Literatura universală din Evul Mediu by Iacob Nadejda

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:15:50 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:15:58 UTC

Literatură - Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba.
Epopee -Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de pereonaje supranaturale.
Antologie - Culegere de lucrari reprezentative alese dintr-unul sau mai mulți autori.
Literați - personaje care se ocupă cu literatura.
Puritate - faptul de a fi pur, curățenie/ curățenie sufletească.
Societate - fatalitatea oamenilor care trăiesc la un loc fiind legați între ei prin anumite raporturi economice
Redacție - colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă.
Mondial - care aparține lumii întregi, privitor la lumea întreaga.
Proveniență - loc de unde vine sau provine ceva, origine.
Volume - carte care are în genere mai mult de 10 coli de tipar

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:16:23 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:16:30 UTC

"lucrări seculare" - lucrări care au o vechime de unul sau mai multe secole;
"martiriu" - suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale;
"Supliciu" - tortură, chin fizic;
"declin" - sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații, etc.;
"curent literar" - concept cu implicații istorice și stilistice, devenit o categorie istorico-literară, care se referă la un grup mai numeros de scriitori, solidar uniți și însuflețit de aceleași principii estetice și ideologice și de similitudini stilistice, într-o anumită perioadă din evoluția literaturilor naționale sau a literaturii universale;
"antologie" - culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori;
"a compila" - a aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală;
"jihad" - război sfânt în religia musulmanilor;
"confucianism" - doctrina religioasă, morală și filosofică chineză, întemeiată de Confucius;
"taoism" - sistem filosofic și religios fondat în sec. VI Î.H., reprezentând unul dintre cele două mari curente ale gândirii chineze, alături de confucianism, de care se deosebește prin idealul de viață autonom, în armonie cu natura.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:16:52 UTC

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:17:20 UTC

https://1drv.ms/p/s!AuoAVS-cLGV3gQUsKOybxXLk8T89

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:17:26 UTC

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:26:20 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:26:27 UTC

,, vasal "- persoană care, în schimbul unui beneficiu, datora suzeranului său omagiu, fedelitate;
,, mauri "- cuceritorii arabi ai Spaniei în Evul Mediu;
,, trufaș " adj.- pe măsură de orgolios;
,, suzeran"- mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate;
,, uneltire "- complot;
,, verosimilitate "- real, posibil, plauzibil, o aparență de adevăr;
,, păgâni "- persoană care se abate de la religie;
,, tardivă "- care apare, se dezvoltă cu întârziere;
,, răzmeriță "- răscoală spontană și neorganizată;
,, cruciadă "- orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii in Evul Mediu.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:27:20 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:27:26 UTC

Vaganti- poeti medievali latini.
Celti- veche populatie europenana care locuia in Galia.
Feudalism- organizare politica si economica in sec. X-XV.
Crestinism- religie la baza careia sta credinta.
Maiestrit- lucrat cu maiestrie.
Musulmani- adept al religiei lui Mahomed.
Devotament- atasament sincer fata de o persoana.
Mauri- cuceritori arabi ai Spaniei in Evul mediu.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:27:59 UTC

https://eu.docworkspace.com/d/sALZ6Nmy50KCNAev6ybqspxQ

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:28:05 UTC

Literatura laică-care este din afara religiei și a tagmei bisericești
Carolingian-care aparține dinastiei lui Carol cel Mare
Ascetic-ramură a teologiei care ocupă cu viața și operele unor asceți creștini
Pagan-persoana care se închină zeilor sau idolilor

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:28:24 UTC

https://1drv.ms/p/s!Ah-EE1UIPL2Eim68Fx0UDqRrCnXa

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:28:30 UTC

Satira este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparență absurdă. Conținutul unei satire reflectă condițiile sociale ale momentului istoric și variază cu acestea în forme diverse de exprimare.

Începând cu cel puțin secolul al XVIII-lea (în franceză și germană, precum și în engleză), grotesc a ajuns să fie folosit ca adjectiv general pentru ciudat, misterios, magnific, fantastic, hidos, urât, incongruent, neplăcut sau dezgustător și, astfel, este adesea folosit pentru a descrie forme ciudate și forme distorsionate, cum ar fi măștile de Halloween . În artă, performanță și literatură, totuși, grotesc se poate referi și la ceva care invocă simultan într-un public un sentiment de bizarerie inconfortabilă, precum și milă simpatică .

