescu,d-ra Popescu lu’ madam Preotescu,eu d-rii Popescu si mie amicul Costică Ionescu.(deoarece fiecare a mințit s-a ajuns la un adevarat lanț al legaturilor interpersonale)

4/175

Cuvintele cele mai des intalinite in text sunt “Cum îl cheama?” ce accentuează laitmotivul textului.

5/175

               Personajul Mitică Dăscălescu din oprea “Lantul slăbiciunilor” de Ion Luca Caragiale este carcterizat atat prin mijloacele caracterizarii indirecte cat si prin cele indirecte.

              Elevul Mitica Dăscălescu este un elev leneș si mediocru,lucru dedus din faptele sale. A rămas repetent însă nici in anul ce l-a repetat nu si-a dat silința , luând nota 3 inainte de intervenția asupra profesorului Costica Ionescu. Este un copil provenit dintr-o familie de vaza, una dintre cele mai bune, dar insa care nu il presează pe copil sa învețe , ci intervine pentru a i se mari notele nemeritat.

              Caracterizat direct, Mitica Dăscălescu este un "leneș, dobitoc , animal , nepricopsit, ", o " loaza de elev" , ce semnifica om de nimic, netrebnic, secătura.

               Astfel,prin caracterizarea acestui personaj,autorul menține vie tipologia omului leneș.

6/175

Asemănarea între opera “Bacalaureat” și “Lanțul slăbiciunilor” este uitarea numelui unui personaj aflat într-o situație dificilă,dar si apelarea la ajutorul naratorului pentru rezolvarea situației.

7/175

În opinia mea imaginea elevului Mitică este conturata de leneșie si de faptul că beneficiază de anumite favoruri datorită cunoștintelor sale,care de deși îl ajută pe moment să treacă de anumite situatii dificile,nu îl ajută să crească singur și să își rezolve problemele singur,lucru esențial în viață.Așa că nu aș dori să îi semen cu acesta.

Pagina 188

6/188

Limbajul acela pentru acea vreme era considerat unul firesc,totuși din puntul meu de vedere nu este tocmai unul potrivit,deoarece se bazează prea mult pe lingușeli.

7/188

Tipurile de comunicare ce sunt prezente în construcția citată sunt verbale(pe tot parcursul replicii,datorita prezentei cuvintelor),dar si paraverbale(prin intermediul pauzei create de punctele de suspensie).

8/188

a)este prezenta comunicarea paraverbala redata cu ajutorul interjectie “hm”

b)este prezenta comunicarea verbala,mesajul fiind usor de inteles datorita prezentei cuvintelor.

Pagina 189

10/189

a)In textul citat ne este prezentata o inspectie la ora de muzica unde un elev este ascultat din definitia muzicii.

b)-“Dă-ne tu numaighecât ghefiniția chiară și agkecvată!”

c)Punctele de suspensie si semnele de exclamatie marcheaza aspecte ale comunicarii paraverbale.

d)-interjecția “of”

-interjecția “ă”

-intonatie mândră

e)Domnul profesor este un profesor rău datorită metodei de predare prin introducerea fricii elevilor prin limbajul său.

f)Mi-ar plăcea,deoarece aș privi-o ca pe o îndrumare mai bună în drumul meu de formare pentru că m-ar motiva și mai mult să devin o mândrie pentru țară.

2/174) Conflictul din text este incercarea personajului de a promova un elev de clasa a VI-a printr-un “lant” de prietenii.

3/174) O replica orientata spre evitarea unui conflict este “Viu la tine sigur ca n-ai sa ma refuzi”.

4/174) Madam Dăscălescu - Madam Piscupescu - Madam Sachelarescu - Madam Iconomescu - Madam Diaconescu - Madam Preotescu - Mari Popescu.

5/174) Cel mai evident conflict este intre personajul narator si domnul Costica Ionescu, deoarece acesta este singurul din lant care nu s-a lasat convins imediat.

6/174) Pierderea unui bilet este un motiv prezent si in “O scrisoare pierduta” sau “Doua loturi”. 

7/174) O trasatura a schitei este cadrul spatio-temporal restrains. In opera, indicii spatiali si temporali sunt vagi, transmitand ideea ca intamplarile prezentate in opera sunt generale si pot avea loc oriunde si oricand.

