Nici un act comportamental nu apare şi nu se manifestă de la sine, fără o anumită stimulare,  direcţionare şi susţinere energetică. Chiar în absenţa unui obiectiv sau scop, un comportament  dispune întotdeauna de un factor determinant. Aceasta este chiar motivaţia. Prin urmare, nu  este suficient ca scopul unei activităţi să fie clar, corect şi riguros formulat pentru ca activitatea să se desfăşoare normal şi eficient. În lipsa stimulării şi a susţinerii energetice, activitatea nu  va avea loc. Chiar și atunci când omul dispune de instrumente intelectuale bine dezvoltate (o  gândire flexibilă, o bună memorie, o observaţie fină, o imaginaţie bogată, precum şi cunoştinţe,  deprinderi, priceperi şi abilităţi variate), dacă nu este activat, stimulat, impulsionat de ceva  anume pentru a munci, învăţa sau crea, el nu va obţine performanţele dorite.