În multe dintre satele din zona de munte a Buzăului, oamenii sunt colindați de două personaje inedite. Doi feciori din sat lasă pentru o zi straiele tinerești și îmbracă haine pentru persoane bătrâne și devin baba și uncheașul satului. Bătrânul va lua haine închise la culoare, pantaloni ponosiți și pe cap o cușmă veche. Perechea lui, baba, va purta haine la fel de vechi, de obicei un ilic lucrat la mână și o basmaluță pe care și-o va lega în barbă.

  Ceva mai aparte şi consacrat în zona Maramureşului este „Jocul Moşilor”, la originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi, un ritual străvechi de cinstire a morţilor.

  După ce au colindat toată noaptea, copiii şi tinerii îşi iau bicele şi ies pe uliţele satului. Cine le ise în cale este „croit” de biciul „moşilor”. „Moşii” maramureşeni poartă, în general, o mască făcută din blană de cornute şi bat la uşile oamenilor pentru a-i speria şi pentru a le ura un an mai bun.
  O altă tradiţie nelipsită în acest colţ al României este „Viflaimul” – o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus.
  În jur de 20-30 de tineri pot participa la acest spectacol în care sunt întruchipate personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostaşii, moartea, dracul, moşul, străjerul şi mulţi alţii, în funcţie de cât de mare este ceata.
  Tot în Transilvania, se mai păstrează încă, în satele de pe Târnave, „butea feciorilor”. Băieţii se strâng în ceată pentru a aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecrea din ultima săptămână a anului.

  Ceata de colindători este organizată după reguli complicate şi fiecare membru are un rol (ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic).

  Tot în această zonă se cântă un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”. Colindul redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus şi descrie momentul venirii celor trei magi de la Răsărit cu daruri – aur, smirnă şi tămâie.
    MOLDOVA 
  Pe lângă împodobirea bradului, în unele gospodării se păstrează un obicei străvechi – decorarea caselor cu plante: busuioc, maghiran şi bumbişor, purtător de noroc. Bucatele tradiţionale din carne de porrc , tobă, caltaboşi, cârnaţi, piftie, sarmale sau poale-n brâu sunt preparate de seară.

  Tradiţia spune că femeile nemăritate îşi pot vedea ursitorul dacă pun într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, câte un pic din toate mâncărurile.
  În Moldova, în special în Bucovina, oamenii fac turte de Crăciun şi le păstrează până la primăvară, când sunt puse între coarnele vitelor atunci când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.

  O tradiţie frumoasă, dar care s-a pierdut, este cea de a ieşi afară cu mâinile pline de aluat şi de a atinge fiecare pom din livadă, repetând: „ CCum sunt mâinile mele pline de aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod tot anul”.
  În unele zone, pe lângă colindători ies pe uliţele satului cetele de mascaţi – „babe şi moşnegi” care prin joc, gesturi şi dialog transmit urări pentru anul care vine.

Repetițiile pentru colindat se fac de la începutul postului până la Sfântul Nicolae sau chiar cu câteva zile înainte de Crăciun. Copiii folosesc clopoței, bețe și bice, iar zgomotul făcut de tot acest arsenal este menit să alunge forțele malefice. Același rol îl au și jocurile cu măști: capra, ursul sau căluții. Copiii merg cu steaua până pe 24 decembrie, obicei întâlnit la toate popoarele creștine, amintind de steaua care a vestit nașterea lui Iisus și care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem. Uneori, copiii colindă cu vicleimul, teatru popular care prezintă scene de la nașterea lui Iisus. Astăzi, colinda are funcție de urare și de vestire a nașterii lui Iisus.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun este una dintre cele mai frumoase tradiții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pomul de Crăciun era împodobit mai cu seamă la oraș. Abia după Primul Război Mondial acest obicei se generalizează. În zilele noastre, împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul rural, cât și în cel urban. Mai mult decât atât, acest obicei a fost preluat pe toate continentele, indiferent de apartenența religioasă a comunităților respective. În mod tradițional, bradul se împodobește în ajunul Crăciunului și se păstrează în casă până la Bobotează.

