Pălăria galbenă – Brutarul supărat că a fost înșelat s-a adresat judecătorului cu gândul că cel vinovat este țăranul. Mirarea țăranului l-a surprins pe judecător cât și pe brutar. Nu înțelegea de ce este acolo. Judecătorul a cântărit acuzațiile și apărarea celor doi. A decis să nu scoată în evidență înșelătoria și nici naivitatea personajelor. După ce judecătorul s-a gândit o vreme, s-a hotărât să îi ceară brutarului să cumpere un cântar nou cu greutăți noi iar țăranul să fie cel care să-i cântărească aluatul de pâine zilnic. Țăranul va avea voie să-și cântărească untul pus spre vânzare. Brutarul rușinat a acceptat chiar să se asocieze, în afaceri  cinstite, cu țăranul.

 Pălăria albă – Un brutar renumit a cumpărat 1 kilogram de unt de la un țăran. Țăranul era mai sărac și s-a gândit  că poate cântări untul punând într-un taler o pâine de un kilogram drept masură. Brutarul a cântărit untul și a văzut că a fost înșelat de țăran. Lipseau 200 g de unt. S-a adresat ofensat judecătorului. Judecătorul a fost cel care a scos la iveală șarlatănia brutarului vizavi de țăranul cinstit.

Pălăria roșie – Țăranul  a cântărit untul folosind pâinea brutarului drept greutate. Astfel se dovedește că țăranul era onest, sincer și inventiv. Brutarul era ipocrit, hoț și răutăcios. Adevărul iese la suprafață în orice situație așa cum judecătorul a reușit să o facă analizând situția celor doi.

    Pălăria verde-  Cele două personaje brutarul și țăranul ar fi putut să nu ajungă în fața judecătorului dacă ar fi existat relații interumane sănătoase. Brutarul ar fi putut să îl roage pe țăran să-i arate cum a cântărit untul. Ar fi văzut că măsura era de fapt pâinea sa de 1kg.  Găsea o modalitate să îi spună țăranului că îi va oferi o altă pâine cu care să cântărească untul de acum încolo. Sau îi poate cumpăra o greutate de 1kg. Țăranul ar fi apreciat ajutorul brutarului.

Pălăria albastră - Țăranul era un om cinstit și harnic. Fiind mai sărac și-a cumpărat cântar fără greutăți. S-a gândit că poate să-și vândă untul folosind pe post de greutate o pâine de 1 kg. Brutarul era ferm convins că a fost păcălit de țăranul care i-a vândut untul. Nu a crezut că va ieși la iveală înșelătoria pe care el o practica. Vindea pâine de 800 g la prețul și cantitatea de 1kg. Brutarul înșela cumpărătorii însă nu suporta să fie tratat așa și el de către alți vânzători. Judecătorul este personajul care împarte dreptatea și scoate în evidență morala fragmentului „ Cel ce vrea să înșele singur se înșeală. ”

     Pălăria neagră –Brutarul fura la cântar zilnic pe fiecare client cu 200 g. Furios și indignat se adresează judecătorului invocând o faptă de care el nu era străin. Considera că înșelătoria trebuie pedepsită și nu s-a gândit niciun moment că de fapt el va fi cel pedepsit. Hoțul striga hoțul în fața judecătorului.