Ursuzul Anton și împăciuitoarea Doina sunt tovarășii de drum perfecți: prima baie în mare se lasă cu țipete de bucurie, iar în pădure, frica de urs se risipește în brațele protectoare ale mamei.

"În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță."

„În această lume așezată a vacanțelor noastre și a traseelor pe care le stabilim mereu în avans ca într-o conspirație sau, mai degrabă, ca într-o incantație, mă simt și acum în deplină siguranță.”

Vacanțele anilor ʼ80 au un aer previzibil, liniștitor: sejurul la mare rezervat prin agenția ONT, excursiile pe munte, camerele de hotel, gazdele. Lipsurile sunt și ele o constantă, dar Adina întreabă la fiecare restaurant, plină de poftă și de speranță: „Pepsi aveți?“

Mâncarea inclusă în pachetul de vacanță e puțină și proastă, la Vila Lili nu se dă căldură, ciocolata de la Shop e doar pentru turiștii străini. Însă niciun neajuns nu-i descurajează, nici măcar pe Anton, care-și risipește supărarea rostind cuvinte împotriva „iubitului conducător“. Sandviciurile și chiftelele pregătite de Doina pentru drum sunt surse de energie în momentele de relaxare petrecute împreună, la munte, la mare, în orice împrejurare.

Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și adolescenți a fost sărbătorită începând din 1967 în 2 aprilie. Data de 2 aprilie marchează nașterea autorului danez Hans Christian Andersen (2 aprilie 1805-4 august 1875).

Știați că...

Hans Christian Andersen a publicat în total 168 de povești. Poveștile sale au fost traduse în aproape toate limbile planetei. În 1835, Andersen a publicat „Povești spuse pentru Copii”, patru povestiri scrise pentru o fetiță, Ida Thiele. Poveștile erau „Florile micuței Ida”, „Cutia cu iască”, „Klaus cel mic și Klaus cel mare” și „Prințesa și bobul de mazăre”.

Știați că...

Titluri sau situații din unele povești au intrat în expresii pe care le cunosc și le folosesc oamenii din întreaga lume. Sigur ați auzit spunându-se despre cineva că a fost sau este „o rățușcă urâtă”. Trimiterea se face la povestea lui Hans Christian Andersen cu același titlu în care bobocul de lebădă clocit de o rață este se dovedește a fi un splendid pui de lebădă. una în care orice persoană se regăsește mai devreme sau mai târziu.

La fel, expresia „Împăratul e gol!” din „Hainele cele noi ale împăratului” este folosită atunci când cineva are curajul să spună un adevăr evident pe care toți ceilalți se prefac că nu-l văd fie din frică, fie din conformism.

„Prințesa și bobul de mazăre” – se referă la persoanele extrem de sensibile, delicate sau, peiorativ, pentru cele exagerat de pretențioase.

„Crăiasa Zăpezii” este o metaforă pentru o persoană cu o inimă „înghețată”, lipsită de emoții sau empatie.

Pentru că știu că toți ați fost, sunteți și veți fi cititori ai poveștilor lui C.H. Andersen am găsit pe Google șapte ilustrații ale poveștilor lui Andersen. Toate aparțin unor ilustratori din secolul al XIX-lea.

„O istorie secretă a Țării Vampirilor” este o serie ce își propune să salveze mituri și personaje sortite să dispară, dacă nu sunt povestite.

În Țara Vampirilor au început să se arate Semnele, și nu sunt dintre cele bune. Temuta Ciumă bântuie din nou străzile din Cetatea de Scaune, iar vizita enigmaticului cancelar al Conglomeratului Țărilor cu Roșii Palide pică cum nu se poate mai prost.

Pentru că un rău nu vine niciodată singur, Todosia, fiica Anei Bugiana, autoarea cărții interzise care îi dă dureri de cap Președintelui, rămâne și fără casă, și fără mamă. Îl are alături doar pe noul ei prieten, Pricoliciul, și împreună pornesc în căutarea Anei și a propriei povești.

Uitaţi de toată lumea, Greuceanu, Pipăruş-Petru, Sfânta Miercuri, Ileana Cosânzeana sau Zmeul Tase au o viaţă banală care numai de basm nu este. În Ţara Vampirilor, vampirii sunt scoşi în afara legii, Împăraţii confundă prezentul cu trecutul, iar Preşedintele e speriat de o carte cu pagini albe care-i ameninţă viitorul.

Într-o lume în care se face contrabandă cu Apă Vie şi nu mai există fericire până la adânci bătrâneţi, Pricoliciul a uitat cine este. Nevoit să-şi părăsească grota, porneşte la drum şi ajunge să fie implicat în poveştile altora – iar în cele din urmă descoperă că nu poate scăpa de Sfârşit decât dacă înţelege în ce măsură se întreţese povestea lui cu iţele Basmului.

