Sarbatorile sunt oranduite pentru ca sa dam odihna trupului si totodata sa ne ingrijim in chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7).

II 1. Sfintele Paşti sau Sărbătoarea Învierii Domnului, considerată cea mai veche
şi mai mare sărbătoare creştină, „sărbătoarea sărbătorilor şi praznicul praznicelor”;
II 2. Înălţarea Domnului Iisus Hristos la cer, care cade întotdeauna joia,
la patruzeci de zile după Sfintele Paşti;
II 3. Rusaliile – numită în popor şi Duminica Mare – sau Duminica Pogorârii Duhului Sfânt,
care cade la cincizeci de zile după Sfintele Paşti, sau la zece zile după praznicul Înlţării Domnului;
II 4. Sfânta Treime, care se serbează luni după Duminica Pogorârii Sfântului Duh (vezi mai jos NB*);
II 5. Schimbarea la faţă a Domnului, la 6 august;
II 6. Naşterea Domnului sau Crăciunul, la 25 decembrie;
II 7. Tăierea împrejur a Domnului, la 1 ianarie respectiv  la 8 zile după Crăciun;
II 8. Botezul Domnului, Epifania, Teofania sau Arătarea Domnului, la 6 ianuarie;
II 9. Întâmpinarea Domnului (Stretenia), la 40 de zile după Crăciun, adică la 2 februarie;
II 10. Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile, Duminica Stâlpărilor sau Duminica Floriilor);
II 11. Tot între praznicele împărăteşti se numără de obicei şi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie;