Unul dintre cei mai vechi arhitecți cunoscuți este considerat Imhotep, sub a cărui îndrumare a fost ridicată piramida de la Saqqarah, prima construcție monumentală din piatră. Piramidele egiptene, simbol al Egiptului antic, sunt cele mai mari monumente din piatră de pe pământ. Coloanele templelor erau împodobite cu diverse sculpturi ce imitau modele vegetale: palmier, de lotus, papirus.

Romanii au adoptat multe idei ale grecilor, dar au descoperit și tehnici noi. Una dintre acestea a fost obținerea betonului, în jurul anului 200 î.Hr. La început, betonul era utilizat la fundații, dar nu după mult timp a fost inclus în structura zidurilor și a acoperișurilor unor imense domuri. Romanii au mai realizat arcade pentru case, poduri și apeducte. Prin secolul II d.Hr., în orașele romane existau blocuri de apartamente cu 4-5 etaje, numite insulae. Orașele romane au constituit germenii orașelor aglomerate din prezent.

Obiectivele construcțiilor au devenit mult mai ambițioase și mai sofisticate. În Imperiul Roman, Persia, India, China și Mexic s-au realizat drumuri pavate, care permiteau o circulație mai rapidă și folosirea carelor pentru transportarea unor poveri mai mari. Apa era trimisă, prin canale sau prin apeductele înălțate, să alimenteze orașele.

Arhitectura Greciei antice ilustrează interesul grecilor pentru organizarea orașelor-state, realizarea de construcții funcționale pentru necesitățile lor materiale și spirituale și stabilirea unor principii estetice.
Pentru a obține perfecțiunea construcțiilor, grecii au inventat ordinele de arhitectură:

Edificiile construite de greci au constituit adevărate modele pentru arhitectura romană. Printre forme constructive amintim:

O altă construcție remarcabilă este pagoda templului Song-yue (523 d.Hr.). Înaltă de 40 m., construcția acesteia trădează influențele stilului stupei indiene.

În timpul dinastiei Tang (618 - 907), se realizează monumentul clasic al arhitecturii chineze: Marea pagoda a gâștei sălbatice. La fel de interesante sunt pagodele din fier și bronz executate sub Dinastia Song (960 - 1279), unde se remarcă pagoda din Tanian Sian.

O altă capodoperă a arhitecturii clasice este Palatul Imperial din Peking, construit sub dinastia Ming (1368 - 1644). Locuințele tradiționale chinezești erau construite în general din lemn, fiind mai rezistente la cutremure. Aveau forme rectangulare și structuri de grinzi cu console care susțineau acoperișurile din țigle. Pagoda era cel mai cunoscut model de edificiu chinezesc, o forma mai evoluata a stupei, care provine din India.

Un monument caracteristic arhitecturii indiene este edificiul de tip stupă, cea mai celebră fiind cea de la Sanchi.

Printre capodopere putem menționa:

În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele Athos, Trapezunt, biserica mănăstirii Chora din Constantinopol, biserica Pantanassa din Mistra.

În Italia, stilul bizantin poate fi exemplificat prin bazilicile Bazilica San Marco din Veneția, San Paolo fuori le muri, Santa Maria Maggiore. În România, influențe bizantine pot fi găsite la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Arhitectura bizantină ortodoxă va fi răspândită și în Rusia Țaristă, căreia îi vor fi adăugate elemente stilului rusesc. (Catedrala Sfântului Vasile din Piața Rosie, Moscova).

Arhitecții romani au decorat ocazional marginile bolților în cruce cu nervuri. Arhitecții gotici au transformat nervurile în elemente structurale principale ale acoperișului, cărora le-a dat o formă de arce ușor semicirculare, umplând apoi spațiile dintre striuri cu bolți gotice frânte. Au rezultat astfel de construcții mai rezistente și mai ușoare. 

Hôtel des Invalides, Franța

Principala caracteristică a arhitecturii secolului XIX din Occident a fost dorința de-a utiliza toate stilurile grandioase din trecut. Dar spre sfârșitul secolului, s-a dezvoltat un nou tip de arhitectură. Avea la bază folosirea oțelului, din care se alcătuia un "schelet" sau un cadru de susținere a clădirii. Întrucât pereții nu mai aveau de susținut greutatea proprie, clădirile puteau fi mai înalte.

Interesul pentru mediul înconjurător, stimulentele economice și disponibilitatea tehnologiilor importante, cum ar fi panourile solare și sistemele de ventilație, au determinat mulți arhitecți să proiecteze clădiri cu un consum scăzut de energie. Clădirea de la nr. 30 de pe St Mary Axe din Londra, numită "The Gherkin", proiectată de firma de arhitectură Foster & Partens de o așa manieră, încât curenții de aer din clădire sunt controlați, pentru a menține o temperatura optimă fără a folosi sistemele de ventilație.

Fabricarea ieftină și în masă a materialelor din fier, sticlă și beton a condus la o adevărată explozie a creativității arhitecturale în timpul și după revoluția industrială. Tendințele evolutive din domeniul tehnologiei vor continua, iar construcțiile din secolul XXI vor profita de noile posibilități. Rezistența și mobilitatea edificiilor se vor îmbunătăți utilizându-se noile materiale și tehnologii, ca de exemplu sticla ultra-rezistentă, fibra de carbon sau noile materiale plastice.