„Pietre vechi” de A. Mateevici

I

În Bugeac, la Căușeni,
Dorm strămoșii moldoveni,
Numai pietre de mormânt
Mai păstrează-al lor cuvânt.
Și cum iei înspre Zaim
Vezi în deal un țintirim,
Țintirimul jidovesc -
Doi copaci îl străjuiesc.
Mai încolo - un pârău
Prin pietriș coboară greu.
Săpături destul de-adânci
Par a se vedea prin stânci.
Cine știe ce-adăpost?
Chișinăul cic-a fost...
Botna seacă dă în șes
Și se pierde-n stuhul des,
Și nu-i spune nimănui
Ce-a mai fost pe-aici și nu-i.
Știm ceva de la strămoși,
Despre hoții sângeroși,
Despre turci, despre tătari,
Despre hanii lor cei mari.
Știm că Botna a fost altă,
Căușani - o curte-naltă,
Și domnea aici un han,
Stăpânind pe moldovean.
Uneori mai dă să-nșire
Câte-un baci la povestire...
Spune vrute și nevrute
Despre pietrele tăcute.
Știm ceva, da-i greu de tot
Să te-alegi de-ici c-un rod;
Numai piatra de mormânt
Vrednică-i de crezământ...
II
Căușenii-s loc bătrân,
Târg tătar, lăcaș creștin,
Cine știe ce oșteni
Au mai fost la Căușeni.
Marmori frânte se găsesc
Și cu scris latin, grecesc.
Mai desfunzi pe-aicea muchii
Scrise și cu alte buchii...
Cât privești, tot pietre vechi
Stau de strajă, la priveghi...
Pietre mute, grăitoare
Și în umbră și la soare...
Drumuri și cișmeli turcești
Printre vii mai întâlnești.

Este un monument unic în spațiul est-carpatic prin amplasarea sa sub nivelul solului (biserică semi-îngropată), datorată faptului că localitatea Căușeni făcea parte din raiaua Bugeacului, fiind așadar condusă după legea otomană care impunea ca bisericile să nu se ridice mai sus decât baza acoperișului geamiilor din același ținut și să nu depășească anumite dimensiuni.

În vara anului 2000 a fost pusă temelia unei biserici cu două nivele. Biserica de iarnă are hramul Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, iar cea de vară este închinată Sfintelor Mironosițe Marta și Maria. În anul 2007, la mănăstirea de la Hagimul a fost ridicată o bisericuță de lemn închinată Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

Mănăstirea este succesoarea Mănăstirii Neamțului din Țara Moldovei. A fost întemeiată în 1861, când câțiva călugări de la Mănăstirea din Neamț au plecat de acolo și au zidit Noul-Neamț din Chițcani. Zidirea noii mănăstiri a fost o formă de protest împotriva măsurilor autorităților din Principatele Unite de a confisca bunurile mănăstirești și de a interzice slavona la liturghie. La acea vreme, Chițcani, ca întreaga Basarabie, făcea parte din Imperiul Țarist încă de la 1812.

La 16 mai 1962, autoritățile sovietice au închis porțile mănăstirii, clădirile ei au slujit ca spitale. Biserica mănăstirii a fost redeschisă în 1989, apoi la 1991, la inițiativa școlii de limbă română pentru preoți ortodocși, de sub conducerea lui Vichentie Moraru, episcopul Tighinei. Începând cu 1992, localitatea e sub autoritatea Transnistriei.

De pe o suprafață de peste 400ha de viță de vie, vinăria posedă în asortiment, atât soiuri locale cât și internaționale. Facilitățile de producție de ultimă generație și procesele tehnologice creează un mediu  pentru producerea vinurilor roșii, albe și roze în cele mai bune condiții. În plus, vinificatorii de la “Sălcuța” sunt în continuă implementare a talentului incomparabil și a noilor tehnologii pentru a crea vinuri reprezentative și autentice de înaltă calitate.

Muzeul dispune de cinci săli de expoziţii, în care sunt expuse piese muzeale ce reflectă viaţa şi activitatea lui Alexei Mateevici. În primele patru, vizitatorul poate face cunoştinţă cu viaţa şi activitatea literară a poetului, prin intermediul imaginilor, a xerocopiilor, a diverselor documente, dar şi a numeroaselor ediţii, periodice de la sfârşitul sec. al XIX- lea şi înc. sec. XX.
Ultima sală, a V-a, intitulată „Mateevici în contemporanitate”, cuprinde aproape toate ediţiile poetului, începând cu prima, din 1926. Camera e dominată de impunătorul bust al cântăreţului limbii române, realizat de sculptorul Ion Zderciuc.