Cozonacii copți în regiunile României pot fi lunguieți sau rotunzi, simpli sau împletiţi, dar toți sunt rumeni și bine crescuți. Umpluturile sunt după gust și vremuri; deosebim cozonaci simpli sau umpluţi cu nucă, mac, stafide, rahat sau amestecuri.

În Moldova se fac și cozonaci rotunzi şi înalţi (numiţi babe), neumpluţi, a căror cocă e preparată cu multe gălbenușuri, unt, stafide și coajă rasă de lămâie şi portocală. În Ardeal se pregătesc mai ales cozonacii cu mac şi o variantă cu influenţe austriece, cu zahăr ars, mult unt şi nucă tocată mare.

Pufoși, rumeni, aromați, dulci și savuroși, cu nucă, stafide, ra­hat, mac sau cacao, cozonacii răspândesc, pe orice masă s-ar afla, parfumul sărbătorilor.

Tot în data de 25 decembrie, oamenii le trimit urări și mesaje de Crăciun celor dragi, cărora le transmit gândurile lor bune.

Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, poparele scandinave credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată viața. În tradiția creștin-ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie.

De asemenea, în ziua de Ajun, cei care voiau să afle 🤬 vor sta cu sănătatea în anul care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea.

Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Craciunului.

O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să prepare un aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel, animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte.

La Mărișel, o localitate de lângă Cluj, un obicei străvechi de Crăciun este atât de frumos încât a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Aici, în inima munților Apuseni, toate tradițiile sunt păstrate cu sfințenie. Există un obicei străvechi numit „Junii Măriselului”: un grup de 10 tineri necăsătoriţi, care în fiecare an vin la biserica din sat, după care ies în faţa lăcașului de cult, dansează şi colindă. La un moment dat, junii, le invită la dans pe fetele care nu sunt căsătorite.

La Dumbrăviţa, în județul Braşov, se păstrează o tradiţie veche de două secole. E singura localitate din ţară în care bradul se împodobeşte chiar în ziua de Crăciun. Pomul de Crăciun va rămâne în centrul comunei până după Bobotează. Vătafii, adică tinerii care au făcut şi armata, şi penaşii, feciorii care urmează să se însoare, sunt cei care aduc în centrul comunei bradul.

O altă tradiție importantă este chiar masa de Crăciun. În data de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. În această zi, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură. Carnea folosită pentru prepararea bucatelor de Craciun este proaspătă, întrucât de Ignat, în data de 20 decembrie, are loc un alt obicei: tăierea porcului.

Anul acesta în Bucureşti, sărbătorile sunt marcate de un traseu de 33 de kilometri de decoraţiuni cu peste trei milioane de luminiţe şi un Târg de Crăciun amenajat în Piaţa Constituţiei. Aici sunt 100 de căsuţe cu cadouri, produse de artizanat, bunătăţi sau produse tradiţionale. Patinoarul în aer liber, caruselul, atelierele, dar şi Casa lui Moş Crăciun fac parte decorul pieţei de Crăciun care va rămâne deschisă până pe 27 decembrie.Nașterea Domnului Iisus Hristos este sărbătorită în zilele de 25, 26 și 27 decembrie, iar seara de 24 decembrie este cunoscută și sub denumirea de Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului datează încă din secolul al IV-lea, când Biserica Creștină a stabilit această dată nu întâmplător, ci pentru a concura cu nașterea zeului Soare din tradițiile păgâne. Mulți istorici ai religiei sunt însă de părere că Nașterea Domnului ar fi avut loc spre sfârșitul iernii. De altfel, există unele discrepanțe între datele la care se sărbătorește Crăciunul: creştinii ortodocşi de rit vechi îl sărbătoresc pe 7 ianuarie, după calendarul iulian, care este decalat cu 13 zile față de cel oficial.