Scolastică este o noțiune derivată din latină, schola însemnând școală, care desemnează acea tendință din filosofie și teologie care, începând din perioada tardivă a Evului Mediu, a încercat să explice și să facă înțelese fenomenele supranaturale ale revelației creștine cu ajutorul rațiunii umane și, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest curent care, de la mijlocul secolului al XI-lea până în secolul al XV-lea, a fost un element dominant în instituțiile de învățământ religios și în universitățile Europei, avea ca scop principal alcătuirea unui sistem logic, în care să se reunească filosofia greacă și romană cu învățătura creștină. La început erau denumiți scolastici toți învățații din școlile monahale medievale, dar mai târziu termenul s-a limitat la profesorii de filosofie și teologie din universitățile epocii respective.

Autonomie (din greacă αυτονομία, prin latină autonomia, prin franceză autonomie) reprezintă, din punct de vedere politic, dreptul unui stat, unei regiuni, unei minorități sau unei naționalități de a se administra singură, în cadrul unui stat condus de o putere centrală, fără intervenția statului din care face parte.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:29:41 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:29:50 UTC

,, Se consolidează" - 1. A se face sau a deveni tare, solid, durabil.
2. A mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic.
,, propagă" - răspândește, împrăștie, transmite.
,, viteaz" - care dă dovadă de curaj în luptă.
,, curajos" - ferm, îndrăzneț, plin de curaj.
,, sirventa" - poezie a trubadurilor cu conținut războinic și satiric.
,, burg"- castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ.
,, sotie" - gen dramatic, care avea la bază ideea că întreaga lume este o împărăție a nebuniei.
,, suzeran" - care exercită autoritate asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare.
,, practicism" - preocupare exclusivă pentru problemele nemijlocit
practice.
,, drama liturgică" - tip de piesă jucată în interiorul sau în apropierea bisericii și relatând povești din Biblie și ale sfinților.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:30:27 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:30:34 UTC

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:31:28 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:31:35 UTC

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din…, care se trage din…; urmaș. – Din fr. Descendant, lat. Descendens, -ntis.

DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.

PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. Perpetuus.

CANONÍ, canonesc, vb. IV. Refl. A se chinui, a se trudi, a se munci. Soldați răzleți se canoneau să scape din rîpă. CAMILAR, N. I 49. Te iartă inima să mă lași canonindu-mă să aflu ceea ce tu poți să-mi spui în trei cuvinte? SLAVICI, V. P. 83. A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O.II 26. ◊ Refl. Reciproc. Vă canoniți unul pe altul degeaba; nici tu nu ești de ea, nici ea de tine. CARAGIALE, O. 1 245. ♦ Tranz. A chinui, a tortura. (Fig.) Cu trei degete își scoate o porție cam mare pentru o biată foiță… pe care o canonește multă vreme, pînă ce ajunge să-și fabrice din ea o țigară cît toate zilele. BASSARABESCU, V. 36.

BLASFEMATÓR, -OÁRE, blasfematori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). – Din fr. Blasphématoire.
BÓLGIE s.f. Compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante. [Gen. -iei. / < it. Bolgia].

DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) osândit la chinurile iadului. ♦ (Om) blestemat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – V. damna.

CLAUSTRÁ, claustrez, vb. I. Refl. Și tranz. (Livr.) A (se) închide într-o mănăstire sau a (se) izola într-un loc retras. [Pr.: cla-us-] – Din fr. Claustrer.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:32:50 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:32:56 UTC

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:34:01 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:34:07 UTC

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:34:41 UTC

https://1drv.ms/p/s!AnTuGC0uvmwfjDuaqUyHro0oolBn

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:34:48 UTC

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:35:14 UTC

https://view.genial.ly/6216581b3ca723001805ac70/presentation-history-presentation-iii

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:35:21 UTC

1) ÉPOS ~uri n. 1) Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi. 2) Poem epic în versuri, de mari proporții, în care se povestesc fapte eroice. /2) Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă.
3) MARTÍR, -Ă, martiri, -e, s. m. și f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
4) COMUNA GENTILICĂ-care aparține gintei, referitor la gintă.
5) FEUDALÍSM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată. 2. Organizare social-economică în cadrul căreia baza relațiilor o constituie feudalismul.
6) CREȘTINÍSM s. n. Totalitatea formelor de credință în persoana și scrierile care conțin cuvintele și învățăturile lui Isus Hristos.
7) MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația care locuia în Antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în Evul Mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei.
8) CRUCIÁDĂ, cruciade, s. f. Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar, întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către cruciații din Europa Apuseană și Centrală în Orientul Apropiat în perioada dintre 1096 și 1270, sub motivul eliberării mormântului lui Hristos din Ierusalim de sub ocupația musulmanilor.
9) PĂGẤN, -Ă, păgâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creștini celor care sunt de altă religie; p. restr. turc, mahomedan.
10) CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În Evul Mediu, în Apusul și în Centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.