1/175) Replici ale personajului-narator:

-         “parca el o sa fie cel dintai si cel de pe urma care sa treaca fara sa stie”

-         “este un baiat dintr-o familie dintre cele mai bune”

 

Replici ale profesorului:

-         “vreo loaza de elevi de-ai mei”

-         “cine stie ce lenes, ce dobitoc”

-         “ce nota vrei sa-i dau parlitului tau de protejat?”

2/175) Personajul-narator foloseste un limbaj politicos in discutia cu profesorul, un limbaj potrivit in cadrul scolii. Profesorul foloseste un limbaj colocvial, poate chiar umilitor.

3/175) In fragmentele date, ironia este vizibilia prin interjectia “A” si prin expresia “Cum stii de frumos sa poruncesti!”, dar si prin repetarea unor cuvinte (“madam”) sau intamplari. 

4/175) In text se repeta ideea uitarii numelui elevului, sugerand “lantul” slabiciunilor personajelor.

5/175) Personajul principal al operei este prietenul domnisoarei Mari Popescu, deoarece ia parte la toata actiunea si intra in relatie cu celelalte personaje.

         In primul rand, caracterizarea directa nu este prezenta puternic in text, portretul acestuia fiind realizat in primul rand prin autocaracterixzare. Astfel, din aceasta reiese faptul ca personajul-narator era un foarte bun prieten al domnisoarei, neputand sa o refuze: “dorintele gratioasei mele prietene sunt pentru mine porunci”.

         In al doilea rand, caracterizarea indirecta este realizata prin fapte, limbaj si prin relatia sa cu celelalte personaje. Astfel, din faptele sale reiese ca acesta isi ocupa timpul liber ajutandu-si buna prietena, deci acesta era intr-adevar un bun prieten. Din limbajul folosit se poate deduce ca era respectuos, educat.

         In concluzie, personajul narator din “Lantul slabiciunilor” de Ion Luca Caragiale este un bun prieten, saritor si politicos deoarece acesta isi ajuta prietenii din placere, fara sa fie rugat explicit. 

6/175) Opera “Bacalaureat” se aseamana foarte mult cu opera “Lantul slabiciunilor”, deoarece si in opera Bacalaureat se uita numele personajului aflat intr-o situatie dificila. Diferenta este faptul ca in opera “Bacalaureat” numele este descoperit rapid, spre deosebire de “Lantul slabiciunilor”.

7/175) Mitica este tipul elevului rasfatat, care provine dintr-o familie instarita, care stie ca parintii vor face totul mai usor pentru el, avand relatii si cunostiinte.

6/188) Limbajul folosit in replica data din “Lantul slabiciunilor” poate fi considerat nefiresc, deoarece personajul-narator spune lucruri exagerate pentru a-l convinge pe profesor. Insa, probabil ca in trecut era considerat un limbaj obisnuit.

7/188) In constructia citata intervine comunicarea verbala si cea paraverbala.

8/188) a) comunicarea paraverbala – cei doi se gandesc.

          b) comunicarea verbala (prin cuvinte) – se discuta un subiect.

          c) comunicarea nonverbala (prin imagini) – in imagine se afla un pui de rata

10/189) a) Profesorul intreaba un elev ce este muzica si primeste un raspuns de care nu este multumit. Dupa ce se anunta sfarsitul orei, inspectorul le spune copiilor ca muzica este o materie foarte important

            b) “Dă-ne tu numaidecât definiţia clară şi adecvată.”

                 “Muzica este acea care ne gâdilă, urechile într-un mod plăcut. Ai grijă doar să nu ți le gâdil eu într-un mod neplăcut.“

            c) Punctele de suspensie si semnele de exclamatie sugereaza comunicarea paraverbala.

            d) Profesorul: “Nu asa loaza!” – profesorul isi da jos ochelarii si ofteaza zgomotos.

                 Elevul: “Muzica este…” – elevul se balbaie si incearca sa para ca acesta cunoaste raspunsul corect.

                Inspectorul: “Metoda ta este admirabila…” – inspectorul vorbeste pe un ton prietenos, multumit.

                 Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): “Că-z asta doară e metoda lui Peștaloțiu!” – profesorul vorbeste pe un ton mandru, zambeste si se arata pe sine cu degetul.

            e) In opinia mea, profesorul Marius Chicos Rostogan este un profesor bun, in ciuda metodelor sale de ascultare. Acesta isi pastreaza calmul in ciuda neputintei elevului si incearca sa-l ajute sa-si aduca aminte informatiile.

