face rău, nu este un comportament neapărat repetitiv și nu există inechitate de putere în relația

lor. O altă formă de agresiune este cyber arguing, un comportament care are scopul de a răni, nu

este neapărat repetitiv și are loc într-o relație egală de putere. (Vandebosch et al., 2008).

dar a devenit foarte folosit la începutul aniilor 2000, urmat de creșterea numărului de utilizatori

ai siteurilor de rețele sociale. Acestea facilitează bullyingul electronic, elimină granițele fizice,

oferă posibilitatea anonimatului făcând gestionarea fenomenului mai dificilă.(Netzley, 2014,  p

14) Prima rețea de socializare, sixdegrees.com a fost creată în 1997 de către Andrew Weinreich și

avea multe dintre opțiunile rețelelor actuale: să creezi un profil, o listă de prieteni și începând cu

1998  să navighezi  prin   lista  de  prieteni.  (Iacopo Casadei,  2016,   p  15).  Dintre  toate  rețelele

sociale existente doar patru s-au răspândit internațional: MySpace, Facebook, Twitter și Badoo.

în spațiul virtual, de aceea avem nevoie să învățăm să le facem față și să îi învățăm pe copii cum

să le gestioneze. În continuare descriu câteva dintre agresiunile cibernetice care pot fi întâlnite

online: cyberbullying, cerți online, tachinare cibernetică sau atac cibernetic; precum și ce roluri

sunt jucate în cyberbullying și cum ar trebui să înceapă prevenția.

Cyberbullyingul este  o  problemă care  crește  o dată  cu  accesul copiilor  și  tinerilor la

internet; potrivit studiului EU Kids Online, 46% dintre copiii români cu vârste între 9-16 ani,

care au participat la chestionar au un profil pe o rețea de socializare, totodată patru din zece copii

români au raportat că au fost hărțuiți online sau offline. (Livingstone, Haddon, & Görzig, 2011)

Părinții profesorii, specialiștii și toți cei implicați în educația și viața copiilor ar trebui informați

despre cyberbullying cu scopul de  a-l preveni, aceștia ar trebui  să poată rupe trioul: agresor,

victimă și martor/martori și să acționeze pentru a rezolva problema.

persoane prin intermediul spațiului cibernetic, cu toate acestea atacul cibernetic nu se referă la un

atac asupra persoanelor ci este un atac care vizează o companie cu scopul de a întrerupe, distruge

sau   a   controla  infrastructura   de  procesare  a   datelor.  Poate  deasemena  încerca  să  distrugă

integritatea datelor sau să  fure  informație confidențială.  (“National Institute of Standards and

Technology U.S. Department of commerce,” 2013) 

care pot fi parte din soluție.  (Willard, 2005)  Referindu-se la aceleași roluri alți autori folosesc 2 terminologie diferită, de exemplu pentru bystander/ martorul care face parte din soluție se mai folosește și upstander.