-În ultimele decenii, relația dintre cele trei puteri ale statului au suferit transformări. Puterea executivă si cea legislativă au devenit mai interdependente. Puterea legislativului de a cere socoteala executivului s-a diminuat. În acelaşi timp, rolul puterii judecătoreşti a evoluat. Numărul cazurilor aduse în faţa instanţelor judecătoreşti şi numărul actelor legislative pe care instanţele trebuie să le aplice au crescut dramatic. Creşterea puterii executive a condus în mod special la un număr tot mai mare de contestaţii în instanţă ale acţiunilor acesteia, ceea ce, la rândul său, ridică anumite întrebări privind obiectul rolului de control al puterii judecătoreşti asupra executivului. Numărul contestaţiilor în instanţă privind puterile şi acţiunile legislativului a crescut. Prin urmare, puterea judecătorească este nevoită tot mai des să examineze şi uneori chiar să restrângă acţiunile celorlalte două puteri.În prezent, pentru părţile în litigiu şi pentru societate în ansamblu, procesul judiciar oferă un fel de arenă democratică alternativă în care are loc schimbul de argumente între segmente ale publicului şi puterile statului şi sunt dezbătute chestiuni de interes general. Instanţele judecătoreşti decid în probleme de mare importanţă economică şi politică. Instituţiile internaţionale, în special Consiliul Europei şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Uniunea Europeană şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CEJ) au toate o influenţă considerabilă în statele membre, în special în consolidarea independenţei puterii judecătoreşti şi a rolului acestei în apărarea drepturilor omului. De asemenea, aplicarea regulilor şi standardelor europene şi internaţionale şi punerea în aplicare a deciziilor CEDO şi CEJ prezintă noi provocări pentru magistraţii din statele membre, aplicarea acestora fiind contestată uneori de politicieni şi analişti.

Prezentul Avizi studiază următoarele chestiuni:

Prezentul Aviz nu studiază principiile de bază ale independenţei judiciare, deoarece aceasta a fost analizată în Avizul nr. 1 al CCJE (2001). Relaţia instanţelor judiciare cu presa a fost discutată în Avizul nr. 7 (2005) Partea C, prin urmare nici aceasta nu va fi abordată în detaliu în prezentul Aviz. 

II. Cadrul constituţional al democraţiei moderne: unde se încadrează puterea judecătorească? 

Este un principiu general acceptat că statul democratic modern trebuie să se întemeieze pe separarea puterilor. Puterea judecătorească este unul dintre cei trei stâlpi esenţiali dar egali ai statului democratic modern. Toate cele trei puteri oferă un serviciu public şi trebuie să ceară socoteală una alteia pentru acţiunile lor. Într-un stat democratic de drept niciuna dintre cele trei puteri ale statului nu acţionează în interes propriu, ci în interesul poporului, în ansamblu. Într-un stat democratic de drept, (“Etat de droit” sau “Rechtsstaat”) toate cele trei puteri trebuie să acţioneze pe baza legii şi în limitele stabilite de lege. 

III. Independenţa puterii judecătoreşti şi separarea puterilor

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă pentru a-şi îndeplini rolul cu privire la  celelalte puteri ale statului, societatea în general şi părţile din litigii. Independenţa judecătorilor nu este o prerogativă sau un privilegiu acordat în interesul lor propriu, ci în interesul statului de drept şi al tuturor celor care caută şi doresc justiţie. Independenţa judiciară este mijlocul prin care se asigură imparţialitatea judecătorilor. Ea este aşadar condiţia preliminară care garantează că toţi cetăţenii (şi celelalte puteri ale statului) sunt egali în faţa instanţelor judiciare.  Independenţa judiciară este un element intrinsec al datoriei de a decide sentinţele în mod imparţial. Numai o putere judecătorească independentă poate pune efectiv în aplicare drepturile tuturor membrilor societăţii, în special ale acelor grupuri care sunt vulnerabile sau nepopulare. Astfel, independenţa este o cerinţă fundamentală care permite judecătorilor să apere democraţia şi drepturile omului.

Toate cele trei puteri ale statului exercită autoritate considerabilă. Puterea legislativă elaborează legile şi alocă bugetul de stat. Puterea executivă exercită autoritatea, ajungând chiar până la folosirea forţei fizice (în limitele legii) pentru a susţine şi executa legea unei țări. Puterea judecătorească nu doar decide chestiuni de importanţă fundamentală pentru fiecare cetăţean şi pentru societate în general, dar afectează prin sentinţele şi deciziile ei chiar şi treburile obişnuite ale fiecărei persoane fizice care caută sprijin în instanţă. În acest scop, judecătorii se bucură de o autoritate şi de competenţe foarte cuprinzătoare.

B. Diferite elemente de legitimitate ale puterii judecătoreşti 

Puterea judecătorească este creată ca parte a cadrului constituţional al statelor democratice supuse principiilor statului de drept. Prin definiţie, aşadar, atunci când cadrul constituţional al unui stat este legitim, atunci şi baza puterii judiciare ca parte a acelei constituţii este la fel de legitimă şi de necesară ca parte a statului democratic ca şi celelalte două puteri componente

Din perspectiva noastră Previzul Avizului trebuie sa studieze  principiile judiciare.Noi am desființa judecătoria, pentru ca ar trebui sa existe o comisie care sa dezbată problema nu doar o singură persoană.

Scorțar Roxana

Mihai Carla

Mihai Edi