PPT

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:36:11 UTC

Vocabular

iacobnadejda1 — 2022-03-23 21:36:18 UTC

1)"Feudalism" -Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată.
2)"Cavaler"- (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial; (În Evul Mediu, în Apusul și în Centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui.
3)"Trubadur"- Nume dat poeților medievali (sec. XI-XIII) ale căror versuri, compuse în vechea franceză de sud și recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau de obicei un caracter erotic sau pastoral.
4)"Canţonă"- Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești.
5)"Dogmă"-Învățătură sau teză fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții.
6)"Grotesc"- Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar.
7)"Fabliaux"- (cuv. fr. „povestioară”) [fablió] s. n. scurtă povestioară versificată, de obicei licențioasă, a unor întâmplări cu o evoluție neprevăzută și insolită, mizând pe ironie și umor.
8)"Fatnachtspiel-uri"- scene comice jucate la sărbătorirea lăsatei secului de grupuri de oameni mascaţi.
9)"Liturgic"- Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin.
10)"Celt"-Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni).

PPT

2022-03-24 06:21:51 UTC

Vocabular

2022-03-24 06:22:11 UTC

penitent-persoană căreia îi pare rău de păcatele săvârșite (și care pentru a și le isprăvi,se supune unor privațiun sau pedepse);
pervertită-a face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral);
eretic-adept, susţinător, propăvăduitor al unei erezii;
cămătar-persoană care dă împrumuturi băneşti în schimbul unei camete;
teologie-disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi învăţăturilor unei religii;
sisific adj.- care cere eforturi îndelungate ,istovitoare și zadarnice;
ursuz adj.-morăcănos,neprietenos;
proxenet- persoană care mijlocește prostituţia, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale);
cantică-poem epic religios;
mâncău-personă care mănâncă mult,cu poftă și cu lăcomie.

2022-03-29 19:08:35 UTC

“Desfrânații”-destrăbălat,corupt, depravat ;
“Exil”- pedeapsă cu caracter politic ;
“Ereticii”-adept, susținător al unei credințe;
“Simoniaci”-persoană violentă ;
“Penitentă”- persoana pocăit ;
“Teologie”- disciplină care se ocupă cu expunerea a izvoarelor unei religii ;
“Infern”- loc unde sălășuesc sufletele celor păcătoși;
“Purgatoriu”- stare de purificare ;
“Paradis”- Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire .

2022-03-30 09:31:07 UTC

"Gazelul”-este o poezie de origine orientala, cu caracter liric , erotic sau gnomic , in care rima de baza din primul distih se reia la sfârșitul fiecărui distih următor :aa-ba-ca-da etc.
“Distih”- unitate strofică alcătuită din două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și cu înțeles de sine stătător.
"Haiku”- este o poezie japoneza cu forma fixa, reprezentând prima strofa , de trei versuri ,a poeziei tanka .Specia Haiku a apărut în secolul al XVI-lea;
"declin" - sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații, etc.;
"curent literar" - concept cu implicații istorice și stilistice, devenit o categorie istorico-literară, care se referă la un grup mai numeros de scriitori, solidar uniți și însuflețit de aceleași principii estetice și ideologice și de similitudini stilistice, într-o anumită perioadă din evoluția literaturilor naționale sau a literaturii universale;
"antologie" - culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau din mai mulți autori;
"a compila" - a aduna fapte sau păreri din operele diverșilor autori pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală;
"Tanka “-este o poezie japoneza cu forma fixa , alcătuită din cinci versuri împărțite in doua strofe un superioară de trei versuri ,si alta inferioară de doua versuri , cu un total invariabil de 31 de silabe .
“Robaiul”-este o specie a genului liric in poezia popoarelor orientale , reprezentând un catren , avem preponderent caracter filozofic in care rimează versurile 1,2si 4 , versul 3 rămânând in afara rimei.
“Rediful”-Soldat rezervist în armata turcă.

,,Divina Comedie'' de Dante Alighieri

sirbugabriela27 — 2022-03-30 18:58:02 UTC

Vocabular

sirbugabriela27 — 2022-03-30 19:04:37 UTC

2022-03-30 20:22:37 UTC

Vocabular

2022-03-30 20:27:51 UTC

• SATÍRIC, -Ă, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. Înclinat spre satiră. Spirit satiric. (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. (Substantivat, n.) Continut, caracter specific satirei. - Din fr. satirique, lat. satiricus.

•LITÚRGIC, -Ă, liturgici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. Care aparţine liturghiei, privitor la liturghie. 2. S. f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele şi interpretarea cultului divin. - Din fr. liturgique.

•TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). - Din fr. taverne.

• MONAHÁL, -Ă, monahali, -e, adj. Care aparține monahului, specific monahului sau vieţii de monah; călugăresc, monahicesc. - Monah + suf. -al.