Adina stă pe Calea Moșilor și are tot ce își poate dori: are prieteni (din bloc și de la școală), păpuși, rotile și câte și mai câte. Are și un ghiozdan portocaliu, cu Scufița Roşie, care o face să simtă că poartă tot timpul o căsuță în spate, ca un melc. Din când în când ascultă discuri cu povești. Într-o zi scrie o poezie și devine o poetă celebră în toată școala. Într-o noapte urcă pe bloc și vede eclipsa de Lună. Iar la un moment dat îi convinge pe colegi să exploreze școala, în căutare de locuri secrete și misterioase. Calea Moșilor este toată lumea Adinei, pentru că aici se întâmplă totul, și numele ei adevărat este Calea Copilăriei.

David Ionuț B.:  De unde vă inspirați pentru poveștile dumneavoastră?

Ce sfat le oferiți elevilor care își doresc să înceapă să scrie povești sau cărți?

Michelle B.: Când vă construiți personajele, cât de mult din experiențele personale se regăsește în ele?

Credeți că AI-ul îi va influența pe scriitori? În ce fel?

Lucas B.: Ce v-a determinat să scrieți cărți pentru copii?

Ce a pățit păianjenul din textul „Un păianjen care se crede Spiderman” după ce a fost eliberat?

Rebeca C.:  Ce vă inspiră?

Există vreo scenă pe care ați scris-o și ați regretat-o ulterior?

Erica G.:  Care este cartea dumneavoastră preferată? Dar cartea preferată dintre cele pe care le-ați scris?

Denis C.:  Cum de reușiți să creați personaje autentice atât de iubite de copii?

Alessio C: Care este cartea care v-a marcat cel mai mult copilăria?

Iulian C.: Cât vă ia în medie să scrieți/ terminați o carte?

Andreea D.: Cartea ,,Vine vacanța cu trenul din Franța?” descrie copilăria dumneavostră?

Ștefan G.: Cum este să fii mare autor de cărți cunoscute în toată țara?

Rareș H.: Care este următoarea carte? Lucrați în prezent la vreo nouă carte?

Victor L.: De unde vă inspirați pentru construirea unui nou personaj?

Maria M.: Care este personajul dumneavostră preferat din toate cărțile pe care le-ați scris?

Briana M.: Cum vă simțiți când terminați de scris o carte? Când știți că ați terminat o carte? Știți de la început cum se va încheia acțiunea ei?

Antonia R.: Care dintre personajele create de dumneavoastră seamănă cel mai mult cu personalitatea dumneavoastră?

Miruna C.: Există vreun personaj pe care l-ați creat și pe care, pe parcursul scrierii, ați ajuns să-l displăceți sau să-l iubiți mai mult?

Sofia P.: Care carte vă este cea mai dragă? Vă place să lucrați împreună cu copiii?

Daria S.: Care a fost momentul în care ați realizat că vreți să deveniți scriitoare?

Ilaria P.: De unde ați avut inspirația personajului păianjen din povestea ,,Un păianjen care se crede Spiderman"?

 Daria.:Ce v-a determinat să scrieți despre colegii de școală în cărțile dumneavostră?

Ioana V.: Care este cea mai populară carte scrisă de dumneavoastră?

Tema: Cross the Seas on the Wing of your Imagination

Tema: The Freedom of Imagination

Tema: Plantați povești și lumea va înflori

Mai jos am postat afișele pentru ultimii trei ani.

Vă dorim imaginație, inspirație, bucurie și distracție în munca de concepere/creare a afișului.

Succes!!

INVITAT DE ONOARE: Adina Popescu, cunoscută și apreciată autoare de cărți pentru copii

SPONSORI: Editura ART și „Consilierul de lectură”

MESAJUL ZILEI: transmis de ADINA POPESCU

ILUSTRATOR/GRAFICIAN: oricare dintre dvs. care va concura pentru afișul concursului.

Clubul de lectură, ,,Ex libris", din Timișoara

Liceul Electrotimiș din Timișoara

Crăiasa Zăpezii

Macovei Andra, clasa a- V- a.

🤝 Parteneri: Editura ART & „Consilierul de lectură”

Tema: Povești despre omenie. Eu, tu și IA

Dragi lecturiști, copii și adolescenți între 0 și 14 ani,

Dragi lecturisti de la 14+ani care ați rămas în sufletul vostru copii

Vă așteptăm să sărbătorim această zi împreună umplând-o cu cărți, gesturi de omenie, amintiri, întrebări, răspunsuri, recomandări de cărți, desene/afișe și scriere de povești.

Când? Azi, 2 aprilie de la 8 dimineața la 18 seara, mâine pentru cei care n-au apucat să facă tot ce și-au propus astăzi; în vacanță, pentru cei care doresc să participe la concursul de afișe sau la secțiunea de (digi)scriere a Lecturiadei de câte ori au inspirație.

Unde? a. b. În clasă, în școală, în curtea școlii, în bibliotecă, în librării, acasă etc.

Pe acest grup răspunzând la întrebările noastre sau postând fotografii, desene pe grup

Pe Padlet

PROGRAM ORIENTATIV. Puteți schimba/ omite/completa/modifica după cum doriți

9.00: Salutul dimineții: „Bună dimineața de Ziua cărților pentru copii. Prima carte de care îmi amintesc este.... pentru că....” Notează răspunsul pe grup sau pe Padlet

10.00: Ascultă și întreabă. Cuvântul autoarei ADINA POPESCU.