Așa au apărut literele Hollywood pe cel mai înalt deal din satul Coșcalia, reproduse perfect după celebra inscripție din Los Angeles. Pentru confecționarea acestora a fost nevoie de aproximativ patru tone de metal și multe zile de muncă. Pentru a duce la bun sfârșit lucrarea Anatol a cheltuit aproximativ 40 de mii de lei. Fiecare literă are 3 metri lățime și 5 metri înălțime, acestea fiind vizibile din orice loc al satului.

Muzeul este în același timp și o verigă a Inelului Spiritual Mateevici, care cuprinde și Casa muzeu

părintele Alexe Mateevici, din satul vecin Zaim, cu care părintele Ioan Zlotea, a fot contemporan. La fel ca și Muzeul

Mateevici, Complexul Ioan Zlotea, este îngrijit de muzeograful Ioan Găină.

Preotul localității a subliniat importanța acestei cruci pentru comunitate, menționând că având 33 de metri înălțime, reprezintă simbolul Crucii lui Iisus Hristos.

Acest monument va rămâne o amintire vie a credinței, unității și efortului comun al locuitorilor din Taraclia și al celor care, deși departe, nu și-au uitat rădăcinile.

Istoria monumentului este legată de numele părintelui Alexandru care în perioada interbelică a aplicat ideia construirii unui monument în amintirea eroilor căzuți în Primul Război Modial. Construirea monumentului a durat 4 ani, din 1930-1934. El constă din 4 părți, partea de sus, mijlocul cu sigla, steagurile și partea de jos, baza monumentului.

Monumentul a fost ridicat pe vremea dictaturii lui Carol al II încă în anul 1930, fapt dovedit de către un fragment de pergament care a fost găsit într-o sticlă la temelia sa în anul 1990.

Monumentul are 4 metri înălțime și a costat în jur de 10 milioane de lei. Timp de doi ani au fost executate lucrările de către sculptorul Sergiu Ganenco, La fel, în jurul acestuia a fost amenjat un pavaj decorativ sub formă de cetate.

Șeful Executivului, a felicitat cu această ocazie toți locuitorii orașului pentru această inițiativă, care aduce glorie marelui domnitor: „Acum, 520 de ani, Ștefan cel Mare a luptat pentru ca noi să avem, azi, pământurile protejate și consolidate, iar copiii noștri să poată să crească, să lucreze și să-și întemeieze familii pe un pământ în care domnește pacea”.

Este un monument de arhitectură de importanță națională. Poetul a locuit aici între anii 1893 și 1897, când a fost înscris de părinți la Seminarul Teologic din Chișinău. Clădirea în care se află muzeul a fost construită de tatăl poetului, preotul Mihail Mateevici.
În anul 1990, în curtea muzeului a fost ridicat monumentul poetului.
Muzeul are șase săli care arată atmosfera timpului trecut prin picturi, sculpturi, obiecte de uz casnic și documente, o bibliotecă de cărți rare și mobilier de epocă. Astfel, muzeul este alcătuit din trei expoziții permanente: sala cu bust, sala „Eu cânt" și sala „Limba noastră" și, respectiv, trei camere memoriale: camera părinților, camera copiilor și biblioteca familiei Mateevici.

Compania Gogu Winery se conduce de regula principală – producerea vinurilor selecte, de calitate și exclusive. Din acest motiv, numărul de sticle produse este de regulă limitat.

Din momentul lansării pe piață în 2014, vinurile au primit cele mai înalte aprecieri din partea experiților naționali și internaționali. Astfel, au fost medaliate cu  medalii de aur la Asia Wine Trophy, Berliner Wine Trophy, Mundus Vini, Decanter, Concours Mondial de Bruxel și la International Wine Contest Bucharest.

Vinurile „GoguWinery” au caracter și conțin o paletă armonioasă a gustului rafinat în cele mai bune tradiții de vinificație din Moldova.

Prima și unica mențiune certă despre existența fortificației moldovenești propriu-zisă, a cetății (probabil de lemn și pământ), o găsim în Cronica moldo-polonă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Aceasta relatează, cu referire la cuceririle otomane din anul 1538, că sultanul turc Süleyman „a pus stăpânire pe cetatea moldovenească Tighina”

Recent restaurată cu sprijinul Uniunii Europene, cetatea reprezintă o mărturie vie a trecutului nostru glorios, imaginea sa fiind imortalizată pe bancnota de 100 de lei.

Pentru păstrarea vinului sunt folosite tunelurile construite încă din secolul XV, aflate pe teritoriul vinăriei, se presupune că au fost construite de Imperiul Otoman. Beciurile s-au păstrat foarte bine până în zilele noastre. Zona dispune de toate condițiile favorabile pentru producerea vinului: vreme însorită, dealuri nisipoase, râul Nistru în apropiere și păduri dense.