Păstraţi-Vă spiritul liber, gândul senin şi intenţiile oneste. Nu vă irosiţi timpul vieţii într-o competiţie a orgoliilor sau clădind visuri străine, fiţi sinceri cu voi şi determinaţi pe ceilalţi să vă accepte sinceritatea. Nu uitaţi să fiţi măsura lucrurilor care le gândiţi, spuneţi sau faceţi. Păstraţi-Vă sănătos simţul umorului şi abordaţi viaţa cu zâmbet, iar ei nu-i va rămâne decât să vă răspundă la fel. Speraţi, creaţi, râdeţi mult sau plângeţi spre purificare, iubiţi sincer şi nu vă trădaţi pe voi înşivă. Cultivaţi Adevărul, Binele şi Fumosul. 
Cu admiraţie, diriginta. 

 

În calitatea noastră de părinți, adresându-vă aceste cuvinte de felicitare cu ocazia finisării de către voi a cursului liceal de studii, trebuie să recunoaștem că ne încearcă niște sentimente contradictorii. Bucuria de a vă vedea maturi, gata să vă avântați în vâltoarea vieții, pare umbrită de o ușoară nostalgie pentru anii rămași în urmă, când sub ochii noștri, v-a înflorit pe chip primul surâs de copil, ați reușit să faceți primii pași, ați deprins să articulați primele silabe, ați rotungit primele litere ale alfabetului, ați memorizat versurile primei poezii recitate.

         Apoi ne încearcă nostalgia altor imagini ale voastre: cea cu ghiozdanul în spate, cea a ochilor sclipind de curiozitate și a mânuțelor ridicate cu nerăbdare în fața profesorului, dornici să vă manifestați personalitățile în devenire. Odată cu fiecare vârstă depășită, chipurile voastre sunt tot mai marcate de gravitate, tot mai absorbite de tainele cărților, dar și de cele ale vieții din jur.

         Astfel, noi, părinții voștri, ajungem până la ziua de azi, când încercăm să împăcăm bucuria de a vă vedea oameni în toată firea și ușoara nostalgie a anilor, când de la o zi la alta, ați evoluat, v-ați format sub ochii noștri, în lumina dragostei, dar și în umbra neliniștilor noastre părintești.

         Suntem siguri că aceleași sentimente contradictorii îi încearcă și pe cei care au un merit incontestabil în îndelungatul și migălosul proces de devenire, de maturizare a voastră. Ne referim bineînțeles la bunii, la generoșii, la răbdătorii voștri profesori, care de-a lungul anilor, și-au răsădit cunoștințele în solul însetat de cunoaștere al sufletelor voastre. Cred că nostalgia după sălile de clasă ale liceului, după chipurile mărinimoase și cuvintele povățuitoare ale dascălilor voștri spirituali vă vor încerca și pe voi mai târziu și atunci ne veți înțelege mai ușor și pe noi, părinții voștri.

         Dar la finalul acestei importante etape din viața voastră ar fi nedrept să punem accentul doar pe trăiri nostalgice. Chiar dacă viața este complexă, marcată de căutări, de neliniști, de nemulțumiri sau chiar dezamăgiri de moment, ea, viața, este un dar greu de prețuit și frumosul din ea trebuie să vă fie farul mereu călăuzitor. Speranța de bine nicicând să nu lipsească din ochii voștri. Miracolul existenței să vă ademenească mereu, să vă umple sufletele de satisfacția descoperirilor, de bucuria împlinirilor și de setea de a nu vă sătura niciodată de vraja vieții. 

         Vă dorim, dragii noștri, drum bun în vasta ei împărăție!