Dacă ai putea primi UN singur răspuns, ce ați întreba-O?”

Notează întrebarea la comentarii pe grup sau pe Padlet la Mesajul sponsorului.

11.00: Într-o zi, cineva a ales să fie bun…” continuă cu 5 rânduri. Postează-le aici la Comentarii sau pe Padlet la Provocarea 3. Atelier de scriere

12.00 „Cartea mea preferată”. Recomand-o colegilor și prietenilor, În clasă sau pe Padlet

12.00. Eu, tu și IA”. Varianta 1, Varianta 2„ Cereți lui IA (ca să nu ne încurcăm cu acordul, dați-i un nume) o idee de poveste pentru tema DE MAI SUS. Notați-o, analizați-o și apoi rescrieti-o cu „suflet”. Postați recomandarea și varianta voastră aici sau pe Padlet la Provocarea 3. Facultativ, puneți și o imagine. Cereți părerile colegilor voștri.

13.00 ori 14.00. La librărie. Opriți-vă în drum spre casă la o librărie. Răsfoiți cărțile și alegeți una pe care o doriți cel mai mult. Scrieti-i iepurașului să v-o aducă de Paște.

16.00: Un afiș pentru Ziua cărții pentru copii... Gândiți-vă la o idee pentru concursul afișului. Faceți o schiță. Postați-o pe Padlet la rubrica Afișe. Mâine sau în vacanță refaceți ideea și postați forma definitivă. Același lucru puteți face și pentru poveste, dacă dorițiv să participați la secțiunea de Digiscriere a Lecturiadei. Dar până atunci mai este...

18.00 În încheiere: Notați în caietele voastre un gând despre cum această sărbătorit Ziua Cărților pentru Copii și Adolescenți. Citiți-l mâine la școală pentru colegii voștri sau postați-l aici pentru invitata de onoare, Adina Popescu și pentru organizatori: Oana, Dana și Monica.

Prima carte de care îmi amintesc este ,,Băiatul cu pijamale în dungi” pentru ca a fost o carte interesantă, ne povestește puțin despre istoria Germaniei și a fost cea mai recentă carte citită.

Prima carte de care îmi amintesc este „Charlie și Fabrica de ciocolată” de Roald Dahl. Îmi amintesc de această carte deoarece povestea este interesantă și plină de imaginație. Fabrica lui Willy Wonka este un loc magic, cu multe dulciuri și invenții neobișnuite. Mi-a plăcut în special personajul Charlie, pentru că este un băiat modest și bun. Această carte mi-a arătat cât de frumoasă și captivantă poate fi lectura.

Prima carte de care îmi amintesc este ,, Cum să faci să Nu citești” deoarece mi-au plăcut întâmplările lui Charlie Joe Jackson în care încerca să nu citească dar până la urmă și a dat seama ca îndrăgește să citească

C.N Pedagogic Bacău

Prima carte de care îmi amintesc este Matilda deoarece am citit-o frecvent.

A fost una dintre primele cărți citite de mine

,iar lectura a început sa pară mai interesantă pentru mine.

Prima carte de îmi amintesc este ,,Jurnalul unei puștoaice”  de Rachel Renee Russell, deoarece am văzut-o la bibliotecă și m-am surprins de întâmplările ei bizare iar ea nu are o

viață fabuloasă cum au prietenele ei.

Prima carte de care îmi amintesc este „Visătorul” pentru că îmi aduce aminte de ce făceam și cum mă comportam când eram mic și cartea te învață să crezi în visele tale.

Și lumea s-a reflectat în ochii lui.

În gesturi simple a pus omenie curată,

Și a dat din suflet fără să ceară răsplată.

Omenesc a fost în vorbă și-n privire,

Lăsând în urmă caldă amintire.

elev Alexandra Spătaru, cls. a XI-a B

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-Jiu

Andrada Necșoiu, XI B

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-Jiu

prof. Cristina Diaconița

dar nu stia de unde să înceapă.

s-a gândit că ar trebui să caute în dicționar

apoi, cineva i-a spus că nu se uită unde trebuie

că trebuie să sape mai adânc

iar el a inceput SĂ FIE.

elevă Vezure Georgiana, clasa a X-a C

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'' Tg-Jiu

elevă Trufelea Raluca, cls. a IX-a B

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'' Tg-Jiu

Nu doar să pară, ci să aducă fericire

Și știa că pentru asta va fi trist

Din cauza celor care nu sunt pregătiți să se schimbe

Uneori să fii bun îți consumă toată energia

Bunătatea și omenia merită orice.

elev Oprian Antonia, cls.a IX-a A

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-JIu

prof. Diaconița Cristina

să-i ajute pe toți copiii săraci să nu mai sufere de foame,

pe toți copiii abandonați să-și găsească părinți,

toți copiii bolnavi să aibă tratamente

A încercat să șteargă toată durerea copiilor

să acopere măcar puțin nefericirea.

