Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis).

Ghioceii nu trebuie confundați cu 2 plante asemănătoare, lușca (Leucojum vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium); acestea sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele interioare de aceeași mărime cu cele exterioare.G.'Magnet'- este o varietate viguroasă care face flori foarte mari și formează destul de repede grupuri mari de plante. G.nivalis Scharlockii - frunzele sunt gri-verzui,iar florile atârnă greu și nu se deschid de tot. G.nivalis 'Pagoda'- petalele se răsucesc ușor în afară. G.plicatus - originar din Rusia,această specie are frunze crețe. G.nivalis 'Virescens'- deosebite la această varietate sunt marcajele verzi de pe petale,care apar atât la cele din interior,cât și pe cele din exterior. G.caucasicus - frunzele sunt late,gri,iar florile mari;este printre ultimii ghiocei care înfloresc.

G.'S. Arnott' - florile au un parfum subtil și sunt aproape de două ori mai mari decât florile ghioceilor obișnuiți,tulpinile ajungând până la 25 cm înălțime. G.elwessi - florile sunt foarte mari pe tulpini de 25 de cm și au un parfum dulceag;specia e originară din Turcia. G.ikariae - florile sunt mari,în formă de lanternă,iar frunzele late,de culoare verde deschis;și această varietate provine din Turcia și de aceea este mai potrivită pentru zonele ușor uscate. G.nivalis 'Sandersii' - se caracterizează prin margini galbene în loc de verde,ca la majoritatea ghioceilor;este mai greu de cultivat decât varietățile cu margini verzi și de aceea sunt destul de rare. G.reginae-olgae - originar din zona mediteraneană și înflorește toamna;florile se deschid foarte mult,are puține frunze și trebuie plantat într-un loc uscat,parțial umbrit.
Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.

Înmulțirea se face vegetativ (asexuat) prin bulbi, prin diviziunea atentă a lor când planta este matură, prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc; sexuat se înmulțește prin semințe.

Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus nivalis f. pleniflorus 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin perioada de înflorire . Anunta sosirea primaverii.În 1983, Duvoisin a sugerat că planta misterioasă care apare în Odiseea lui Homer este de fapt un ghiocel. O substanță activă din ghiocel este numită galantamină, care, precum anticolinesteraza, putea acționa ca antidot contra otrăvurilor lui Circe. Galantamina poate fi utilă în tratamentul bolii Alzheimer, deși nu este un leac; substanța apare și în alte plante, precum narcisa.

 Ciupercile comestibile din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota care au pălărie și picior, există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Cipercile au culori diferite,adica:rosii, albe, galbene.