• INTERLÚDIU, interludii, s. n. Episod muzical care face legătura între două momente mai importante ale unei opere muzicale; p. ext. piesă muzicală care leagă între ele două momente ale unei lucrări dramatice. - Din it. interludio, fr. interlude.

• AUTONOMIE s. f. 1. Condiție a indivizilor, colectivităţilor şi instituţiilor care se bucură de o anumită independenţă în raport cu autoritatea exterioară sau centrală. 2. Drept al unor subdiviziuni teritoriale ale unui stat de a se administra sau guverna prin organe proprii. 3. Distanţă maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil. [Pr.: a-u-]-Din fr. autonomie, lat. autonomia.

• TÉMPLU, temple, s. n. Edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios. Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. - Din lat. templum, fr. temple.

• PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant intr-un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. - Din fr. profane, lat. profanus.

• BUFÉU, bufeuri, s. n. cursul menopauzei. Din fr. bouffée. Senzaţie de căldură intensă întâlnită în disfuncții vegetative, în special în Aer care iese pe gură. Mişcare bruscă şi trecătoare, acces, răbufnire.

Proiectul

2022-04-07 05:25:20 UTC

2022-04-07 05:28:44 UTC

Literatură - Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba.
Epopee -Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de pereonaje supranaturale.
Puritate - faptul de a fi pur, curățenie/ curățenie sufletească.
Societate - fatalitatea oamenilor care trăiesc la un loc fiind legați între ei prin anumite raporturi economice
Mondial - care aparține lumii întregi, privitor la lumea întreaga.
Proveniență - loc de unde vine sau provine ceva, origine.
Volume - carte care are în genere mai mult de 10 coli de tipar

2022-04-07 05:34:05 UTC

•EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment.
•ÉPOS, eposuri, s. n. Epopee. ♦ Povestire.
•PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu.
•MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj., s. f. pl. 1. Adj. Care aparține Evului Mediu, privitor la Evul Mediu, al Evului Mediu. ♦ (Substantivat) Om din Evul Mediu. 2. S. f. pl. (Tipogr.) Litere care imită scrierea din Evul Mediu.
•OCÁRĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu...
•TERITÓRIU, teritorii, s. n. 1. Întindere de pământ (delimitată) în care se exercită o anumită autoritate. ♦ (Jur.) Parte din suprafața Pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2. Suprafață de teren suficientă pentru a asigura necesitățile de supraviețuire, alimentare și apărare ale unui animal sau grup de animale, apărată împotriva intrușilor din aceeași specie.
•ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă.
•BURGÚND, -Ă, burgunzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Burgundia. 2. Adj. Care aparține Burgundiei sau burgunzilor (1), privitor la Burgundia ori la burgunzi. – De la Burgundia (n. pr.).
•VĂDÚV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol.
•LITERATÚRĂ, literaturi, s. f. 1. Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba; beletristică. ◊ Literatura populară = literatură (1) anonimă, care, transmisă pe cale orală, devine, dintr-o operă individuală la origine, o creație colectivă. Literatură cultă = literatură (1) care aparține unor autori individuali cunoscuți ca atare și transmisă prin scris. ◊ Expr. (Peior.) A face literatură = a ocoli esențialul unei probleme prin artificii de exprimare. 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, ale unei țări, ale unui grup social etc. 3. Totalitatea operelor scrise care se referă la un anumit domeniu (al cunoașterii). Literatură muzicală. 4. Totalitatea lucrărilor cu privire la o anumită problemă, la un anumit subiect; bibliografie.
•BIOGRAFÍE s. f. Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane.

1. SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat.

2022-04-13 19:46:34 UTC

2. DELAPIDATÓR, -OÁRE, delapidatori, -oare, s. m. și f. Persoană care delapidează, care își însușește, sustrage bani publici sau (mai rar) alte bunuri din avutul obștesc.

2022-04-13 19:47:28 UTC

3. AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.

2022-04-13 19:48:07 UTC

4. CĂMĂTÁR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.

2022-04-13 19:48:39 UTC

5. CANONÍ, canonesc, vb. IV. Refl. A se chinui, a se trudi, a se munci.

2022-04-13 19:49:20 UTC

6.PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. Perpetuus.

2022-04-13 19:50:41 UTC

7.EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum.

2022-04-13 19:51:24 UTC

8.ÉPOS, eposuri, s. n. Epopee. ♦ 9.PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. 10.MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj., s. f. pl. 1. Adj. Care aparține Evului Mediu, privitor la Evul Mediu, al Evului Mediu. ♦ (Substantivat) Om din Evul Mediu. 2. S. f. pl. (Tipogr.) Litere care imită scrierea din Evul Mediu. 11.OCÁRĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare.

2022-04-13 19:55:03 UTC