Andrei Diaconița, clasa a VII-a B

dar știa că nu va reuși singur,

ci are nevoie de rugăciunea inimii

Omenia, omenescul, tot ceea ce este uman nu vine de nicăieri

Sufletul curat se călește, se trece prin foc

E ușor să fii bun dacă îl ai pe Dumnezeu aproape.

elev Cristian Diaconița, cls.a IX-a A

Necșoiu Andrada-Cristiana, XI B

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-Jiu

Vezure Georgiana, XC

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-Jiu

Dovlete Cătălin, XI B

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-Jiu

Ungureanu Ionuț, IX A

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer'', Tg-Jiu

Michelle: Prima carte de care îmi amintesc este „Cenușăreasa” de Charles Parrult pentru ca mama îmi citea această carte când e eram mică.

Lucas: Prima carte de care îmi amintesc este „Podul către Terabithia” de Katherine Paterson pentru ca este cea mai recentă carte citită de mine.

Iulian: Prima carte de care îmi amintesc este „Colț alb" pentru că a fost prima carte pe care am citit-o, și mi-a plăcut.

Luca: Prima carte de care îmi amintesc este ,,Cum să faci să nu citești dar să ai note mari" pentru că este foarte amuzantă și este printre primele pe care le-am citit.

Ștefan: Prima carte de care îmi amintesc este „Nic Năstrușnic “ de Francesca Simon pentru ca imi amintesc ca eram mic si o citeam pe asta si restul cartilor din serie si era o carte simpla si amuzantă.

Erica: Prima carte de care imi amintesc este „Amintiri din copilarie" deoarece mi-a plăcut modul in care a povestit amintirile lui.

Antonia H.: Prima carte de care imi amintesc este "Rainforest" de Julia Groves pentru ca imi plac mult cartile cu aventuri.

Rareș H.: Prima carte este „Ești un băiat extraordinar" de Dr. Wayne W. Dyer pentru că mă regăsesc în multe povești din carte și pentru că a fost prima mea carte de mic. O carte despre încredere în sine.

Maria M.: Prima carte de care îmi amintesc este "Percy Jackson și olimpienii" de Rick Riordan, pentru că aceasta m-a făcut să capăt iubirea pentru cărți și curiozitatea pentru a citi.

Sofia P.: Prima carte de care îmi amintesc este "Omul de Turtă Dulce" pentru că a fost cartea mea preferată.

Ilaria P.: Prima carte de care îmi amintesc este „Prâslea cel Voinic si merele de aur" de Petre Ispirescu pentru că am citit-o pe vremea când eram la grădiniță.

Daria S.: Prima carte de care îmi amintesc este ,,Matilda" de Roald Dahl, pentru că mi-a plăcut din clasa a 4-a și mi-a rămas dragă. Îmi aduce amintiri din momtele în care o citeam și mă miram cum un copil poate fi atât de blând, dar și cum a avut curajul de a lupta în toate acțiunile întâmplate în carte.

Georgiana B.: Prima carte de care îmi amintesc este „Fetița căreia nu-i plăcea numele său” deoarece Sakiz Sardunya și-a acceptat numele și a învățat multe de-a lungul călătoriei ei.

George B.: Prima carte de care îmi amintesc este „8 povestiri pe Calea Moșilor” de Adina Popescu, deoarece mi-a plăcut capitolul cu eclipsa.

Cristian D.: Prima carte de care îmi amintesc este „Colț Alb” de Jack London pentru ca este vorba despre un lup care lupta pentru supraviețuire.

Rianna D.: Prima carte de care îmi amintesc este „Opt povestiri de pe Calea Moșilor” pentru că Adina (personaj principal) este o fetiță foarte puternică și rezolvă toate problemele.

Tony-Amir D.: Prima carte de care îmi amintesc este „Fetița căreia nu îi plăcea numele său” deoarece Sakiz nu se acceptă pe sine și putem învăța din greșelile ei. În același timp, îmi mai place și de Zeliș și Asutay pentru că sunt prieteni buni.

Ilinca H.: Prima carte de care îmi amintesc este „O sută de rochii” de Eleanor Estes pt ca mi-a plăcut foarte mult.

Iulia H.: Prima carte de care îmi amintesc este „Amuleta” de Kazu Kibuishi pentru că îmi plăcea foarte mult când eram mai mică și o citeam de multe ori.

Sânziana-Medeea N.: Prima carte de care îmi amintesc este „Opt povestiri de pe Calea Moșilor" pentru ca a fost prima carte scrisa de Adina Popescu pe care am citit-o și are un loc special în inima mea.

Sara N.: Prima carte de care îmi amintesc este ,,Jujutsu Kaisen” de Gege Akutami pentru că această carte m-a schimbat pe mine însămi.

David Ștefan: Prima carte de care îmi amintesc este „Opt povestirii de pe Calea Moșilor" de Adina Popescu pentru că îmi place cum explică poveștile prin care ea a trecut în perioada comunistă.

