Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Şi din puţinul lor v-au dat,
Ca să creşteţi cu aripi de zbor,
Să fiţi urmaşi cu viitor!

V-au iubit, v-au ocrotit,
Şi dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiţi,
Pe-aceşti neobosiţi părinţi!

Ceas de ceas şi zile de-a rând,
Voi aţi fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât să fii părinte pe pământ!

În pragul casei lor, ei aşteaptă smeriţi,
Să le daţi un semn, că-i iubiţi,
Şi că-n aceste privinţi,
Mai există copii cu dor de părinţi!

Dacă viaţa departe vă poartă,
Nu-i lăsaţi pe părinţi singuri cu a lor soartă,
Veniţi şi ştergeţi lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!

Veniţi că uşa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, să le-mpliniţi o lipsă,
Să-i bucuraţi în sufletele lor,
Pe părinţii care strigă după ajutor!

Şi într-un târziu, ce nu se va şti,
Când clipele părinţilor se vor sfârşi,
Şi nu vor mai cunoaşte zori,
Să v-amintiţi de ei adeseori!

Copii de azi, nu-i uitaţi pe părinţi,
Chiar dacă ei n-au fost nişte sfinţi!

Am selectat acest poem, deoarece sunt explicate pe înțelesul tuturor munca grea depusă de părinții noștri pentru noi și viitorul nostru. Respectivul fapt îl vom înțelege atunci când noi ne vom afla în pozițiile lor și vom vedea cât de dificil este să ai grijă de cineva și, ca rezultat, să nu te respecte. Deci, recomand lecturarea acestei creații, fiindcă eu mi-am dat seama cât de multe lucruri fac părinții mei pentru mine și sper că și ceilalți să înțeleagă sensul profund al poeziei despre care merge vorba în acest comentariu.

 

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

 

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

 

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi si vă sărut.

 

Credeam ca un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga –

Ce tare, Doamne-am fost minţit!

 

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Isus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate, am spus.

 

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

 

Aflând că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

 

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimii

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

 

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

 

 

 Dorința mea de a evidenția această scriere lirică ,dintre toată multitudinea poetică românească, nu este influențată de faptul că respectiva întruchipează opera mea de căpătâi atât cât este influențată de actualitatea mesajului ce îl poartă, întrucât basarabeanul Vieru își consemnează durerea, dar și rușinea cauzate de atitudinile propriului neam față de „frații de dincolo de Prut”. Grigore Vieru ,în cadrul acestui poem, își adună tăria de a recunoaște unele condiții în care am fost plasați drept națiune, mai exact mințirea unui întreg popor cu privire la proveniența sa, dar realizează și o aluzie asupra celui mai sumbru eveniment cunoscut – „Exilarea în Siberia”. Astfel, caracterizez respectiva operă drept una esențială în ascensiunea noastră ca neam pentru a recunoaște îndureratul nostru trecut și pentru a nu urma aceleași căi vicioase.

 

E că statusurile lungi te îndeamnă Citește mai departe...

Am selectat această creație lirică, deoarece se observă semnificativ, abordarea problemelor sociale contemporane, în care autorul accentuează viciile omenești ce se hrănesc din rețelele de socializare, cum ar fi, lauda de sine, mai vastă decât fapta. Totodată, se subliniază curajul și mândria oamenilor dincolo de ecrane, curaj ce nu îl observăm în societate, ci în drumurile uitate către librării și umanitate.
 Astfel, conchidem faptul că această poezie ne prezintă adevărul dur pe hârtie al realității noastre - o realitate în care remarcăm evoluția oricărui tip de tehnologie și nu numai, însă în care, oamenii țin pasul cu mentalitatea trecutului.