Definitii:

“Comunicarea este acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. Înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legătură.” ( DEX, pag. 205)

”Transmiterea unei informaţii de la emiţător la receptor”

Comunicarea verbală presupune utilizarea limbajului. Acesta ne permite să comunicăm simbolic şi să ne referim al evenimente sau obiecte care nu sunt prezente. Comunicarea nonverbală (paralimbajul, contactul vizual, expresia facială, poziţia, gestul, atingerea, proximitatea, îmbrăcăminte) implică utilizarea unei varietăţi de indicii pentru a transmite informaţii. In interacţiunea socială comunicarea nonverbală inconştientă apare extrem de des.

Activitatea de comunicare îl transformă pe om dintr-un simplu subiect într-un actor capabil să acţioneze “asupra “şi nu numai de “a fi în”. Ilustrative din acest punct de vedere sunt experiementele făcute pe copiii care provin din clase sociale favorizate şi defavorizate prin care se demonstrează că apartenenţa la o anumită clasă a copiilor are influenţă asupra achiziţiei limbajului.

Oamenii comunică oricum!

Câteva modalitati de comunicare:

Comunicarea reprezinta actiunea de a transmite si de a face schimb de informatii, de gânduri si de sentimente.

Chipuri: limbajul non-verbal

Atitudini: limbaj corporal

Semne universale: OK, V

Comunicarea non-verbala reprezinta actiunea de a transmite si de a face schimb de informtii, de gânduri si de sentimente cu ajutorul miscarilor corporale sau al altor mijloace non-verbale.

Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul cuvintelor, în scris si oral.

·  porneşte de la datele realităţii concrete, prezenţa situaţiei,

·  congruenţa dintre mesaje verbale şi nonverbale,

·  acordarea feedback-ului reciproc,

· efect de autoreglare asupra conduitei personale- homeostazie comportamentală,

·   facilitarea conştientizării de sine,

·   adaptarea creativă a persoanei.

1.  Lăsaţi-i să vorbească ( nu întrerupeţi, nu  oferiţi sugestii, nu vorbiţi despre sentimente sau probleme similare din experienţa dvs. sau ajutaţi-i când se opresc).

2.   Prindeţi ideea principală şi puneţi-vă în situaţia celuilalt (angajaţi-vă în înţelegerea celui care vorbeşte, puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ceea ce trece).

3.  Puneţi întrebări pentru a putea înţelege mai bine (Intrebări clarificatoare: spui că...?, vrei să spui că...?).

4.  Verificaţi dacă aţi înţeles (revedeţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale celui cu care vorbiţi, fără a fi de acord sau a dezaproba).

5.    Provocaţi-l să se exprime (întrebaţi-l dacă mai există ceva ce ar vrea să spună).

6.    Fiţi “deschizători de uşă” (invitaţii simple, necoercitive la discuţii)

7.  Comportament adaptat (stabilirea contactului vizual confortabil şi constant, fără a încrucişa braţele;  a sta la acelaşi nivel cu vorbitorul – jos sau în picioare, păstrarea distanţei optime, indicaţii ale înţelegerii: „aha”, „da”, „înţeleg”, mişcarea capului, formulări scurte)

8.   Citarea unor fragmente sau formule care exprimă reflecţii (repetarea ideii de bază care tocmai a fost enunţată. “Dacă înţeleg, lucrul care te enervează este...?”

9.  Sentimente care se reflectă (repetarea unui cuvânt care exprimă un sentiment pentru a fi auzit şi acceptat la nivel emoţional: “Te simţi trădat...”)

10.  Exprimarea unei dorinţe. (“Mi-aş dori să poţi pune laolaltă toate piesele componente ale construcţiei tale din nou”)

11.   Intrebări cu final deschis . (“Ce crezi că ţi-ar spune dacă i-ai vorbi?”)

Bariere pot fi: intreruperile, oboseala si stresul, prejudecatiile si personalitatea.

Alte bariere pot fi:

 - a judeca – “ Esti un naiv ca ai facut.....”

 - a da solutii – “Daca as fi in locul tau cu siguranta l-as refuza”

 - a da ordine – “Fa-ti tema imediat!”

 - amenintarea – “O vei face sau daca nu....”

 - moralizarea – “Trebuie sa-ti ceri scuze de la el”

 - evitarea – “Mai bine sa vorbim despre”

 - folosirea excesiva a intrebarilor