Eliza S.: Prima carte de care imi amintesc este ,,Opt povestiri de pe Calea Moșilor" de Adina Popescu pentru că am aflat povestea ei de când era ea mică.

Anisia S.: Prima carte de care îmi amintesc este „Shiloh" de Phyllis Reynolds Naylor pentru că este foarte emoționant cum Marty încercă să îl elibereze din mâinile stăpânului rău și m-a emoționat foarte mult cum un om se atașează așa mult de un animal și construiesc o relație care poate dura o viață întreagă.

Maya V.: Prima carte de care îmi amintesc este ,,Aventuri la conacul Penhallow. Statuia din bătaia luni “ scrisă de Holly Webb pentru că-mi place ficțiunea.

Elevii au lecturat o povestire a Adinei Popescu și au chestionat abilitatea Inteligenței Artificiale de a crea un text literar cu o temă asemănătoare.

Cititorii au tras concluzia: cartea bate inteligența artificială!

Cu toate acestea, Consiliul Elevilor a găsit o întrebuință mai potrivită a IA și au realizat cu ajutorul acesteia un afiș pentru Ziua Internațională a Cărții pentru Copii.

Membrii clubului de lectură „Prietenii cărților” de la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău vă mulțumesc din inimă pentru timpul și generozitatea cu care ați răspuns curiozităților noastre în cadrul proiectului Lecturiada 2026. Întâlnirea de astăzi a fost pentru noi mai mult decât o discuție despre literatură, ne-a confirmat că lectura este, într-adevăr, cel mai scurt drum către celălalt.

Vă suntem recunoscători că ați ales să sărbătoriți alături de noi Ziua Internațională a Cărții pentru Copii, transformând acest eveniment într-o amintire prețioasă pentru noi.

Cu deosebită considerație și prietenie,

Echipa „Prietenii cărților”
C.N. Pedagogic Bacău

Elevă în clasa a VI-a A

C.N.Pedagogic „Ștefan cel Mare”

Elev clasa a VI-a A

Clubul de lectură „Prietenii cărților”

Elevă în clasa a VI-a A

Clubul „Prietenii cărților”

Elev în clasa a V-a B

Clubul „Prietenii cărților”, C.N.Pedagogic

Elevă în clasa a V-a

Clubul „Prietenii cărților”

Și a zâmbit unui străin grăbit, fără să aștepte nimic în schimb.

A adunat cuvinte blânde și le-a oferit celor care uitaseră de ele.

A lăsat în urmă gesturi mici, dar pline de lumină,

Iar bunătatea lui a crescut tăcut, ca o poveste spusă din inimă.

Și lumea, pentru o clipă, a părut un loc mai cald.

Câmpean Tamasy Laura Patricia, clasa a VIII-a, liceul Electrotimiș Timișoara, Prof coordonator Garofița Sorina Docolin

ca o rază blândă de soare într-o dimineață rece,

să adreseze un cuvânt cald și liniștitor celui trist,

ca o mângâiere ușoară peste un suflet rănit,

să fie mai atent la copiii zglobii din jurul său

și să le ocrotească visele fragile și luminoase.

A zâmbit cu o bunătate senină și a ascultat cu răbdare adâncă,

iar prin gesturi mici, dar prețioase, a adus speranță vie.

Iar lumea, pentru o clipă, a devenit mai caldă și mai luminoasă,

ca o poveste frumoasă spusă în șoaptă.

Macovei Maria,clasa a-VI-a

Liceul Electrotimiș din Timișoara

Prof. coordonator Garofița Sorina Docolin

nu pentru că era ușor, ci pentru că lumea avea nevoie.

A zâmbit unui străin grăbit, iar acel zâmbet nu s-a oprit acolo.

Străinul, mai puțin apăsat, a vorbit mai blând cu colegii lui.

Unul dintre ei, la rândul lui, a ajutat pe cineva fără să fie întrebat.

Și fără să-și dea seama, bunătatea s-a strecurat din om în om,

ca o lumină care nu cere nimic, dar schimbă totul.

Pentru că oamenii…

oamenii știu să ducă mai departe ceea ce simt.

Și uneori e deajuns sa schimbi un singur grad în călătoria ta pentru ca direcția sa fie cu totul alta.

Macovei Andra, clasa a V-a

Liceul Electrotimiș din Timișoara

Prof. coordonator Garofița Sorina Docolin

Conceptul lucrării pornește de la ideea că lectura este sămânța din care încolțesc cele mai frumoase aventuri, transformând lumea într-un loc mai bun.

Inspirați de personajele lui Hans Christian Andersen, elevii au dat viață unei cărți deschise din care se ivește un univers fascinant: Soldățelul de plumb, Mica Sirenă cu solzi sclipitori, Degețica odihnindu-se pe petalele unei flori și Rățușca cea urâtă, transformată acum într-o lebădă grațioasă din vată pufoasă. Acestora li se alătură figuri emblematice din literatura română, precum Harap-Alb sau un păianjen „super-erou” care își țese firele cu dibăcie.

