Se joacă cu o minge sferică pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu câte o poartă la fiecare capăt. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducând mingea în poarta adversarului. În afara portarului, ceilalți jucători nu se pot folosi de mâini pentru a manevra mingea. Câștigătorul meciului este echipa care a înscris mai multe goluri la încheierea partidei.

Legile jocului nu impun o altă poziție ocupată în teren de vreun jucător, în afara celei de portar. De-a lungul timpului au apărut o serie de poziții specifice. Acestea sunt:

Aceste poziții sunt împărțite la rândul lor, după timpul petrecut de un jucător într-o anumită parte a terenului de joc. De exemplu, există fundași centrali sau mijlocași stânga.

Aceste poziții nu sunt restricționate de reguli, iar fotbaliștii sunt liberi să-și schimbe pozițiile în timpul jocului. Acest lucru se aplică și portarilor, care, deși în marea majoritate a timpului se află în preajma propriei porți, pot participa oricând la jocul ofensiv al echipei. Cele mai întâlnite cazuri sunt la loviturile libere sau la cornere.

Dispunerea jucătorilor pe teren se numește așezare tactică. Exemple de așezări tactice: 4-4-2 (4 fundași, 4 mijlocași, 2 atacanți); 4-5-1, 4-3-3

Stabilirea așezării tehnico-tactice a echipei intră în subordinea antrenorului.^[9]

În lungime, marginile terenului sunt delimitate de liniile de margine, în timp ce în lățime (unde se află porțile), acestea sunt reprezentate de liniile de poartă. Pe fiecare linie de poartă, la cele 2 capete ale terenului, se găsește câte o poartă. Lățimea acesteia trebuie să măsoare 7,32 m și înălțimea, 2,44 m.^[20] În spatele porții se fixează plasa porții, deși aceasta nu este obligatorie prin regulament.

În fața fiecărei porți se află o suprafață a terenului, denumită suprafața de pedeapsă (popular, "careul de 16m" sau "careul"). Această suprafață este formată din: linia de poartă; 2 linii, ce pornesc de pe linia de poartă (la 16,5 m distanță de bara porții) și înaintează 16,5 m în interiorul terenului; linia care unește cele 2 linii anterior explicate. Această suprafață îndeplinește mai multe funcții. Cea mai importantă este aceea de a delimita locul până la care portarul poate juca mingea cu mâna. De asemenea, un eventual fault al unui apărător asupra unui atacant advers în această suprafață se va penaliza, de obicei, cu o lovitură liberă directă, cunoscută sub numele de lovitură de pedeapsă (penalty), care se execută de către un jucător de la punctul aflat la 11 metri de poartă.

Terenul de joc are și alte delimitări, abordate în articolul special dedicat acestuia.