reliefate prin analiza psihologica a stărilor trăite in profunzime de intelectualul însetat de iubirea 

ideala, chinuit de incertitudini si de imperfecțiunile societății, toate aceste modalități înscriindu-se

in formula artistica de construire a personajului modern.
     Andrei Pietraru este dominat de un hybris (orgoliu nemăsurat ) care ii determina destinul 

dramatic. Aceasta constanta a conștiinței eroului este observata de fostul coleg de școala si 

prietenul sau, Culai Darie: "Omule, toate drumurile pe care puteai sa le apuci in viața duce pana la 

capătul lumii. Cum naiba de l-ai ales tocmai pe asta, de te-ai înfundat tocmai aici?". Inclinația lui 

Andrei spre absolut, il face sa-si explice hotărârea: "Ei, Culai, si intr-o iubire poți sa ajungi pana 

la capătul lumii!". Orgolios, ca si Gelu Ruscanu, Andrei este rupt de realitatea concreta, deoarece,

însetat de absolut, crede ca poate trece peste barierele sociale si poate sa capete demnitatea 

umana de care fusese lipsit atâta vreme, din cauza condiției sociale umile. Eroarea este conștientizata atunci când ii destăinuie lui Matei relația amoroasa cu fiica sa, iar acesta reacționează cu indignare si furie nestăpânite, considerându-l un "vânător de zestre"

impresioneze, să o emoționeze și de ce nu să  o și  cucerească  pe Ioana. Sinuciderea sa reprezintă  de fapt recunoașterea că drumul ales de către  el este unul gresit.Relatia lui Andrei cu Ioana nu este menita să reziste tocmai datorită  luptei de orgolii, dovada că  e deajuns un mic moment delicat pentru ca totul să  se termine. Andrei luptă  cu niște  mentalități  anchilozate pe care la sfârșitul  piesei nu reușește să le clinteasca cu nimic din locul în care se aflau, însă  el reușește  să  treacă  peste obsesia pentru Ioana si pleacă  la Valeni. Însă  el nu este capabil de compromis, de a iubi cu rest; este secătuit după  iubirea pentru Ioana, nu se mai poate indragosti de nimeni. 
   Pentru Matei Boiu-Dorcani, Pietraru reprezenta la început un om devotat, de încredere , pentru că  mai apoi, când  află că  o iubește pe fiica lui, să-l  desconsidere și să-l  numească  „un ticălos”, „vânător  de zestre”. Culai, prietenul protagonistului îl  numește „ zanatec”, „stupid”, „nebun”, fiindcă  a ratat o existență de geniu, un viitor promițător , din cauza pasiunii absurde pentru Ioana Boiu. Incercarea lui de a-I readuce pe Andrei Pietraru la viața  ne-mistificata, se lovește  de incrancenarea cu care tânărul  își  apără  himera: „E si asta o boală ca celelalte. Unii mor de cancer, altii de tuberculoza (Surâzând , cu un calm groaznic:) Eu voi muri pentru ca am avut nenorocirea s-o cunosc pe domnisoara Ioana Boiu."