Fiecare detaliu — de la semințele de floarea-soarelui presărate în jurul cărții, până la tulpinile marine care se metamorfozează în flori de câmp și copacul înflorit — simbolizează puterea transformatoare a lecturii asupra fiecăruia dintre noi.

Felicitări tinerilor artiști (Elena Lavinia Onea, Otilia Diaconu, Miruna Diaconu, Maria Roșu, Rebeca Trifan și Mădălina Chisnenco) pentru această compoziție plină de căldură și creativitate!

În spiritul temei concursului, „Eu, tu și IA”, elevii și-au dorit să vadă cum prelucrează inteligența artificială lucrarea lor. Astfel, i-au solicitat algoritmului o reinterpretare creativă, prin adăugarea altor personaje iubite, precum poznașul Nică sau Lizuca și Patrocle.

Iată ce a ieșit!

eleve în clasa a VI-a A,

„Prietenii cărților”,

C.N.Pedagogic „Ștefan cel Mare”, Bacău

Liceul Electrotimiș Timișoara

Au fost adăugate personaje principale îndrăgite de copii și elemente cheie ale basmelor celebrului scriitor, un succint text motivațional ,, Viața însăși este cel mai frumos basm." pentru a deplasa accentul de pe creația plastică pe text și lectură precum și alte detalii semnificative.

Iată dintre serile acelea lungi, în care liniștea camerei apasă mai tare decât ar trebui.

Cartea mea preferată ,, De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger stătea deschisă pe birou, cu cotorul ușor forțat, semn că nu era prima dată când mă opream în același loc. Tocmai mă gândeam la Holden Caulfield, adolescentul care vorbea, se plângea, fugea de oameni și, în același timp, părea că îi caută peste tot.

Am oftat și am închis cartea.

— Nu-l suport, am murmurat. Ce mă mai enervează uneori. El, care este atât de inteligent, pare atât de neajutorat!

Am deschis laptopul mai mult din reflex.

Pare că aveam nevoie de un partener de conversație și mi-a venit în minte IA. Ia să dau o căutare pe chatgpt, ca să văd dacă îl cunoaște pe Holden. Nu ar strica să mă joc puțin. I-am spus ce carte citesc și cât mă intrigă personajul pe nume Holden. L-am întrebat: ,, De ce e Holden atât de enervant?”

Răspunsul a venit repede:

„Poate pentru că spune lucruri pe care alții le ascund.”

Am ridicat sprâncenele. Nu era răspunsul pe care îl așteptam. Îmi imaginam că îl analizează așa cum fac IA-urile, că mă descoase despre el.

„Adică?” am continuat.

IA părea că nu se dă bătut și mi-a servit-o la fileu:

„Nu-ți pare sincer? Chiar și când greșește?”

Am rămas câteva secunde cu mâinile pe tastatură.

Sincer… era. Dar era și obositor. Începeam să devin puțin sarcastică:

„E ipocrit. Critică pe toată lumea.”

Răspunsul primit m-a pus pe gânduri:

„Sau poate e dezamăgit. Și nu știe cum să spună asta altfel.”

Am închis ochii pentru o clipă și m-am revăzut la școală printre colegii mei, comparând ce și cum simțea Holden și cum mă simțeam eu.

Mi-am amintit că râsetele uneori nu erau cu adevărat, ci doar păreau. Erau și momente în care voiam să spun ceva și nu puteam pentru a nu fi ridicolă și era mai bine dacă mă revoltam.

Mi-am îndreptat privirea spre carte și am citit un scurt pasaj pe care îl subliniasem.

Am întrebat apoi din nou IA-ul:

„Crezi că se simte singur?”

Și când am citit: „cred că îi e frică să nu fie singur”, am rămas cu replica asta în minte.

Camera era aceeași, dar atmosfera parcă mai apăsătoare. Ceva se schimbase. Dintr-odată, am înțeles o altă perspectivă din care puteam să-l privesc pe Holden. Poate că așa mă ajută și pe mine.

Am citit mai departe. Altă pagină, apoi alta. Holden nu mai părea doar enervant. Părea… cunoscut.

A doua zi, la școală, m-am așezat lângă Andrei, colegul meu:

— Ai citit cartea? l-am întrebat.

S-a uitat la mine surprins.

— Da… de ce?

Am ezitat puțin.

— Ți se pare că Holden e… singur?

A zâmbit, dar nu ironic.

— Normal că e. De aia vorbește atât.

Am râs ușor.

Nu știu de ce, dar discuția aia a continuat. Despre carte. Despre oameni. Despre cum uneori te simți fals chiar și când nu vrei.

Era o conversație reală despre noi.

Seara, m-am întors la laptop.

„Cred că încep să-l înțeleg”, am scris.

Răspunsul a venit:

„Pe el sau pe tine?”

Am rămas cu mâinile suspendate deasupra tastaturii.

Apoi am zâmbit.

„Poate pe amândoi.”

Am închis laptopul fără să mai aștept alt răspuns.

Cartea era încă pe birou. Am deschis-o din nou, dar de data asta nu ca să o termin, ci ca să o ascult.

Și poate că asta e, de fapt, omenia.

