Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane.

Produs al unei lungi tradiţii de gândire liberă, umanismul a inspirat o mare parte dintre marii filosofi și artiști ai lumii, dând astfel naștere știinţei înseși.

El afirmă valoarea, demnitatea și autonomia individului și dreptul fiecărei fiinţe umane la cel mai mare nivel de libertate posibilă, compatibilă în același timp cu drepturile altora. Umaniștii au datoria de a se îngriji de întreaga umanitate, inclusiv generaţiile viitoare. Umaniștii sunt de părere că moralitatea este o parte intrinsecă a naturii umane, bazată pe înţelegere și grijă faţă de ceilalţi, ce nu are nevoie de confirmare externă.

Caută să folosească știinţa în mod creativ, nu distructiv. Umaniștii sunt de părere că soluţiile la problemele omenirii se găsesc în gândirea și acţiunea umană și nu în intervenţia divină. Umanismul sprijină aplicarea metodelor știinţifice și a gândirii libere asupra problemelor bunăstării umane. Dar Umaniștii cred în același timp că aplicarea știinţei și a tehnologiei trebuie să fie temperată de valorile umane. Știinţa ne oferă mijloacele, dar valorile umane trebuie să propună scopul final.

Umanismul tinde către cel mai înalt grad posibil de dezvoltare a fiecărei fiinţe umane. Consideră că democraţia și dezvoltarea umană sunt chestiuni de drept. Principiile democraţiei și ale drepturilor omului sunt aplicabile relaţiilor interumane și nu sunt restricţionate de formele de guvernare.

Umanismul se avântă întru construirea unei lumi bazată pe ideea de persoană liberă responsabilă faţă de societate și recunoaște dependenţa noastră de și responsabilitatea pentru lumea naturală. Umanismul nu este dogmatic, nu impune niciun crez asupra aderenţilor săi. Este, în acest fel, angajat în susţinerea unei educaţii lipsite de îndoctrinare.

Religiile majore ale lumii pretind că sunt bazate pe revelaţii valabile pentru totdeauna, și mulţi încearcă să impună felul în care văd ei lumea asupra întregii umanităţi. Umanismul admite că o cunoaștere solidă a lumii și a noastră se naște printr-un proces continuu de observaţie, evaluare și revizuire.

Umanismul recunoaște puterea transformatoare a artei. Umanismul afirmă importanţa literaturii, muzicii și a artelor creatoare și vizuale pentru dezvoltarea și împlinirea personală.

… ce tinde către împlinirea în cel mai înalt grad posibil prin cultivarea unei vieţi etice și creative și oferă mijloace etice și raţionale de abordare a provocărilor zilelor noastre. Umanismul poate fi un mod de viaţă pentru oricine, oriunde.

Omul constituie astfel valoarea suprema, este un scop in sine si nu un mijloc. Umanismul implica un devotament pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, in sprijinul intereselor umane. Axandu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificarilor transcendentale cum ar fi dependenta de credinta, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelatii divine. Umanistii sustin moralitatea universala bazata pe conditia umana ca loc comun, sugerand ca solutiile problemelor sociale si culturale umane nu pot fi provincialiste.

  Cea de-a doua facand referire la miscare spirituala care sta la baza Renasterii, aparuta in Italia in secolul al XIV-lea si care s-a extins in mod progresiv in Europa apuseana pana in secolul al XVII-lea. Ea este marcata de reintoarcerea la textele antichitatii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viata, de gandire si de creatie artistica.

  
  In mod traditional, istoricii situeaza inceputurile umanismului modern in Italia secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca si Giovanni Boccaccio. Dupa invadarea Imperiului Bizantin de catre turci, un mare numar de invatati greci se refugiaza in peninsula italica, aducand cu ei manuscrise in limba lor de origine. Literatii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, invata limba greaca veche si traduc in italiana operele clasice grecesti. Poezia latina a epocii romane este redescoperita gratie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati si Gian Francesco Poggio traduc in limba italiana operele scriitorilor romani.

  Pico della Mirandola face parte din randurile filozofilor si savantilor umanisti, apreciati pentru eruditia lor. Difuzarea textelor este favorizata de descoperirea tiparului si perfectionarea imprimeriilor, dar si de dezvoltarea oraselor si universitatilor, locul de intalnire al invatarilor. Un eveniment important il constituie infiintarea "Academiei" din Florenta sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusa de Marsilio Ficino - traducator al Dialogurilor lui Platon -, unde se intalnesc umanisti ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo si Angelo Poliziano. 

"Academia" florentina este dedicata in primul rand filozofiei platoniciene, opunandu-se scrierilor lui Aristotel introduse in Europa de Averroes si Avicenna si acceptate de Biserica Catolica. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influenta asupra dezvoltarii literaturii, picturii si arhitecturii din epoca Renasterii. Asa, de exemplu, Pirro Ligorio picteaza tabloul "Alegoria stiintelor". Cyriac din Ancona a fost o alta fiinta umanist sa-si aminteasca; el a fost numit "Tatal de Arheologie"

  Umanismul se propaga in primul rand in Germania si Olanda. Ambele tari cunoscand o mare expansiune a imprimeriilor, se organizeaza adevarate targuri de carti care favorizeaza schimburile culturale.

  Umanismul influenteaza in mod hotarator viata secolului al XVI-lea. La inceput stiintele nu erau incluse si se gaseau la marginea acestei miscari. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Paré nu acorda nicio atentie autorilor antici, preferand sa se bazeze pe experienta si practica. Se studiaza totusi scrierile lui Arhimede, iar Copernic afirma ca experienta trecutului este necesara pentru noi descoperiri.

Umanismul influenteaza si viata politica. Umanistii amintesc suveranilor datoriile lor fata de Dumnezeu, fata de supusi si fata de ei insisi (Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apeleaza la popor sa participe la viata publica.

  Educatia copiilor ar trebui sa urmareasca in primul rand instruirea copiilor cu noi cunostinte pentru a-i face mai umani.

  In ceea ce priveste literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria si iubirea.
https://cultural.bzi.ro/inceputurile-si-influentele-umanismului-812