Domnișoara Mari Popescu îi cere prietenului ei sa discute cu profesorul Costica Ionescu, pentru ca să îl treaca pe Mitică Georgescu la limba latină. Prietenul ei se duce la profesorul Costică Ionescu și îl roagă să îi dea prietenului său nota 7, ca să nu rămână repetent, dar acesta din urmă nu este păcălit de vorbele spuse. În cele din urmă, profesorul de latină este de acord să-i dea nota șapte acestuia si îi cere numele băiatului. Numai că prietenul domnișoarei nu mai ține minte numele elevului. Se întoarce acasă pentru a căuta scrisoarea și, cum nu o găsește, merge la  domnișoara Mari Popescu. Nici domnișoara Mari Popescu nu mai ține minte, așa că prietenul trebuie să meargă pe rând la madam Proetescu, madam Diaconescu, Iconomescu, Sachelărescu, Piscupescu și la madam Dăscălescu. Întors apoi la profesor, află apoi că elevul nu este la acest, ci la profesorul Georgescu.  Cei doi merg la acesta si obțin, în cele din urmă, nota pentru Mitică Georgescu. 

În opinia mea, prezența laitmotivului care sugerează un conflict ușor de rezolvat este reprezentat de către numele elevului ce trebuia găsit pentru ca acesta sa nu rămână repetent. 

Replica orientată către evitarea unui posibil conflict este ”Ce-i de făcut?”

Madam Dăscălescu-madam Piscupescu-Sachelareasca-Iconomeasca-Diaconeasca-madam Preotescu-domnisoara Mari Popescu-personajul narator-profesorul Costică Ionescu-Profesorul Georgescu. 

Conflictul cel mai vizibil este între personajul narator și Costică Ionescu, înrucât toată acțiunea se desfășoară in jurul acestora, cu singurul scop de a afla numele băiatului. 

Alte texte de Caragiale în care apar motive ca ghinionul sau pierderea unui bilet sunt ”Două loturi” și ”Bacalaureat”

În opera literară ”Lanțul slăbiciunilor” de I L Caragiale, spațiul este vag precizat, iar timpul acțiunii este nedeterminat. 

Replici ale personajului-narator - ”parcă el o să fie cel dintâi și cel de pe urma care să treacă fără să știe”

    -”este un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune”

Replici ale profesorului - ”vreo loază de elevi de-ai mei”

  - ”cine știe ce leneș, ce dobitoc”

  - ”ce notă vrei să-i dau pârlitului tău de protejat”

Limbajul naratorului-personaj este unul politicos și elevat, în comporatie cu profesorul care utilizează un limbaj relativ colocvial, comun. 

Ironia din fragmentele date se găsește în interjecția ”A”, repetitia unor cuvinte și în expresia ”cum știi de frumos să poruncești”

Cuvintele repetate de la unul la altul sunt acelea care exprimă uitarea numelui băiatului, și secvența ”nu refuza nimic”. 

Opera litarară ”Bacalaureat” se aseamănă mult cu ”Lanțul slăbiciunilor”,  întrucât în ambele opere numele unui personaj este uitat, deși în opera ”Bacalaureat” numele este descoperit mult mai devreme. 

Mitica este tipul elevului care are impresia că orice acțiune făcută de acesta nu are consecințe, datorită părințiilor lui care l-au alintat.

Limbajul folosit în replica dată este nefiresc, deoarece personajul-naratorul își repetă argumentele penru a îl convige pe profesor să îl treacă pe Mitica Georgescu. 

Tipurile de comunicare prezente în text sunt atât verbale, cât și paraverbale.  

a)Comunicare paraverbală - interjecția ”hm”

b)Comunicare verbală - discutarea unui subiect. 

c)Comunicare nonverbală - imaginea cu o rață. 

a)Profesorul pune o întrebare legată de muzică al cărui răspuns din partea elevilor îl nemulțumește. Dupa ce ora ia sfârșit, inspectorul le spune elevilor că muzica este importantă. 

  b)“Dă-ne tu numaidecât definiția clară și adecvată!”,  ‚‚Muzica este aceea care ne gâdila urechile într-un mod plăcut”

c) Punctele de suspensie și semnele de exclamație marchează aspecte ale comunicării paraverbale. 

e)În opinia mea, profesorul Marius Chichos Rostogan  este un profesor înțelegător și bun, deoarece nu se enervează și încearcă să arate părțiie importante a muzicii.