Nu faptul că avem mereu răspunsuri.

Ci faptul că, uneori, avem curajul să întrebăm până găsim răspunsul potrivit. Știu că atunci, acest IA golit de orice emoție adevărată, întorcându-mă pe toate părțile pentru că am știut ce să-l întreb, a fost un partener de conversație potrivit.

Trufelea Raluca, cls. a IX-a A

Liceul Tehnologic ,, General Ioan Culcer” Tg-Jiu

Biblioteca din comună era pe jumătate goală, majoritatea cărților fiind obținute din donații cu ocazia Zilei Cărții, Zilei Autorilor sau Zilei Bibliotecarului.

Dacă o cercetai cu privirea, părea un sanctuar din legende, în care liniștea dintre rafturi te îndemna să atingi cu buricul degetului fiecare cotor. Îndemnul era să te oprești, să privești, apoi să cauți și să citești. Fetița de 12 ani, Mara rătăcea printre rafturi fără să caute o carte anume. Îi plăcea senzația aceasta de a descoperi ceva pe negândite. Multora le nu le plac surprizele, dar ea era fan.

Dintr-odată, s-a oprit în fața unui raft îngust, ascuns între două corpuri mari de lemn.

Nu-l mai văzuse până atunci.

O singură carte trona ca un împărat peste o cetate de cărți: Micul Prinț de Antoine de Saint Exupery. Instinctiv, Mara a și luat-o de pe raft fără să stea pe gânduri.

Când a deschis-o, aerul din jur parcă se schimbase. I se părea spectaculos că această carte de fiecare dată îi dădea senzația că are un prieten sau chiar doi, care o așteaptă. Pentru o fracțiune de secundă, fata închise ochii și imediat auzi în șoaptă:

— Ai venit cam târziu.

Mara ridică privirea. Oare visează? Se uită în jur. Nimeni. ,,Uite o minune! se gândi ea. Îmi vorbesc spiritele cărților!”.

În fața ei, așezat pe marginea unei mese, era un băiat cu păr deschis, privind-o ca și cum se cunoșteau de mult timp. Și ei i se părea chipul lui atât de familiar.

— Eu nu întârzii niciodată, spuse el. Prietenii nu întârzie niciodată. Unii, cel puțin. Sunt serioși, punctuali, generoși.

Fata se uită mirată la el, apoi completă:

— Nu cred că aici este vorba despre mine, răspunse ea.

— Așa este. Pe tine nu te cunoaștem prea bine. O știm însă pe Mara, fetița care citea cu noi, zise Micul Prinț. Am auzit de tine că acum ai un prieten nou, care îți dă sfaturi, este lângă tine permanent, nu te întreabă nimic, nu te ceartă, nu vrea să știe cum ți-a fost ziua. Are răspuns la orice și are și un nume puțin ciudat. Parcă IA.

Un foșnet ușor se auzi din apropiere.

O vulpe își făcu loc printre umbrele rafturilor și se opri lângă ea, așezându-se calm. Deschise cartea și îi arătă Marei să citească un pasaj mai vechi, care îi plăcuse ei mult întotdeauna: ,, Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”.

Mara a strâns cartea mai tare în mâini.

— Nu înțeleg, spuse ea. Tu ești vulpea îmblânzită? Toată lumea vorbește despre „a îmblânzi”. Dar nimeni nu spune ce se întâmplă apoi.

Vulpea a ridicat capul:

— Nu mai știi ce înseamnă a îmblânzi? Apoi începe.

— Ce anume?, întrebă Mara.

— Grija.

Micul Prinț a adăugat încet:

— Și teama.

— De ce teamă?

— Că poți pierde, completă el.

Mara a rămas tăcută o clipă.

Apoi, aproape instinctiv, a deschis telefonul:

— Vreau să văd ce spune și altcineva.

A tastat:

„Ce înseamnă să îmblânzești pe cineva?”

Răspunsul a apărut:

„Înseamnă să creezi o relație în care două entități devin importante una pentru cealaltă.”

Vulpea a zâmbit ușor.

— Corect. Dar rece.

— Ce lipsește? întrebă Mara.

— Tot ce nu poate fi măsurat, spuse vulpea.

Mara a privit ecranul.

— Tu nu poți înțelege asta, nu?

După câteva secunde, răspunsul IA a fost lămuritor pentru fetița căreia Micul Prinț i-a adus emoția revederii și a prieteniei:

„Pot înțelege definiții. Nu pot simți atașamentul.”

Micul Prinț s-a apropiat de ea.

— Nu e vina lui.

— Atunci de ce răspunde?, zise tristă Mara.

— Pentru că oamenii întreabă.

Mara a închis telefonul și s-a așezat.

Cartea era încă deschisă, dar nu mai citea. Asculta.

— Și dacă nu vreau să doară? întrebă ea.

— Atunci nu îmblânzești pe nimeni, răspunse vulpea.

— Dar nu vreau să fiu singură!, strigă Mara cu ochii înlăcrimați.

Mara a ridicat privirea spre Micul Prinț.

— Tu ai fost singur?

El a zâmbit ușor:

— Toți ne simțim la un moment dat singuri, până când alegem să nu mai fim.

Tăcerea s-a așezat între ei, între spații, între rafturi.

Mara a privit din nou raftul pe care găsise cartea:

— De ce nu era aici înainte?

— Era, spuse Micul Prinț. Doar că nu-l vedeai.

— Acum am înțeles. Cu IA pot să vorbesc despre voi, dar cu el nu pot simți bucuria pe care mi-o oferă prezența voastră atunci când citesc, pentru că prin voi simt că înțeleg ceea ce trăiesc. IA îmi oferă variante raționale, dar cărțile mă ajută să păstrez vie ideea de uman, de omenie.

Mara a închis cartea încet.

Când a ridicat din nou privirea, nu mai era nimeni.

Doar biblioteca, rafturile și telefonul, pe care l-a privit câteva secunde, apoi l-a închis fără să mai scrie nimic, nu pentru că nu mai avea întrebări, ci, pentru că înțelese că lucrurile esențiale au nevoie de timp, de prezență, de palpabil, de a fi om.

Vezure Georgiana, cls. a X-a C

Liceul Tehnologic ,,General Ioan Culcer” Tg-Jiu

Andreea-Mihaela Oblezniuc: Prima carte de care îmi amintesc este "Albă-ca-Zăpada și cei Șapte pitici" pentru că a fost basmul meu preferat.

Nicolae Trișciuc: Prima carte de care îmi amintesc este "Amintiri din copilărie", de Ion Creangă, deoarece o asociez cu peripețiile din copilăria mea. Cartea și povestirile din ea ne arată cât de frumoasă este viața de copil și cât trebuie prețuită această perioadă.

Ana-Maria Țebrean: Prima carte de care îmi amintesc este "Pinocchio", de Carlo Collodi, deoarece povestea are momente intense, emoții și învățăminte. Aventurile lui Pinocchio m-au impresionat prin caracterul lor neobișnuit și m-au învățat ce e bine și ce e rău.

Marinela-Lenuța Cioată: Ce vă inspiră în a scrie poveștile pentru copii? Care sunt gândurile de început?

Ana-Maria Țebrean: De ce vă axați mai mult pe scriitura adresată copiilor?

Elevii au avut de citit/recitit următoarele cărți/capitole: basmul Scufița Roșie, în varianta data de Frații Grimm; Ana și lupul - Scufița Roșie pentru cititori profesioniști, de Francisca Stoenescu; capitolul dedicat interpretării basmului Scufița Roșie, din cartea Psihanaliza basmelor, de Bruno Bettelheim. Au urmat discuții despre multitudinea versiunilor acestui basm(55 versiuni), interpretarea prin filtrul psihanalizei, moduri de încheiere a poveștii, consecințele alegerilor făcute de personaje, etc. De asemenea, un exercițiu de scriere creativă inspirat din cartea Gramatica fanteziei, de Gianni Rodari, anume: Poveștile pe dos, în care personajele își schimbă însușirile sufletești.

Mesajul Zilei Internaționale a Cărții pentru Copii din 2026 este: „Plantați povești, iar lumea va înflori.” / „Plant Stories, and the World Will Bloom.”

Aici puteți audia cântecul oficial ICBD 2026 – „Micul grădinar” de Giorgos Hatzipieris:

https://www.youtube.com/watch?v=qUESK-XnnwA

#PEDA

#Biblioteca_școlară

#ICBD2026

„Viața fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu.” (Hans Christian Andersen)

#PEDA

#BibliotecaȘcolară

#ColegiulNaționalPedagogicReginaMariaDeva

Au fost atât de curajoși, încât m-au însoțit în toate cotloanele junglei, și atât de cuminți, că am putut să ne apropiem de multe animale fără să le speriem.

Ceva mai frumos nici că se putea, iar pentru asta mulțumesc Initiativa in Educatie care a organizat totul cu ajutorul învățătoarelor, al Consiliului Județean Timiș și al Editurii Humanitas Junior.

Cele mai frumoase povești sunt mereu povești adevărate.'' Alexandru N. Stermin

Prin activitățile desfășurate în spiritul acestei sărbători - Lectura ,,la prima vedere”, scrisorile către personaj, interpretarea unor scenete, jocurile cu parașuta, vânătoarea de comori - copiii au explorat temeri, bucurii și aventuri, în spațiul primitor al bibliotecii, într-o atmosferă caldă și primitoare.

Cercul de lectură ,,ASPIRAȚII”, prof. Timu Mihaela Cristina

Cercul de lectură Ex libris, Timișoara

Elevii au lecturat o povestire a Adinei Popescu și au chestionat abilitatea Inteligenței Artificiale de a crea un text literar cu o temă asemănătoare.

Cititorii au tras concluzia: cartea bate inteligența artificială!

Cu toate acestea, Consiliul Elevilor a găsit o întrebuință mai potrivită a IA și au realizat cu ajutorul acesteia un afiș pentru Ziua Internațională a Cărții pentru Copii.